Fritz, disperat să amâne sentința definitivă în procesul cu ANI. Șeful USR recunoaștere că e gata să zboare din funcții. Cum a ajuns să se contrazică singur

Vă reamintim că ANI a descoperit că Fritz a încălcat legea. Primarul Timișoarei a contractat în campania electorală din 2020 un împrumut de 25.000 de lei de la arhitectul Răzvan Negrișanu, membru USR și ulterior consilier local. Ulterior, la prima ședință a noului consiliu local, a semnat un referat de aprobare pentru un un PUZ în care societatea reprezentată de Negrișanu era implicată, fiind firma de arhitectură care a realizat acel plan urbanistic zonal. Imediat, Dominic Fritz a reacționat și a susținut la vremea respectivă că „bineînțeles că tot demersul este absurd și complet neacoperit de fapte. Iar eu voi combate în instanță toată bizareria menită să mi se lipească și mie o etichetă de pătat politic”.

Fritz și-a găsit culoarul său în Justiție

Raportul ANI a fost atacat în instanță, iar avocații liderului USR au încercat, încă din primul moment, să găsească o variantă prin care procesul să se lungească cât mai mult. Au contestat în fața Curții de Apel Timișoara constituționalitatea unor prevederi din Codul administrativ și Legea ANI, invocând lipsa unui prag valoric și disproporționalitatea sancțiunii de pierdere a mandatului. Instanța a admis sesizarea CCR fapt ce a făcut ca judecarea pe fond a procesului să fie blocată până la o decizie a Curții Constituționale.

Întâmplător, când Fritz a început să se judece cu ANI, secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Timișoara era condusă de Adina Pokker. Aceasta s-a remarcat prin faptul că, în toate dosarele în care dezvoltatori imobiliari din comuna Dumbrăvița s-au judecat cu administrația condusă de USR-istul Horia Bugarin, un apropiat al lui Fritz, a dat dreptate pe bandă rulantă primăriei. Asta în condițiile în care la momentul în care judeca aceste dosare Adina Pokker, soțul acesteia și alții aveau depusă, chiar la Primăria Dumbrăvița, documentația pentru aprobarea unui plan urbanistic zonal. Altfel spus, planurile imobiliare ale familie Pokker erau la mâna celor pe care Adina Pokker trebuia să-i judece. Deși avea interese evidente în legătură cu primăria condusă de USR-istul Bugarin, judecătoarea nu s-a abținut în aceste cauze, motivând, într-o declarației pentru PRESSALERT.ro, că „am apreciat că nu se pune această problemă, că nu s-a încălcat prezumția mea de imparțialitate (…) N-am vrut să par că-mi încarc colegii cu cauze grele… nu mi-am pus problema că aș putea să nu fiu imparțială. Așa am văzut eu lucrurile”.

Ulterior deciziei Curții de Apel Timișoara de sesizare a CCR și implicit de blocare a dosarului lui Fritz cu ANI, la 50 de ani Adina Pokker s-a pensionat, la începutul lunii iunie 2024. După câteva luni, administrația Fritz a scos la concurs postul de secretar general al Primăriei Timișoara care timp de opt ani a fost ocupat provizoriu prin delegare de angajați ai municipalității. „Surpriză” – a câștigat Adina Pokker, aceasta ocupând noul post din 8 octombrie 2024.

Înalta Curte a încurcat planul 

ANI a atacat la Înalta Curte de Casație și Justiție decizia de sesizare a CCR, iar în decembrie anul trecut, instanța supremă a admis recursul și a dispus reluarea judecării pe fond a procesului  după aproape un an de blocaj. Judecătoarea de la Curtea de Apel Timișoara care a admis sesizarea CCR și-a depus dosarul de pensionare, iar noul magistrat care a preluat cazul a dat dreptate ANI, după o nouă încercare de amânare a judecății sub diverse pretexte.

Fritz a reacționat la decizia CAT, afirmând că „interpretarea ANI este abuzivă și a fost folosită ca o armă politică, luând în considerare că au lăsat raportul la sertar aproape 3 ani și l-au scos cu câteva săptămâni înainte să fiu ales pentru al doilea mandat. Aștept acum să văd de ce prima instanța nu a luat în calcul argumentele mele legale și irefutabile, apoi voi depune recurs. Posibila sancțiune, dacă aș pierde în a doua instanță, este definită în Codul administrativ ca abatere disciplinară și se sancționează cu diminuarea indemnizației cu 10% pe o perioadă de maximum 6 luni. Spun asta ca să nu-și facă false speranțe unii – nu plec niciunde!”.

Dincolo de discursul public, avocatul lui Dominic Fritz a încercat și la ÎCCJ să blocheze cât mai mult timp judecarea procesului prin diverse cereri. În prima fază, s-a încercat o cale extraordinară de atac la instanța supremă pentru anularea sentinței Curții de Apel și reluarea procesului, dar fără succes. 

 Cu o zi înainte de termenul din 15 mai, avocatul lui Fritz a depus o cerere de suspendare a judecății  până când Curtea de Justiție a Uniunii Europene se va pronunța pe o cerere de decizie preliminară într-un  dosar care se judecă la Curtea de Apel Iași, cu un obiect similar. În încercarea de a convinge instanța supremă, avocatul lui Fritz a contrazis susținerile șefului USR că nu s-ar alege decât cu o amendă. 

„Impactul sancțiunii asupra situației personale, profesionale și economice a subsemnatului ar fi vădit disproporționat, constând în: încetarea de drept a mandatului de primar legitim ales al municipiului Timișoara, cu toate consecințele care decurg din această încetare anticipată și intempestivă a unui mandat de o asemenea importanță; interdicția de a ocupa nu numai aceeași funcție, ci și alte funcții similare – printr-o interpretare extensive obligatorie – pentru o perioadă de 3 ani, care nu vizează nu numai mandatul deținut în prezent, ci orice funcție similară pe care statutul de om politic ar implica-o în mod natural și legitim; afectarea directă și imediată a reputației publice și a carierei politice a unui primar reales, aflat la al doilea mandat, și care este în prezent președintele unui partid politic important; afectarea viitoare a posibilității de a dezvolta această carieră politică din cauza unei sancțiuni al cărei conținut și a cărei întindere nu au putut fi în niciun mod și în nicio măsură individualizate”, a susținut avocatul liderului USR.

În ziua judecării dosarului, apărătorul lui Dominic Fritz nu s-a prezentat în sala de judecată, ci a trimis prin fax o nouă cerere de sesizare a Curții Constituționale, adică o nouă încercare de a bloca pronunțarea unei sentințe definitive. Prin documentul trimis, avocatul a susținut că sunt neconstituționale un articol din Legea 176/2010 privind activitatea ANI și un articol din Codul Civil. Articolul 25, alineatul 5 din Legea 176/2010 – pentru care avocatul lui Fritz a cerut sesizarea CCR – a fost abrogat prin Legea nr. 52/2021. 

Instanța supremă a fost obligată să amâne judecarea dosarului până în 5 iunie pentru ca ANI să formuleze un punct de vedere pe cererea lui Fritz de sesizare, pentru a doua oară, a CCR.