Motorul UE dă rateuri. Va fi doar electric viitorul auto?

Timp de un secol, motoarele cu combustie au fost religie de stat – iar inginerii de la Stuttgart, München și Wolfsburg erau marii preoți ai unei credințe în mișcare, a cuplului motor și a preciziei mecanice. Dar iată-ne în 2025, cu Europa vorbind tot mai tare despre „emisii zero”, cu electrificarea ridicată la rang de noua dogmă ecologică, și cu o întrebare care bântuie ca un ecou în tunelurile de testare de la Ingolstadt: revigorarea motoarelor cu combustie va salva industria germană sau o va împinge direct în irelevanță?

Până mai ieri, verdictul părea clar. Uniunea Europeană stabilise anul 2035 ca linie de finiș pentru mașinile noi cu motor pe benzină sau diesel. După acea dată, niciun model termic nu ar mai fi avut voie să părăsească poarta fabricii. Volkswagen, Mercedes-Benz și BMW au salutat decizia cu o încredere robotică: „Viitorul este electric”, anunțau cu mare pompă. Modele precum Golf sau Passat erau pregătite de pensionare. Gama „ID” de la VW urma să devină noua evanghelie a mobilității curate, Audi își anunța ultima generație de motoare clasice, iar Mercedes promitea să fie complet electric până în 2030. Ce putea merge prost? Aproape tot. Realitatea s-a dovedit mai lentă decât visul. Vânzările de electrice nu au explodat în ritmul promis, infrastructura de încărcare e încă un puzzle neterminat, costurile de producție au crescut, iar energia – mai ales în Germania – a devenit un subiect politic, nu doar tehnologic. Chinezii au venit pe piață cu mașini electrice accesibile, inteligente și pline de gadgeturi, în timp ce modelele germane au rămas scumpe, rigide și pline de opțiuni inutile. Într-o țară care și-a construit identitatea pe sunetul unui motor cu șase cilindri, tranziția spre tăcerea electrică a fost un șoc cultural. Așa a început revizuirea tăcută a strategiilor.

Ce e combustia curată

Presa germană, în frunte cu Deutsche Welle, a început să se întrebe dacă nu cumva întoarcerea parțială la motoarele cu combustie ar putea fi, paradoxal, o formă de salvare. În paralel, în culisele politice ale Bruxelles-ului, termenul de 2035 a devenit brusc negociabil. Blocul conservator al Partidului Popular European cere „o reevaluare realistă” a interdicției. Germania, Italia și chiar Franța cer ca motoarele termice alimentate cu e-fueluri să rămână în joc. BMW avertizează deschis că o interdicție totală ar putea „ucide” industria europeană, în timp ce Mercedes recunoaște că ritmul impus de Bruxelles e „o cursă spre un zid”. De ce? Pentru că economia nu e o tablă de șah, ci un motor viu. În Germania, peste 800.000 de oameni lucrează direct în producția de componente pentru motoare cu combustie – un ecosistem industrial uriaș, bazat pe 2.500 de piese diferite, lanțuri de aprovizionare specializate și decenii de expertiză. Într-un electromotor, sunt doar 200 de componente. Diferența nu e doar tehnologică, e umană, structurală și socială. Întrebarea nu e doar dacă putem renunța la benzină – ci dacă ne putem permite să renunțăm la ceea ce știm să facem cel mai bine. În ultimele luni, tot mai multe voci politice cer o „flexibilizare” a planului european. Se discută despre amânarea termenului de 2035, despre introducerea de excepții pentru e-combustibili și hibride, iar Comisia Europeană – deși oficial spune „nu”, în realitate semnalează o posibilă ajustare a calendarului. Nu e o amânare declarată, ci o frână subtilă. Germania are nevoie de timp, iar timpul a devenit cea mai scumpă resursă. În acest context, „revigorarea motorului cu combustie” nu mai e un moft nostalgic, ci o strategie de supraviețuire. BMW investește în motoare noi pe benzină, dar compatibile cu e-fueluri sintetice, Porsche testează combustibili neutri în emisii în Chile, iar Audi pregătește o generație de hibride de performanță. Toți vorbesc acum despre „combustia curată”, un concept care ar fi părut absurd acum cinci ani. Ironic, același motor pe care Bruxelles-ul voia să-l interzică ar putea deveni soluția de tranziție către o lume fără emisii. Pe de altă parte, timpul curge în defavoarea Germaniei.

Asaltul Chinei

În China, industria electrică a devenit o forță globală. BYD, Nio, XPeng lansează modele pe bandă rulantă, cu autonomie reală de peste 600 km și prețuri la jumătate din cele europene. În Statele Unite, Tesla, Rivian și Lucid domină piața premium electrică, în timp ce Europa, prinsă între reglementări și ezitări, riscă să rămână fără avantaj competitiv. Dacă Germania nu accelerează electrificarea, s-ar putea trezi în postura unui pilot de Formula 1 care încă discută despre reglajul carburatorului în timp ce ceilalți au trecut la propulsie hibridă. Dar dacă merge prea repede, îți distruge baza industrială. E un paradox: Germania apasă simultan frâna și accelerația. Pe de o parte, ține cu dinții de motoarele sale termice; pe de alta, investește miliarde în fabrici de baterii și centre de software. Între timp, Uniunea Europeană transmite mesaje contradictorii: oficial nu se discută amânarea termenului 2035, dar off the record, mai mulți comisari recunosc că scenariul e „deschis la reevaluare”. Cu alte cuvinte, nimeni nu vrea să spună adevărul: 2035 e un termen politic, nu tehnologic. Și tehnologia, spre deosebire de politica verde, nu se votează – se construiește. În revistele germane, apar acum titluri aproape poetice: „Ultima suflare a pistonului”, „Renașterea mecanicii”, „Motorul, ca simbol al identității naționale”. Iar în atelierele BMW M și AMG, inginerii privesc blocurile de aluminiu ca pe opere de artă. Nu e doar metal, e istorie. Fiecare șurub strânge un secol de inovație. Dar lumea nu mai are răbdare cu romantismul industrial. Clienții cer autonomie, aplicații, inteligență artificială la bord, actualizări over-the-air. Sunetul unui motor e plăcere auditivă, dar viitorul are silențiozitatea unui server. Așa că întrebarea nu mai e dacă motorul cu combustie va dispărea, ci cum va muri: brusc, în 2035, sau lent, într-o tranziție în care germanii speră să-l reinventeze. Unii spun că e deja prea târziu. Alții, că tocmai acum începe revoluția. Adevărul e undeva la mijloc.

Citește pe Antena3.ro

Putin amenință SUA cu un răspuns „foarte puternic”, dacă Rusia va fi lovită cu rachete Tomahawk: „Va fi copleșitor”

Supraviețuire, doar prin transformare

Motorul cu combustie nu e condamnat, dar nici salvat. Poate supraviețui doar dacă se transformă: prin e-fueluri, hibride, tehnologii inteligente. Germania nu vrea să abandoneze tradiția, dar trebuie să o reinterpreteze. Poate că într-o zi vom vedea o nouă generație de motoare termice curate, cu sunetul familiar al unui V8, dar fără miros de benzină. Poate că, în loc de sfârșit, 2035 va marca începutul unei noi ere: epoca combustiei sustenabile. Până atunci, povestea continuă. Industria germană trăiește ca un pilot care a ratat momentul ideal de schimbare a treptei, dar încă are motor. Întrebarea e: mai are drum? Dacă revigorarea termicului e o frână de urgență, va salva mașina din derapaj. Dacă e doar o amânare a inevitabilului, atunci tot ce face Germania acum e să mai dea o tură de onoare înainte ca pista să se schimbe definitiv. Într-un fel, e frumos. Nimeni nu vrea ca legenda să moară în tăcere. Dar dacă vrei să rămâi relevant într-o lume electrică, trebuie să știi când să lași pistonul în urmă. Poate că în 2035, Germania nu va fi renunțat la motoarele sale, dar măcar va fi învățat ceva: nu există combustie mai curată decât cea a ideilor noi.

Franţa şi Spania au anunțat că se opun Germaniei, reafirmându-şi susţinerea faţă de interzicerea motoarelor termice din 2035