5 reguli banale la locul de muncă care afectează grav moralul angajaților

Atunci când politicile de muncă sunt nerezonabile sau neclare, moralulangajaților are de suferit. Aceștia nu se simt respectați, așa că sunt mai puțin implicați, mai puțin motivați și mai puțin predispuși să lucreze dincolo de minimul necesar. Companiile susțin că încearcă să reconstruiască cultura la locul de muncă, dar aceste reguli tind să facă exact opusul, potrivit yourtango.com.

1. Adeverință medcală pentru absențe scurte

Deși ar putea părea rezonabil să ceri o adeverință medicală pentru absențele de la serviciu din cauza unor accidentări grave și a unor boli mai severe, solicitarea acesteia pentru o absență minoră, de o zi sau două, pare pur și simplu o lipsă de încredere.

Bolile de rutină, cum ar fi o răceală sau o problemă digestivă nu necesită de obicei tratament medical și adesea se rezolvă de la sine după o zi sau două de odihnă. Îmbolnăvirea este o experiență comună, iar ca adulți suntem pe deplin capabili să judecăm când să luăm o zi de concediu medical ocazional.

Pentru persoanele fără beneficii medicale complete, acest lucru poate deveni o povară financiară inutilă. Unii oameni plătesc din buzunar pentru vizitele medicale, așa că irosesc bani pentru ca un medic să le spună ceea ce știu deja. Pentru a evita toate bătăile de cap, mulți se vor prezenta la muncă bolnavi, ceea ce duce la scăderea productivității și la răspândirea germenilor la cei din jurul lor.

2. Angajații nu au voie să stea jos

Rolurile în care se așteaptă ca angajații să stea în picioare dar nu este cu adevărat necesar sunt adesea extrem de frustrante. Sunt justificate prin ideea de a arăta întotdeauna profesionist și „gata să ajute” dar, de fapt, este doar o solicitare fizică, fără niciun impact asupra randamentului.

Casierii din magazinele alimentare, de exemplu, pot scana articole, pot accepta plăți și pot pune lucruri în saci la fel de bine stând pe un scaun, ca și în picioare. Este posibil chiar să lucreze mai bine stând jos,deoarece nu vor simț oboseală sau durere care să stea în calea performanței lor.

Acest lucru îi face în cele din urmă pe angajați să simtă că aparențele sunt apreciate mai mult decât eficiența. Atunci când confortul lor de bază este restricționat fără un motiv real, moralul scade rapid. Adaptările și lăsarea angajaților să decidă îi face să se simtă respectați și de încredere.

3. Cod vestimentar strict

Codurile vestimentare nu sunt în mod inerent rele. Ele stabilesc un standard practic pentru locul de muncă pentru a ajuta compania să mențină o anumită imagine și reputație. Cu toate acestea, începe să pară mai mult decât atât atunci când aceste reguli devin o modalitate de a microgestiona exprimarea personală. Orientările care se concentrează pe detalii mici, cum ar fi coafurile sau accesoriile, par arbitrare. Dacă nu afectează capacitatea cuiva de a munci, contează cu adevărat?

Există, de asemenea, o linie fină pe care codurile vestimentare trebuie să o respecte pentru a rămâne corecte și incluzive. Politicile care sunt direcționate neintenționat către anumite stiluri culturale, tipuri de corp și expresii de gen pot părea discriminatorii, chiar dacă aceasta nu este intenția. Atunci când accentul se pune pe aspectul cuiva și nu pe performanța sa, acest lucru erodează încrederea și sentimentul de apartenență.

4. Politicile privind secretul salarial

Atunci când angajații sunt descurajați sau chiar pedepsiți pentru că discută despre compensațiil lor se creează un teren fertil pentru zvonuri și dezinformări. Firește, atunci când angajaților li se spune că ceva nu poate fi discutat, aceștia vor presupune că există ceva de ascuns.

Suspiciunea privind favoritismul, tratamentul inegal și inconsecvența poate fi larg răspândită, ducând la tensiuni și drame în rândul personalului. Nu numai că se întorc împotriva conducerii, dar probabil se vor întoarce unii împotriva altora și vor arunca munca în echipă pe fereastră. În multe locuri este chiar ilegal ca angajatorii să interzică lucrătorilor să vorbească despre câștigurile lor. 

5. Angajații nu au voie să își folosească telefoanele

Telefoanele mobile tind să fie prezentate ca o distragere inevitabilă dar interzicerea lor nu este o soluție. Stabilirea probramului de muncă fără elefon ignoră nevoile practice pe care le avem majoritatea dintre noi, cum ar fi verificarea rapidă a unui mesaj de la familie sau chiar utilizarea telefonului pentru sarcini legate de serviciu. Atunci când angajații nu au nicio flexibilitate, acest lucru creează stres și îi obligă să treacă de la a face bine treaba la a evita să fie prinși.

De asemenea, se alimentează presupunerea că angajații nu se pot controla. Managerii petrec mai mult timp supraveghind utilizarea telefonului decât susținând performanța, ceea ce îi face adesea pe angajați să aleagă să se detașeze și să nu mai ia inițiativa. Dacă nici măcar nu se poate avea încredere în ei să-și verifice telefonul de câteva ori pe zi, atunci de ce ar vrea să-și folosească timpul și efortul pentru a face mai mult decât se cuvine pentru companie?