Antoine Furetière, spiritul enciclopedic și academicianul revoltat

Născut într-o familie aparținând micii burghezii pariziene, în timpul anilor de școală Antoine este pasionat de cultura antică și se pregătește să intre în avocatură. „După o scurtă carieră juridică, optează însă pentru activitatea ecleziastică și este numit abate la Chalivoy, apoi stareț la Chuines. Viața religioasă nu-l împiedică să-și afle prieteni în rândul scriitorilor La Fontaine, Maucroix, Conrart, cel mai apropiat prieten al său fiind Gilles Boileau, fratele mai mare al lui Nicolas Boileau. Debutează cu L’Énéide travestie (Eneida travestită) (1649), scriere burlescă urmată de Le Voyage de Mercure (Călătoria lui Mercur) (1653), rechizitoriu în versuri îndreptat împotriva scriitorilor pedanți ai vremii, scriere ce impunea deja nota de satiră violentă păstrată ulterior în criticile la adresa unei societăți în criză, pe care Furetière o intuiește foarte bine.”, reținea cercetătoarea Corina Sandu în deschiderea unei minibiografii adunate între copertele unei lucrări monumentale: Dicționarul scriitorilor francezi, Polirom, 2012).

Academia, Dicționarul, excluderea

Dar să facem loc portretului schițat de Corina Sandu: „Volumele Poèmes (Poeme) (1655) și Nouvelle Allégorique (Poveste alegorică) (1658) îi aduc autorului, pe de o parte, aprecierea lui Henri de Bourbon, care va deveni protectorul său, și, pe de altă parte, recunoașterea Academiei Franceze, care îl adoptă ca membru în 1662. Cu toate acestea, Furetière participă în continuare la întâlnirile boemei literare, alături de Chapelle sau Racine (cu care colaborează la piesa Les Plaideurs [Împricinații]), și nu ezită să ia parte la parodierea tragediei Le Cid a lui Corneille. Ca membru al Academiei, este cooptat la elaborarea unui dicționar al limbii franceze, alături de un colectiv numeros de academicieni. Cercetarea lexicografică îi lasă totuși timp să publice Le Roman bourgeois (Romanul burghez) (1666), scriere nonconformistă față de canoanele literare clasice, și Fables (Fabule) (1671), care trec aproape neobservate de public, dar sunt apreciate de Ludovic al XIV-lea. Furetière este însă nemulțumit de felul în care avansează redactarea dicționarului și decide să concureze lucrarea Academiei cu un dicționar propriu. Pe lângă reproșurile colegilor săi, apariția, în 1684, a unui extras din dicționarul său – Essai d’un dictionnaire universel (Proiect pentru un dicționar universal) – îi aduce acuzația de plagiat și excluderea din Academie.” 

După 40 de ani

Urmarea? „Deși regele se opune numirii altcuiva în locul lui Furetière, autorul revoltat se adresează tribunalului regal, însă se vede nevoit să-și susțină public nevinovăția, prin pamflete în versuri sau în proză și prin epigrame la adresa foștilor confrați. Lucrarea căreia îi dedicase patruzeci de ani de muncă asiduă va apărea abia după moartea lui Furetière și va fi tipărită în 1690 în Olanda, cu titlul Dictionnaire universel, contenant généralement tous les mots français, tant vieux que modernes, et les termes de toutes les sciences et des arts (Dicționar universal conținând în general toate cuvintele franțuzești, atât vechi, cât și moderne, și termeni din toate științele și artele). Cele două opere prin care Furetière va rămâne în posteritate stau mărturie pentru spiritul său contestatar, cu un pas înaintea vremii sale. Le Roman bourgeois scandaliza publicul vremii, obișnuit cu intrigile ce aduceau în prim-plan personaje aparținând înaltei aristocrații, prin situarea acțiunii în mediul «desconsiderat» al burgheziei pariziene, unde personajele «nu sunt nici eroi, nici eroine, ci sunt oameni de condiție mediocră, care-și văd liniștiți de viața lor».” 

Aviz (ironic) cititorilor

„Tendința criticii, atât la vremea apariției romanului, cât și mai târziu – sesiza biografa Corina Sandu – a fost de a condamna viziunea neunitară a intrigii construite în două părți aproape fără legătură între ele, prezentând în succesiune aventurile amoroase ale celor două personaje feminine – Javote și Lucrèce. Narațiunea propriu-zisă este însă mai puțin importantă față de maniera în care Furetière abordează conceperea și punerea în pagină a scrierii sale. Astfel încât, în prezent, Le Roman bourgeois este considerat o singulară tentativă de antiroman în secolul al XVII-lea: dacă titlul scrierii lui Furetière demonstrează intenția evidentă a autorului de a încălca orice convenție romanescă acceptată în epocă, ironicul «aviz» adresat cititorilor îi invită să nu considere că e vorba de un roman, dacă vor fi prea revoltați de lectura lui; aceeași intenție provocatoare reiese și din încercările de pastișare a scrierilor galante precum Le Grand Cyrus și Clélie – ale domnișoarei de Scudéry –, prin reluarea, în registru ironic, a temelor literaturii galante. De o modernitate excepțională, intruziunile autorului explică, în diverse rânduri, refuzul său de a respecta procedeele narative comune: «Un alt autor, mai puțin sincer și care ar dori să pară elocvent, nu ar omite nicicum să facă aici o descriere magnifică…».” 

Inovații 

Mai departe: „Același autor, simulând incapacitatea de a reda declarațiile de dragoste ale personajelor, trimite ironic pe cei interesați la paginile narațiunilor convenționale, făcând astfel aluzie la scrierile lui Charles Sorel sau ale domnișoarei de Scudéry. Pe planul expresiei, romancierul are ocazia să-și aplice în Le Roman bourgeois preocupările de lexicograf, consemnând particularități lingvistice ale mediului social descris, punând în valoare clișee ale limbajului burgheziei și ticuri de limbă ce oferă cititorului indicații asupra structurii mentale și a temperamentului personajelor. Aceeași tehnică o aplică Furetière și în Dictionnaire universel, unde critica la adresa concepției academice asupra limbajului merge în sensul refuzării normei exclusive și al acceptării variantelor sociale (Furetière fiind considerat prin aceasta precursor al enciclopedismului și al sociologiei limbajului). În cele patruzeci de mii de articole de dicționar, clasate în ordine alfabetică – o altă inovație pe care o va prelua Academia în 1718 -, Furetière nu se teme să introducă proverbe, locuțiuni populare și cuvinte arhaice, alături de noțiuni din domenii foarte diverse (știință, tehnică, artă). În contextul actual, dicționarul lui Furetière își păstrează valoarea de document lingvistic și de sursă prețioasă pentru o istorie a mentalităților secolului al XVII-lea, secol în care scriitorul face figură aparte prin spiritul său revoluționar.” 

Opera

L’Énéide travestie (1649); Le Voyage de Mercure (1653); Poèmes (1655); Nouvelle Allégorique (1658); Le Roman bourgeois (1666); Fables (1671). Postume: Dictionnaire universel, contenant généralement tous les mots français, tant vieux que modernes, et les termes de toutes les sciences et des arts (1690). În limba română a fost tălmăcit Romanul burghez (trad. Maria Carpov, București, 1971).

Antoine Furetière este considerat precursorul enciclopedismului și al sociologiei limbajului.

Dicționarul lui Furetière își păstrează valoarea de document lingvistic și de sursă prețioasă pentru o istorie a mentalităților secolului al XVII-lea, secol în care scriitorul face figură aparte prin spiritul său revoluționar. Corina Sandu, cercetătoare

40.000 de articole conține Dicționarul universal al lui Antoine Furetière.

Jurist de profesie, Antoine Furetière a îmbrățișat până la urmă cariera ecleziastică, fiind învestit abate la Chalivoy, apoi stareț la Chuines.

1662 este anul în care Antoine Furetière a fost primit în Academia Franceză (da, în vreme ce noi băteam temenele turcilor, ăștia aveau deja academie). 

››› Vezi galeria foto ‹‹‹