Turul Ligii 1, între minuni și promisiuni. Bilanț la jumătatea campionatului regulat

Craiova încearcă să-și apere în premieră titlul, Dinamo se întreabă cât mai poate ține pasul, Rapid continuă să fie o loterie, iar în partea de jos a clasamentului sunt destule echipe care joacă nu doar cu adversarii, ci și cu propriile probleme. Unele au fotbal, altele au datorii, câteva au promisiuni. Iar la FCSB pare că s-a descoperit, în sfârșit, constanța: locul 8, exact ca anul trecut.

Craiova are o misiune pe care nu a mai avut-o până acum: să-și apere titlul. Nu este puțin lucru, mai ales într-un campionat în care performanța se obține greu, iar continuitatea pare uneori o boală rară. Oltenii au motive să privească înainte cu încredere, dar abia de acum începe partea în care trebuie să demonstreze că titlul nu a fost o întâmplare fericită.

La Dinamo, întrebarea suporterilor este alta: cât mai ține echipa acest ritm peste așteptări? „Câinii” au construit un prim unsprezece competitiv, capabil să se bată cu oricine, însă banca este ceva mai subțire. Iar jocul depinde foarte mult de scoțianul Armstrong, cel mai bun fotbalist din lot. Când este în formă, Dinamo arată bine, are viteză, idei și personalitate. Când Armstrong nu prinde o zi bună, parcă se stinge lumina în tot cartierul. Un campionat nu se câștigă însă doar cu un jucător, oricât de bun ar fi el. Dinamo va avea nevoie și de rezerve, nu doar de speranța că titularii nu răcesc până în mai.

Rapid rămâne Rapid. „Ce face Rapidul? Ce nu te-aștepți!” este, probabil, cea mai potrivită descriere a echipei din Giulești. Poate să joace extraordinar într-o etapă și să se facă nevăzută în următoarea. Poate să bată când nimeni nu se așteaptă și să piardă exact când pare că nu are cum. Rămâne coșmarul pariorilor și o echipă greu de citit chiar și pentru propriii suporteri. La Rapid, forma sportivă are ceva din vremea de munte: se schimbă fără să anunțe.

Cum-necum, Petrolul supraviețuiește

Petrolul merită o mențiune aparte. În ciuda găurii financiare, ploieștenii ocupă un onorabil loc 5 și reușesc să țină capul deasupra apei. Problema este că nimeni nu știe cât mai rezistă. Datoriile clubului sunt estimate la aproximativ 10 milioane de euro, iar întrebarea nu mai este doar dacă Petrolul poate ajunge în play-off, ci dacă va putea termina sezonul în condiții normale. În Franța, Bordeaux a ajuns în ligile de amatori pentru datorii mai mici. Dar fotbalul românesc are talentul de a transforma problemele grave în simple exerciții de supraviețuire. 

U Cluj se menține în primele șase și pare să fi găsit o direcție sub comanda lui Bergodi. Echipa joacă mai bine, iar iarna ar putea aduce întăriri importante: Stanciu și Burcă. Clujenii au de apărat un sezon excelent, în care au terminat vicecampioni și finaliști ai Cupei. Nu este puțin lucru, iar pretențiile au crescut pe măsură. Acum trebuie să confirme.

Farul este în creștere față de sezonul trecut, dar are în continuare o problemă veche: dependența de Alibec. Când atacantul este inspirat și are chef de fotbal, echipa poate pune probleme oricui. Când nu, toată construcția devine mai greoaie. Farul progresează, dar încă nu a ajuns în punctul în care să nu mai depindă de toanele și inspirația unui singur om.

Lecția Corvinului

Corvinul este, poate, cea mai serioasă echipă din Liga 1. Respectă și Cupa României, încearcă să joace cât mai bine în campionat și nu pare să trateze nicio competiție ca pe o obligație administrativă. A învins FCSB chiar la București, în plină și glorioasă revenire a lui Reghecampf la echipa din Berceni. Nu ar fi deloc o surpriză ca hunedorenii să prindă play-off-ul. Ar fi chiar o performanță remarcabilă pentru o echipă care nu joacă pe teren propriu, ci își împarte meciurile între Arad și Petroșani. Într-un campionat în care unii au toate condițiile și caută în permanență scuze, Corvinul demonstrează că se poate construi și cu seriozitate.

FCSB, constanța locului 8

FCSB este, de departe, cea mai constantă echipă din Liga 1. La finalul turului sezonului regulat de anul trecut era pe locul 8. Acum este tot pe locul 8. Performanță de invidiat, dacă nu cumva cineva a încurcat constanța cu stagnarea.

Revenirea lui Reghecampf trebuia să aducă o revoluție. Au fost promisiuni de victorii obținute încă de la pauză, apoi de zece succese consecutive. Între timp, realitatea a intervenit brutal. FCSB a ajuns la trei înfrângeri consecutive, două în campionat și una în Cupă, iar Reghe ar trebui să-și reevalueze nu doar promisiunile, ci și competența. Deocamdată, echipa este mai aproape de o serie de zece înfrângeri decât de una de zece succese. Desigur, nu trebuie să-i stricăm omului planurile înainte să se termine sezonul.

La CFR Cluj se petrece un miracol de supraviețuire. Când toată lumea o vedea în pragul retrogradării, fără bani și cu jucătorii pregătiți să plece în grup, Șumudică a reușit să scoată câteva firimituri de fotbal dintr-o situație aproape imposibilă. Numai că peste echipă planează acum spectrul depunctării, iar într-un asemenea scenariu nici Șumi nu ar mai rămâne. Iarna va fi decisivă. Se va trage linie, se va vedea cine mai poate fi plătit, cine pleacă și cu ce lot va începe CFR primăvara. Obiectivul nu mai este neapărat performanța, ci supraviețuirea. Cât despre noul salvator elvețiano-germano-francez, Hendrik Klein, acesta a primit deja o poreclă care nu anunță nimic bun: „Cortacero 2”. 

Plutonul „nici prea sus, nici prea jos”

UTA rămâne, din păcate pentru arădeni, o echipă de mijlocul clasamentului. Altădată echipa-fanion a provinciei, de șase ori campioană a României și o pepinieră de mari valori, UTA trăiește acum într-o mediocritate confortabilă. Nu are mari emoții în privința retrogradării, dar nici forța de a se apropia serios de play-off. Un club cu o asemenea istorie ar merita mai mult decât liniștea anonimă a locurilor de la mijloc.

Sepsi încearcă să se reacomodeze cu Liga 1 după sezonul petrecut în eșalonul secund. Numai că între timp a dispărut sprijinul financiar venit de la Budapesta. Aici apare însă o mică problemă de logică. Laszlo Diószegi a susținut în repetate rânduri că banii veniți din Ungaria sunt destinați exclusiv centrului de copii și juniori și că niciun forint nu ajunge la echipa mare. Atunci cum se explică problemele salariale ale echipei mari tocmai după ce nu mai vin banii din Ungaria? E nevoie nevoie de niște lămuriri. Forintul, iată, are și el talentul să dispară exact când este mai mare nevoie de el.

La Botoșani se întâlnesc ne-minunile. Clubul este stabil financiar, are un lot bun și, în teorie, toate motivele să fie o echipă respectabilă. Numai că moldovenii oscilează între meciuri excelente, în care joacă spectaculos și bat pe oricine, și prestații dezastruoase, în care par că abia s-au cunoscut în vestiar. Botoșaniul nu suferă de lipsă de resurse, ci de lipsă de constanță. Fie potențial de cupe europene, fie parcă merg la un amical de vacanță.

FC Argeș este echipa care joacă mai bine ca niciodată, dar pierde ca întotdeauna. Piteștenii au momente în care arată un fotbal peste poziția lor din clasament, numai că punctele nu se adună ca impresiile bune. Poate că, odată cu revenirea pe propriul stadion, echipa va găsi și constanța de care are nevoie. Spectacolul este promițător, însă rezultatele…

Oțelul este greu de catalogat. A devenit campioana egalurilor, marchează destul de mult, dar pierde prea des la limită. Are meciuri în care își creează ocazii, dar pierd puncte. Nu este o echipă care să poată fi ignorată, dar nici una care să inspire prea multă încredere. În clasament, egalurile nu țin loc de victorii, oricât de frumos ar fi să le numeri.

Voluntari pare copilul nedorit al Ligii 1. Revenită în primul eșalon cam nepregătită, echipa nu a reușit să transmită impresia că are forța pentru a rămâne aici. Pare condamnată din nou la retrogradare.

În aceeași situație cu Sepsi este și Csikszereda. Problemele de finanțare, după dispariția sprijinului de la Budapesta, au lăsat echipa fără prea multe variante. Clubul trebuie să găsească rapid resurse și soluții, pentru că în Liga 1 nu ajunge să speri că adversarii vor juca mai prost decât tine. Fără bani, fără întăriri și fără rezultate, retrogradarea devine o perspectivă tot mai greu de evitat.

Urmează o pauză pentru meciurile naționalei și returul, apoi iarna, perioada în care se fac transferuri, se promit reforme, se schimbă antrenori și apar, inevitabil, noi salvatori. În Liga 1, așadar, fotbalul continuă. Uneori chiar și în ciuda celor care îl conduc.