Jocul de societate care îi ajută pe copii să învețe să piardă. Ce spun psihologii

Trei psihologi consultați de publicația Parade au indicat același joc clasic atunci când au fost întrebați care este una dintre cele mai bune opțiuni pentru familiile cu copii: Chutes and Ladders, cunoscut pentru mecanismul său simplu, bazat pe urcarea pe scări și coborârea pe tobogane.

Specialiștii spun că, dincolo de distracție, jocul le oferă copiilor un mediu sigur în care pot exersa răbdarea, gestionarea frustrării și acceptarea înfrângerii.

Ce învață copiii în timp ce se joacă

Dr. Kim Arrington, psiholog la Hackensack Meridian Medical Group, spune că jocurile de societate implică numeroase procese cognitive și comportamentale, chiar dacă pentru copii par doar o formă de distracție.

În timpul unei partide, copiii trebuie să fie atenți, să respecte regulile, să-și amintească anumite informații, să aștepte să le vină rândul și să ia decizii.

În funcție de joc, pot fi exersate și abilități precum matematica, limbajul, orientarea spațială, planificarea și rezolvarea problemelor.

Potrivit psihologului, unele dintre cele mai importante beneficii sunt însă cele sociale și emoționale.

Un joc de societate creează o situație socială simplă și previzibilă, în care fiecare participant are un rol și trebuie să respecte anumite reguli. Copiii învață să aștepte, să gestioneze anticiparea și entuziasmul, dar și să facă față dezamăgirii atunci când lucrurile nu merg așa cum și-ar dori.

În plus, jocurile oferă familiilor ocazia de a petrece timp împreună fără telefoane, tablete sau televizor.

„Familiile au nevoie de oportunități de a fi amuzante împreună”, spune Dr. Arrington. Potrivit acesteia, amintirile cele mai plăcute nu sunt neapărat legate de câștigătorul unei partide, ci de momentele neașteptate, greșelile amuzante sau glumele care îi fac pe toți să râdă.

Lecțiile importante ale jocului

Unul dintre motivele pentru care psihologii recomandă Chutes and Ladders este faptul că jocul îi ajută pe copii să se familiarizeze cu ideea de pierdere și necesitatea de a o lua de la capăt.

O partidă poate lua o turnură neașteptată chiar înainte de final. Un copil care se află aproape de victorie poate ajunge brusc mult în urmă după ce nimerește pe un tobogan.

Pentru un adult, situația poate părea neimportantă. Pentru un copil de cinci ani însă, pierderea progresului poate fi o experiență intensă și poate declanșa o reacție emoțională puternică.

Dr. Holly Schiff, psiholog clinician specializat în lucrul cu copiii, subliniază că jocul nu îi învață automat pe cei mici să piardă cu grație. În schimb, le oferă numeroase ocazii de a exersa această abilitate.

Cum îi înveți pe copii să gestioneze dezamăgirea

Potrivit psihologului Amy Todey, atunci când un copil pierde și se enervează, părintele nu trebuie să încerce neapărat să-i elimine dezamăgirea.

Mai util este ca emoția să fie recunoscută și validată.

De exemplu, părintele poate spune: „Ai fost foarte aproape. Chiar voiai să câștigi. A fost dezamăgitor”.

Astfel, copilul învață că este în regulă să fie trist sau frustrat, dar că emoțiile nu justifică orice comportament.

Un copil poate fi dezamăgit de rezultat, însă nu ar trebui să arunce piesele, să-i insulte pe ceilalți jucători sau să distrugă jocul.

Această diferență este esențială pentru dezvoltarea reglării emoționale: copilul are dreptul să simtă o emoție, dar este responsabil pentru felul în care reacționează la ea.

„Acestea nu sunt doar abilități de joc de societate. Sunt abilități de viață”, explică Todey.

Pierderea nu trebuie să fie ascunsă

Psihologii atrag atenția că un copil nu trebuie să zâmbească imediat după ce pierde și nici să pretindă că nu este dezamăgit pentru a demonstra că este „rezilient”.

Reziliența înseamnă mai degrabă capacitatea de a tolera frustrarea, de a trece peste dezamăgire și de a încerca din nou.

Jocurile de societate oferă un cadru relativ sigur în care aceste experiențe pot fi repetate.

În același timp, părinții au posibilitatea de a fi modele pentru copii. Un adult poate arăta că este dezamăgit după o greșeală sau după o înfrângere, dar că poate continua jocul fără să devină agresiv sau ostil.

De asemenea, atunci când un copil câștigă, părintele îi poate arăta cum să se bucure de victorie fără să-i umilească pe ceilalți.

Citește și Ai crescut singur la părinți? 10 efecte pe care copilăria le-ar putea avea asupra ta 

Și jocurile cooperative au beneficii

Chutes and Ladders nu este singura variantă recomandată de psihologi. În ultimii ani, jocurile de societate cooperative au devenit tot mai populare.

În astfel de jocuri, participanții nu concurează unii împotriva celorlalți, ci formează o echipă care încearcă să atingă împreună un obiectiv.

Printre exemple se numără Dinosaur Escape, My First Orchard și Race to the Treasure.

Dr. Todey explică faptul că structura se schimbă de la „eu împotriva ta” la „noi împotriva problemei”. Copiii învață astfel să comunice, să colaboreze, să rezolve probleme și să ia decizii împreună.

Jocurile cooperative pot fi deosebit de utile pentru copiii care se simt copleșiți de competiție. Ei pot exersa strategia, răbdarea, anticiparea și rezolvarea problemelor fără presiunea unei confruntări directe.

Totuși, psihologii spun că nici competiția nu trebuie eliminată complet.

Copiii trebuie să învețe și cum să câștige fără să se laude excesiv, cum să piardă fără să se enerveze și cum să se bucure de o activitate chiar dacă rezultatul nu este în favoarea lor.

4 reguli pentru o seară de jocuri fără crize

O seară de jocuri în familie nu trebuie să fie lipsită de frustrări. Potrivit psihologilor, tocmai aceste momente pot deveni oportunități de învățare.

1. Acceptă emoțiile, dar stabilește limite

Copilul are voie să fie dezamăgit. Poate spune că este supărat sau că și-ar fi dorit să câștige. Nu este însă acceptabil să arunce piesele, să-i insulte pe ceilalți sau să strice intenționat jocul.

2. Explică-i cum arată un „bun sportiv”

Înainte de partidă, părinții pot discuta cu copilul despre ce ar putea spune dacă pierde sau câștigă.

Expresii precum „A fost un joc bun”, „Mi-aș fi dorit să câștig, dar m-am distrat” sau „Mai jucăm o dată?” îi pot ajuta pe copii să înțeleagă concret ce înseamnă spiritul sportiv.

3. Dacă trișează, încearcă să afli de ce

Trișatul este o tentație cu care mulți copii se confruntă. În loc să transforme imediat situația într-o judecată asupra caracterului copilului, părinții pot încerca să înțeleagă motivul.

Uneori, dorința de a câștiga poate fi legată de nevoia copilului de a se simți apreciat sau important.

Limita trebuie totuși să rămână clară: regulile se respectă. Copilul poate fi ajutat să înțeleagă că pierderea unei partide nu îi diminuează valoarea.

4. Observă momentele în care copilul își gestionează bine emoțiile

Părinții tind să acorde multă atenție crizelor, dar psihologii recomandă să fie observate și momentele în care copilul reușește să-și controleze reacțiile.

În locul unei laude generale precum „Bravo!”, părintele poate spune concret: „Am văzut că ai fost foarte dezamăgit când ai ajuns pe tobogan, dar ai rămas în joc și ai continuat”.

Astfel, copilul înțelege exact ce comportament este apreciat și învață treptat să-l repete.

În cele din urmă, scopul unei seri de jocuri în familie nu este neapărat să desemneze un câștigător. O partidă poate deveni un exercițiu pentru răbdare, comunicare, gestionarea emoțiilor și acceptarea eșecului – abilități pe care copiii le vor folosi mult timp după ce tabla de joc a fost strânsă.