Vom avea apă după program: curge în ianuarie și februarie, se oprește din august până în noiembrie

La nivelul Ministerului Agriculturii se va constitui un grup de lucru format din reprezentanții mai multor instituții care va trece la inventarierea tuturor surselor de apă ce ar putea fi utilizate pentru irigații. Acesta va elabora un document cu măsuri care vor include, printre altele, inventarierea surselor de apă disponibile și analiza solicitărilor de irigare depuse de organizațiile utilizatorilor de apă pentru irigații (OUAI). Situația în care suntem astăzi nu este însă o surpriză pentru specialiști, perioadele cu secetă severă în anii următori fiind anticipate. Strategia Națională privind Adaptarea la Schimbările Climatice pentru perioada 2024 – 2030, cu perspectiva anului 2050, adoptată în 2024, surprinde perfect situația de acum și, deși documentul propune o serie de măsuri pentru protejarea agriculturii și a resurselor de apă, autoritățile nu s-au înghesuit să le pună în practică, cel puțin până acum. Anul viitor ar trebui să fie făcută prima raportare privind implementarea măsurilor prevăzute în strategie, dar la cum arată lucrurile astăzi, o foaie A4 ar fi prea mult pentru a le enumera.

››› Vezi galeria foto ‹‹‹

Comitetul de lucru va reuni reprezentanți ai Ministerului Agriculturii, Administrației Naționale „Apele Române” și Agenției Naționale de Îmbunătățiri Funciare (ANIF). Seceta este de mai mulți ani principalul risc pentru culturile agricole. Anul trecut culturile de porumb și floarea-soarelui au fost distruse în proporții care au ajuns la 80 – 90% în județele din sudul țării, după ce cu un an înainte fuseseră afectate peste 2 milioane de hectare. În prezent, peste șapte milioane de hectare de teren agricol din România funcționează fără sisteme de irigații, fiind dependente exclusiv de precipitații. 

Extinderea sistemelor de irigații este considerată o prioritate pentru agricultura românească. Astăzi avea circa 1,6 milioane de hectare acoperite cu sistem de irigații rehabilitate, iar obiectivul pentru 2027 este atingerea pragului de 2,7 milioane de hectare.

Citește și: Apocalipsa apei a început: Dunărea seacă, centralele se opresc, iar milioane de oameni rămân fără resurse 

Canalele de irigații au început să rămână fără apă

Extinderea sistemului de irigații are nevoie însă și de cantități mai mari de apă. Într-o perioadă de secetă extremă, cum este cea de acum, debitele Dunării și ale râurilor interioare sunt foarte scăzute, iar stațiile de irigații nu mai au suficientă apă, ceea ce face ca pe canalele de irigații să nu mai fie apă. Unul dintre cele mai afectate județe de această situație este Doljul, un județ care se confruntă de mulți ani cu fenomenul de deșertificare. Aici peste 50.000 de hectare de teren agricol nu mai pot fi irigate din acest motiv.

Specialiștii avertizaseră despre reducerea disponibilului de apă

Perioadele de secetă extremă cu care ne confruntăm și acum fuseseră anticipate de specialiști, dar autoritățile au ignorat deocamdată măsurile ce trebuiau luate. Aceste măsuri se regăsesc în Strategia Națională privind Adaptarea la Schimbările Climatice pentru perioada 2024–2030, cu perspectiva anului 2050, adoptat în 2024. „Prin adaptarea sectorului resurse de apă la schimbările climatice se vor implementa obiective specifice precum reducerea riscului de deficit cu privire la resursele de apă, reducerea riscului de inundații sau creşterea gradului de siguranță a barajelor şi digurilor, obiective care au un impact pozitiv asupra factorilor de mediu, precum aerul şi schimbările climatice, apa, solul şi utilizarea terenurilor, biodiversitatea”, se preciza în strategie. Specialiștii estimau o reducere a disponibilului de apă în viitor şi, în special, în perioada sezonului cald, coroborată cu o frecvență mai mare a secetelor în sezonul cald al anului. „Impactul schimbărilor climatice asupra resurselor de apă au efect important asupra sectoarelor-cheie vulnerabile precum producerea de energie din surse hidro şi nucleare. Creşterea temperaturilor apei, schimbările în modelele de precipitații cu efecte precum scăderea debitelor şi apariția secetei, precum şi frecvența fenomenelor meteorologice extreme afectează resursa de apă necesară funcționării în condiții optime a acestor două sectoare ale sistemului energetic”, era un alt avertisment transmis de strategia adoptată în 2024. Debitele medii multianuale ar putea scădea cu până la 15% în mai multe bazine hidrografice, iar în anumite bazine din sudul României reducerea estimată ar putea ajunge până la 40%.

Ce se anticipa pentru agricultură

Referitor la agricultură, documentul reținea, printre altele: „Fenomenul de arşiță în România se va intensifica continuu în perioada 2021-2050, contribuind la amplificarea stresului termic agroclimatic prin încălzire excesivă, în raport cu pragul termic critic de 32°C. Cele mai mari valori anticipate ale acestui indicator sunt pentru regiunile joase din sudul țării (…) Durata fenomenelor de arşiță va creşte şi ea continuu, în ambele scenarii, în toată țara, cu cele mai pronunțate creşteri aşteptate în regiunile Sud şi Sud-Est (…)”. 

Programele pentru reducerea deficitului de apă nu se văd

Autoritățile cu competențe în domeniu trebuiau să dezvolte programe şi acțiuni pentru reducerea riscului de deficit de apă în zonele potențial deficitare, la nivel național, în perspectiva schimbărilor climatice. În cadrul acestei direcții de acțiune trebuie să se realizeze studii de evaluare periodică a impactului schimbărilor climatice asupra resurselor de apă, precum şi evaluări cantitative a cerințelor de apă pe tipuri de folosințe, în regim actual şi în perspectiva schimbărilor climatice, studii pe baza cărora se vor identifica principalele zone potențial deficitare din punct de vedere al resursei de apă, la nivel național.

„Debitele medii sezoniere vor înregistra o creştere în timpul iernii şi o scădere în celelalte sezoane; resursa de apă va creşte semnificativ în ianuarie şi februarie şi va scădea semnificativ în aprilie, mai şi august – noiembrie. Totodată, debitele medii multianuale vor avea o tendință de scădere de maxim -15% (valori mai mici fiind obținute pentru bazinele hidrografice din nord-vestul țării), maximum -5% şi mai mari, până la -40% în unele bazine din sudul României, cu excepția bazinului râului Someş pentru care tendința este de creştere a resursei de aрă”.

Strategia Națională privind Adaptarea la Schimbările Climatice pentru perioada 2024-2030

Ce trebuia să facă statul până în 2030

Potrivit planului de măsuri inclus în strategia pentru combaterea schimbărilor climatice, pe lista de priorități apăreau:

• reducerea pierderilor din rețele și reutilizarea apei;

• refacerea zonelor umede;

• protejarea și realimentarea rezervelor subterane;

• adaptarea modului de exploatare a barajelor;

• analizarea posibilității construirii unor instalații de desalinizare în zonele litorale cu deficit de apă.

Instituțiile responsabile trebuiau să raporteze Ministerului Mediului stadiul aplicării măsurilor, printr-un mecanism de monitorizare organizat o dată la doi ani, începând din 2025. În 2027 ar urma să fie făcută prima raportare, dar până acum nu este cam nimic de raportat.

Citește și Investigație, Canalul Bala: Cum au dispărut milioane de euro pe Dunăre