De ce oamenii devin mai scunzi la bătrânețe? 3 schimbări în organism care ne afectează înălțimea

Deși o anumită pierdere în înălțime face parte din procesul natural de îmbătrânire, schimbările accentuate pot indica probleme la nivelul coloanei vertebrale sau al sistemului osos. Printre principalele cauze sunt deteriorarea discurilor intervertebrale, modificările de postură, slăbirea musculaturii și pierderea densității osoase.

De ce pierdem din înălțime odată cu înaintarea în vârstă

Cea mai mare parte a scăderii în înălțime este asociată modificărilor care apar la nivelul coloanei vertebrale.

Aceasta este alcătuită din vertebre, separate prin discuri intervertebrale care funcționează asemenea unor pernițe de amortizare. Aceste structuri contribuie la mobilitatea coloanei și la menținerea spațiului dintre vertebre.

Odată cu trecerea anilor, discurile intervertebrale pierd treptat apă, își modifică structura și devin mai puțin elastice. În consecință, spațiile dintre vertebre se pot reduce, iar înălțimea totală a coloanei vertebrale scade.

Chiar dacă modificările sunt mici la nivelul fiecărui disc, efectul cumulat poate deveni vizibil.

În plus, coloana vertebrală își poate modifica aliniamentul. Curburile naturale ale acesteia se pot accentua, iar capul și umerii pot ajunge într-o poziție mai avansată. Astfel, postura devine mai aplecată, iar înălțimea măsurată scade.

Un rol important îl au și mușchii și ligamentele care susțin coloana. Pe măsură ce îmbătrânim, masa și forța musculară se reduc în mod natural, iar țesuturile care contribuie la stabilitatea articulațiilor își pot pierde din elasticitate și rezistență.

Toate aceste schimbări pot favoriza modificările de postură și reducerea treptată a înălțimii.

De la ce vârstă începem să devenim mai scunzi

Primele modificări pot apărea încă de la vârsta de 30 de ani, însă pierderea în înălțime devine, de regulă, mai evidentă după 40 de ani și se accentuează ulterior.

Un studiu desfășurat pe termen lung a arătat că bărbații au pierdut, în medie, aproximativ doi centimetri între 36 și 69 de ani. În cazul femeilor, scăderea medie a fost de aproximativ 2,4 centimetri.

Diferențele sunt influențate și de sănătatea oaselor. Începând cu vârsta de 30-40 de ani, procesul de pierdere a țesutului osos poate deveni mai rapid decât cel de formare a osului nou.

Acest dezechilibru favorizează reducerea densității osoase și poate duce, în timp, la apariția osteoporozei.

Boala nu determină în mod direct scurtarea oaselor, însă le face mai fragile și mai vulnerabile la fracturi. Vertebrele afectate pot suferi tasări sau deformări, ceea ce reduce înălțimea coloanei și poate contribui la apariția unei poziții aplecate.

În cazul femeilor, menopauza poate accelera pierderea masei osoase, pe fondul modificărilor hormonale. Acest lucru reprezintă unul dintre factorii care pot explica de ce femeile pierd, în medie, ceva mai mult din înălțime decât bărbații.

Citește și Șocul anafilactic poate ucide în câteva minute! Medicamentul de urgență lipsește din farmacii

Când devine pierderea în înălțime un semnal de alarmă

O scădere ușoară a înălțimii este, de cele mai multe ori, o consecință normală a îmbătrânirii. Totuși, o pierdere mai accentuată poate indica probleme care necesită investigații medicale.

În acest sens, ghidurile australiene privind osteoporoza recomandă evaluarea medicală și efectuarea unei radiografii atunci când o persoană pierde cel puțin 3 centimetri din înălțime, pentru a verifica dacă există vertebre deformate sau fracturate.

De asemenea, un studiu canadian a identificat o asociere între pierderea de cel puțin trei centimetri din înălțime și un risc de peste două ori mai mare de a suferi ulterior o fractură.

Scăderea accentuată a înălțimii poate fi asociată și cu fragilitate fizică, reducerea forței musculare și o densitate osoasă mai mică.

Medicii recomandă acordarea unei atenții deosebite schimbărilor care apar într-un interval relativ scurt, mai ales dacă sunt însoțite de dureri de spate, modificări vizibile ale posturii sau o curbare progresivă a trunchiului.

Se poate opri procesul de pierdere a înălțimii?

Pierderea înălțimii nu poate fi prevenită complet, iar exercițiile fizice nu pot reface discurile intervertebrale deteriorate sau vertebrele care au suferit fracturi.

Cu toate acestea, activitatea fizică regulată poate contribui la menținerea forței musculare, a echilibrului și a unei posturi corecte.

Cercetările arată că exercițiile adaptate pot încetini anumite modificări asociate îmbătrânirii și pot îmbunătăți postura. În unele situații, corectarea poziției corpului poate determina chiar o creștere a înălțimii măsurate în picioare.

Exercițiile pentru musculatura spatelui, activitățile care susțin echilibrul și mișcarea adaptată vârstei pot avea un rol important în menținerea mobilității.

Cum îți monitorizezi înălțimea și când trebuie să mergi la medic

Specialiștii recomandă monitorizarea periodică a înălțimii pe parcursul vieții adulte. O valoare memorată din adolescență sau înscrisă pe un document mai vechi nu reprezintă întotdeauna un reper suficient de precis.

Pentru rezultate comparabile, măsurarea ar trebui făcută fără încălțăminte, cu același dispozitiv și, pe cât posibil, la aceeași oră a zilei.

Este recomandat să discuți cu medicul dacă observi că ai pierdut cel puțin trei centimetri din înălțime sau dacă apar dureri de spate, o poziție tot mai aplecată ori alte modificări vizibile ale posturii, notează theconversation.com.

Deși scăderea în înălțime este o parte obișnuită a procesului de îmbătrânire, modificările importante nu trebuie ignorate. Uneori, acestea pot fi printre primele indicii ale osteoporozei sau ale unor fracturi vertebrale care necesită diagnostic și tratament.