Hrisovul lui Vlad Dracul, vechi de aproape 600 de ani. Ce a poruncit domnitorul pentru mănăstirile Tismana și Vodița

Pergamentul, păstrat astăzi la Arhivele Naționale ale României, în colecția „Peceți”, are dimensiuni impresionante: 53 pe 44 de centimetri și poartă o pecete atârnată. Documentul este datat 2 august 1439, anul 6947 în cronologia bizantină folosită în epocă.

Potrivit prezentării Arhivelor Naționale ale României, hrisovul emis de Vlad Dracul întărește daniile și cumpărăturile făcute anterior în folosul mănăstirilor Tismana și Vodița. Mai mult, domnitorul confirmă drepturile călugărilor și stabilește reguli clare privind conducerea celor două mănăstiri.

Un hrisov care adună aproape un secol de istorie

Documentul este important nu doar prin vechimea sa, ci și prin informațiile pe care le păstrează despre domnitorii care au sprijinit mănăstirile Tismana și Vodița.

Vlad Dracul amintește în hrisov de înaintașii săi, între care Radul voievod, Mircea voievod, Dan voievod și Vladislav voievod, și enumeră numeroasele sate, terenuri, venituri și alte bunuri care fuseseră dăruite sau cumpărate de mănăstiri.

În cazul Tismanei, sunt menționate, printre altele, satul Vadul Cumanilor, Toporna și Tismana, balta Bistreț, satele Hârsova și Sălcișorul, precum și importante cantități de produse și resurse. Hrisovul vorbește despre sute de găleți de grâu, burdufuri de brânză și miere, cașcavale, postavuri și 40 de sălașe de țigani.

Documentul consemnează și alte proprietăți și venituri legate de Tismana, între care Ceauri, Dușești, Ploștina, Jarcoveț, Potocul, Sușița, Novoselți și Pesticevo.

Pentru Vodița sunt amintite donații făcute de Vladislav voievod, între care satul Jidovștița, o moară la Bistrița, un vârtej la Porțile de Fier, zeciuiala de la opt pescării, dar și întinse teritorii de-a lungul Dunării și în zona Vodiței.

Citește și Vodița, taina numelui celei mai vechi mănăstiri din Valahia

Vlad Dracul a confirmat libertatea mănăstirilor

Una dintre cele mai interesante prevederi ale documentului privește autonomia celor două mănăstiri.

Vlad Dracul poruncește ca monahii să fie „de sine stătători” în amândouă mănăstirile. După moartea conducătorului lor, nimeni nu trebuia să impună un nou cârmuitor, nici măcar domnitorul însuși. Alegerea urma să aparțină călugărilor.

Este o prevedere remarcabilă pentru epocă, mai ales prin fermitatea cu care este formulată. Hrisovul încearcă să protejeze nu doar proprietățile mănăstirilor, ci și organizarea internă și tradiția asociată numelui lui Nicodim.

Vlad Dracul stabilește, de asemenea, că bunurile confirmate prin document urmau să rămână „nemișcate și neschimbate”, atât în timpul domniei sale, cât și în timpul vieții fiilor săi, Mircea, Vlad și Radul.

Blestem pentru cei care ar fi încălcat porunca domnească

Forța juridică și simbolică a hrisovului este susținută printr-un blestem adresat celor care ar încerca să anuleze prevederile sale.

Vlad Dracul îi amenință cu judecata divină pe cei care, indiferent dacă ar fi el însuși, unul dintre fiii săi sau un domnitor venit după el, ar încerca să distrugă întărirea și porunca sa.

Formula este una caracteristică documentelor medievale și arată cât de importantă era asocierea dintre autoritatea politică, credință și protejarea proprietăților bisericești.

Un document care păstrează numele oamenilor din vremea lui Vlad Dracul

Hrisovul nu îi menționează doar pe domnitori și pe călugări. La final sunt enumerați martorii care au asistat la întocmirea documentului: jupani, dregători și membri ai aparatului domnesc.

Printre aceștia apar Tudor, Nanul, Manea vornic, Stanciul, Tatul Sârbul, Iarciul, Stanciul Honoi, Coica primul vistier, Dimitrie spătar, Ștefan logofăt, Semen stolnic, Șerban vistier, Miclea paharnic și Badea comis.

Documentul se încheie cu precizarea celui care l-a redactat: „Eu, Coica, care am scris la Arghiș, luna august 2 zile, in anul 6947 < 1439 >, indiction 3.”

Hrisovul lui Vlad Dracul, mărturie despre Țara Românească medievală

Dincolo de valoarea sa religioasă și diplomatică, hrisovul din 2 august 1439 este o adevărată fereastră către societatea Țării Românești din secolul al XV-lea.

Enumerarea satelor, a veniturilor, a produselor agricole, a pescăriilor, morilor și altor proprietăți arată amploarea patrimoniului administrat de mănăstiri. În același timp, documentul oferă informații despre organizarea puterii domnești și despre relația dintre domnitor și marile așezăminte monahale.

Păstrat timp de aproape șase secole, pergamentul emis de Vlad Dracul rămâne astfel nu doar un act de proprietate și de întărire a unor privilegii, ci și o mărturie rară despre lumea medievală românească, despre credință, putere, avere și continuitatea tradițiilor monahale.

Citește și Inel de logofăt din Țara Românească

Textul integral al hrisovului prezentat de Arhivele Naționale ale României

„Eu, cel în Hristos Dumnezeu, binecredinciosul și binecinstitorul și de Hristos iubitorul, Io Vlad voievod și domn, din mila lui Dumnezeu și cu bunăvoința lui Dumnezeu stăpânind și domnind peste toată Țara Ungrovlahiei, herțeg al Amlașului și Făgărașului. A binevoit domnia mea, cu a sa bunăvoință, cu inimă curată și luminată și am dăruit acest atotcinstit și cu frumoasă față, care este deasupra tuturor cinstitelor și darurilor, hrisovul de față al domniei mele, mănăstirii din țara domniei mele la locul numit Tismana, pe care sfântrăposatul părintele părintelui meu Mircea voievod, Radul voievod, a ridicat-o din temelie și sfântrăposatul fratele părintelui meu, Dan voievod, a întărit-o cu multe lucruri. Deci a binevoit domnia mea, precum în domnie, așa și în aceasta, să le fiu urmaș și să înnoiesc așadar pomana părintelui domniei mele pentru viața și mântuirea domniei mele, acest hram al preasfintei născătoare de Dumnezeu și pururea fecioară Maria, să-l întăresc cu toate darurile și veniturile și cele nesăvârșite să le împlinesc. Nu numai aceasta, ci câte au dăruit părintele meu și fratele lui acestui hram, pe toate să le întăresc și să le împuternicesc, spre slava lui Dumnezeu și spre lauda și cinstea preasfintei stăpânei noastre născătoare de Dumnezeu, ca s-o aflu pe ea întăritoare și ajutătoare în viața domniei mele, iar în ziua cea cumplită, mijlocitoare.

Mai întâi întărește domnia mea cele dăruite de bunicul domniei mele Radul voievod: satul Vadul Cumanilor cu Toporna și Tismana, câtă a fost Ligăcească și Rușească și balta Bistreț de la Topolița până la Bârzogârla, mai sus de Covacița și pe lângă aceasta satele Hârsova cu Sălcișorul și grâu din județul Jaleșului, 400 de găleți, de câte ori e vremea dăjdiei, 10 burdufuri de brânză și 10 cașcavale și 10 burdufuri de miere și 10 postavuri de îmbrăcăminte și 40 de sălașe de țigani.

Și pe lângă aceasta, a dăruit părintele domniei mele Mircea voievod: satul Ceauri și Dușești și Ploștina și Jarcoveț cu Potocul și Sușița cu Novoselți și la Blatnița, satul Pesticevo, pe care l-a dăruit doamna Calinichia, bunica domniei mele. Și Lucaci a dăruit și satul Sogoino. Și a dăruit unchiul părintelui domniei mele, Vladislav voievod, sfântului Andonie de la Vodița satul Jidovștița și moară la Bistrița și vârtejul de la mijloc întreg, la Porțile de Fier și zeciuială de la opt pescării și Dunărea, de la Padina Oreahova până la hotarul Râșavei ș Vodița Mare de la Dunăre cu seliștea Bahnei cu nucii și cu livezile și Elhovița toată și Țerovețul. Și a dăruit părintele domniei mele la baia de la Bratilov, zeciuială de la roțile lui Ciop Haneș.

Acestea toate le-a dăruit și domnia mea și le-a întărit cu toată porunca și întărirea, ca să fie nemișcate și neschimbate, cât va trăi domnia mea și cât vor trăi fiii domniei mele Mircea și Vlad și Radul. De asemenea și satele toate, încă și Sagavățul, care le-a cumpărat popa Nicodim de la Dan voievod, să le fie slobode de orice munci și dări și venituri ale domniei mele.

Și pe lângă aceasta, poruncește domnia mea: călugării să fie de sine stătători în amândouă mănăstirile și după moartea cârmuitorului lor, nimeni să nu le așeze cârmuitor, nici eu însumi, Vlad voievod, nici altul nimeni de după mine, numai pe acela pe care ei singuri îl vor binevoi, nici să se nimicească orânduirea și datina lui Nicodim și porunca mea. Cine ar îndrăzni, măcar și însumi domnia mea sau dintre fiii domniei mele sau oricare domn care va sta pe urma mea și va căuta să strice această întărire și porunca domniei mele și orânduiala și datina lui Nicodim, pe unul ca acela să-l lovească domnul Dumnezeu cu cumplita dreapta lui judecată și să-i fie potrivnică preasfânta stăpână, născătoare de Dumnezeu și să fie blestemat de sfintele și ecumenicele 7 soboare și să fie socotit cu luda și cu Arie și cu toți ce s-au lepădat de domnul și l-au dat pe el morții.

Aceștia sunt martorii: jupan Tudor, jupan Nanul, jupan Manea vornic, jupan Stanciul, fratele lui Mircea, jupan Tatul Sârbul, jupan Iarciul, jupan Stanciul Honoi, Coica primul vistier, Dimitrie spătar, Ștefan logofăt, Semen stolnic, Șerban vistier, Miclea paharnic, Badea comis.

Eu, Coica, care am scris la Arghiș, luna august 2 zile, in anul 6947 < 1439 >, indiction 3.”