Document CNSAS: Dan Șucu recomanda ofițerilor de Securitate ce decizii să ia împotriva celor pe care îi turna

Cu toate acestea, CNSAS nu i-a atribuit lui Șucu calitatea de colaborator sau de lucrător al Securității, ca poliție politică. Există, însă, o opinie separată la această decizie CNSAS, semnată de trei membri ai Colegiului, prin care se arată că, prin activitatea desfășurată, Dan Șucu a fost colaborator al poliției regimului comunist. În sprijinul acestor afirmații, stau mai multe note informative transmise de Dan Șucu, sub numele de cod „Mircea Crișan”, în care toarnă un ghid de sex feminin că întreține relații intime cu diverși alți ghizi, îl pârăște pe un coleg că, deși este însurat a doua oară, are prietene în mai toate orașele prin care trece, iar despre un alt ghid afirmă că are o slăbiciune pentru fete „nu neapărat frumoase”. Dar lucrurile nu s-au rezumat doar la aceste turnătorii, Dan Șucu depunând muncă informativă de contraspionaj, infiltrându-se în familia atașatului militar american de la acel moment, pentru a afla ce părere politică are despre protestul muncitorilor de la Brașov, din noiembrie 1987.

››› Vezi galeria foto ‹‹‹

Publicația „Gazeta Sporturilor” a dezvăluit, recent, date din dosarul de la Securitate al omului de afaceri Dan Șucu, patronul cluburilor de fotbal Rapid București și Genoa, dar, totodatră, și patron al lanțului Mobexpert și președinte al Confederației Patronale „Concordia”.

Este vorba despre fondul de rețea R303384, aflat în arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), cuprinzând două volume și 68 de file, întocmit în perioada comunistă, între iunie 1984 și noiembrie 1989.

„Jurnalul” a intrat în posesia Adeverinței eliberate de către CNSAS, sub numărul 5986 din 15 decembrie 2015, în ceea ce îl privește pe același om de afaceri Dan Viorel Șucu, verificat, la momentul respectiv, în calitatea sa de vicepreședinte al Asociației Marilor Rețele Comerciale din România și de membru fondator al Asociației Clubul Sportiv „Tenis Club” Herăstrău. În acest document, se precizează că Dan Viorel Șucu este titularul dosarului fond de rețea nr. R303384, fiind recrutat pentru încadrarea informativă a turiștilor străini care efectuau excursii în România, prin ONT Carpați, a reprezentanților firmelor turistice și a ziariștilor invitați de Ministerul Turismului, precum și a cetățenilor români care întrețineau relații neoficiale cu aceștia.

Conform sursei citate, la data de 16 august 1984, Dan Șucu a semnat un Angajament cu Securitatea, purtând numele conspirativ „Mircea Crișan”. Într-un raport din data de 20 august 1987, dar și printr-o chitanță eliberată la data de 1 septembrie 1987, se arată că Dan Șucu a fost recompensat de către organele de Securitate cu suma de 300 de lei. 

Cu toate acestea, adeverința, semnată de prof. univ. dr. Dragoș Petrescu, în calitate de președinte al CNSAS, concluzionează că elementele din dosar „nu se înscriu în prevederile OUG nr. 24/2008”, „astfel că domnului Șucu Dan Viorel (…) nu i se poate atribui calitatea de lucrător/ colaborator al Securității, în sensul legii”.

Trei membri ai Colegiului s-au opus deciziei majoritare

La această notă de constatare, însă, la momentul respectiv, dr. Florin Abraham (membru al Colegiului CNSAS), Lector. Dr. Florian Bichir (membru al Colegiului CNSAS) și prof. dr. Corneliu Turianu (Secretar al Colegiului CNSAS) au formulat, în scris, o opinie separată, în care concluzionează contrariul. Anume, ei consideră că „materialele documentare aflate în arhiva CNSAS dovedesc îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute în articolul 2 litera «b» din OUG nr. 24/2008”, motiv pentru care au apreciat că „relația dintre domnul Șucu Dan Viorel și Securitate se încadrează categoriei COLABORATORILOR poliției politice a regimului comunist”.

Semnatarii acestei opinii separate arată că această colaborare a lui Dan Șucu cu Securitatea s-a desfășurat între 1984 și 1989, în baza Angajamentului de colaborator olograf din 16 august 1984 „care nu a fost luat prin constrângere, ci a fost liber asumat.

Mai mult, documentul arată că „prin informațiile transmise Securității de domnul Șucu Dan Viorel au fost afectate drepturile și libertățile fundamentale ale unor terțe persoane, din caracterizările făcute unor colegi”.

Note informative despre viața sexuală, înfățișarea și consumul de alcool ale ghizilor ONT

„Jurnalul” a selectat câteva pasaje din mai multe note informative pe care Dan Șucu le-a transmis Securității, sub numele conspirativ „Mircea Crișan”, note despre care semnatarii opiniei separate menționează în acest document.

Prima dintre acestea este o Notă din 8 decembrie 1988, referitoare la ghidul coordonator extern B.M. (cel mai probabil Mihai Bărbulescu”, despre care Șucu scria: „Nu-i cunosc situația socială – știu că era student la «Petrol și Gaze» și că ar fi fost exmatriculat. (…) După părerea mea, din punct de vedere al securității statului, nu poate face față cu succes tuturor solicitărilor complexe la care poate fi supus, în cazul în care atitudinea sa generală nu s-a schimbat. Am avut impresia că avea anumite slăbiciuni pentru fete, și nu neapărat frumoase, fapt explicabil din aspectul său comun și neglijent”.

Într-o altă Notă informativă, datată 8 decembrie 1988, același Dan Șucu informa Securitatea cu privire la delegata M.Z. (cel mai probabil Margareta Zelenak), „de la firma K. R.”, despre care informatorul a scris: „Am cunoscut-o în vara anului 1987 și în iunie 1988. În vârstă de 35 de ani, slabă, aproximativ 1.70 m., fără semne distinctive, comună în înfățișare și vestimentație, pare permanent nemulțumită și preferă să lucreze cu ghizi locali de sex opus. Nu are familie și nici nu pare să intenționeze să renunțe la această slujbă pentru a și-o crea. Fumează și bea moderat și pare să întrețină relații intime cu diverși delegați și cred că ar încerca acest lucru și cu ghizii locali. Nu pare să se ocupe de lucruri ilegale, dar cred că nu ar da înapoi în cazul în care ar întâlni un ghid local necinstit. Nu cred că trebuie urmărită în mod special de organele de Securitate, totuși, cred că ghidul cu care lucrează trebuie să știe că este influențabilă și de multe ori irascibilă, în cazul în care ar lucra cu un ghid mai puțin ferm și care ar refuza să aibă relații intime cu ea, cred că i-ar putea creea probleme și atmosferă încordată față de turiști, la orice greșeală profesională”.

Iar lucrurile nu s-au oprit aici. Se prezintă pasaje dintr-o altă Notă, din 29 iunie 1988, cu referire la ghidul colaborator B.D. (cel mai probabil Dan Burcă). Dan Șucu, sub numele „Mircea Crișan”, informa Securitatea că „l-am întâlnit pe diferite grupe, începând cu anul 1982. Este însurat pentru a doua oară, soția e casnică și nu este exclus să divorțeze din nou, din felul în care lucrurile se comportă la ei în casă. Ca frate (după mamă) al angajatei permanente L.C. și datorită bunului renume de ghid pe care și l-a creat în ultimii 5 ani, este foarte apreciat și nu cred că are legături materiale sau de altă natură cu personalul ONT-ului. Fumează mult, bea de asemenea foarte mult, fără a depăși limita ebrietății, și pare să aibă o prietenă de sex feminin aproape în fiecare oraș prin care trece”.

A jucat rolul unui agent de contraspionaj și a filat familia unui atașat militar al SUA

Turnătoriile lui Dan Șucu la Securitate nu s-au limitat, însă, doar la „darea în gât” a ghizilor ONT și a vieții intime a acestora, dar a constatat, potrivit documentelor arhivate, inclusiv în infiltrarea în cercurile unui atașat diplomatic american. În aceeași opinie separată, semnatarii atrag atenția asupra faptului că „prin informațiile transmise Securității de domnul Șucu Dan Viorel, au fost documentate activități și atitudini potrivnice regimului totalitar comunist”.

În acest sens, se menționează că Dan Șucu a fost utilizat de către Securitate ca informator – „agent provocator” – pe lângă atașatul militare al Statelor Unite ale Americii la București. Potrivit Notei olografe din noiembrie 1987, semnată, de asemenea, cu numele conspirativ „Mircea Crișan”, acesta a relatat ofițerului de Securitate cu care era în contact încercarea sa de a afla opinia acelui atașat militar american despre revolta muncitorilor de la Brașov din noiembrie 1987, precum și despre alte chestiuni politice importante pentru regimul comunist.

„Domnul Șucu și-a continuat eforturile de a descoperi eventuali spioni americani prezenți în România”, arată documental citat. Într-o notă din 4 decembrie 1987, informatorul a transmis Securității informații despre familia și despre anturajul atașatului militar al SUA.

„Am însoțit în ultima decadă a lunii noiembrie 1987, precum și în ziua de 1 decembrie 1987 familia S.G. (a atașatului militar – n.red.) și prietena lor, M.-L.H. Cu această ocazie, am observat și înțeles că doamna M.-L.H. este o prietenă din facultate a doamnei S., că ar călători și vizita totdeauna țările în care S.G. este atașat militar. În una din discuții, a vorbit de faptul că ar fi petrecut o perioadă în Republica Federală Germania, acum zece ani, și că atunci ar fi călătorit mult în Europa. După părerea mea, fizicul, psihicul și modul de comportare o fac pe doamna M.-L.H. un curier important. Cu toate acestea, am avut impresia că familia S.G. nu se comportă cu doamna M.-L.H. atât de intim precum încerca să pară. Cu toate că cele două doamne au reprodus amintiri din timpul facultății, într-o ocazie ceva părea să nu fi fost la locul lui, familia S.G. comportându-se cu ea ca și cu o subordonată”.

A urmărit doi francezi veniți în sejur la Poiana Brașov

Opinia separată a celor din CNSAS dezvăluie că Dan Șucu „s-a manifestat ca și cum ar fi fost un ofițer de contraspionaj, având ca misiune demascarea «dușmanilor țării»”. Se atașează, în acest sens, o altă notă, din 8 ianuarie 1988, unde ofițerul de Securitate face mențiunea că „Sursa”, adică Dan Șucu, a întâlnit-o, în 20 decembrie 1987, în timpul unui sejur la Poiana Brașov, pe turista C.A., din Franța. sosită prin firma Estours. 

Șucu scria că „C.A. este o femeie de 27 de ani, blondă, înaltă, destul de ștearsă, purtând lentile de contact. Am întâlnit-o la intrarea în România, grupul său fiind cazat la Hotel Piatra Mare, iar ea fiind singura care a dorit să stea la Hotel Ciucaș. Aceasta, pentru că se putea întâlni cu prietenul său P., venit cu o zi mai târziu, prin firma N. Frontiere. Am observat că nu cunoștea serviciile pe care le plătise în Franța și, cu toate că cei doi au declarat că sunt în vacanță de schi, nu i-am văzut pe pârtie. Dispăreau din hotel cu zilele (Camera 408) și se comportau în mod ciudat, privat, dar nu tandru, prietenesc. Păreau în relații de subordonare. (…) În două rânduri, s-au întâlnit cu o cetățeană română din Brașov, medic, cunoștință de la Paris. (…) Toată purtarea, înfățișarea studiat nepăsătoare și umilă, modul de a răspunde la întrebări îi fac pe cei doi suspecți din punctul de vedere al securității statului. De asemenea, C.A. nu fumează, bea enorm fără urmări și nu pare să aibă slăbiciuni din alte puncte de vedere”.

Semnatarii acestei opinii separate mai arată că, rezumând, din perspectiva materialelor documentare aflate în arhiva CNSAS, se desprinde concluzia că Dan Șucu a fost un colaborator proactiv al Securității, „care nu s-a mărginit să transmită informații culese din mediul în care activa, ci formula inclusiv recomandări ofițerilor de Securitate în privința deciziilor care ar trebui luate față de terțe persoane, inclusiv colegi de-ai săi”.

Citește și: Achiziție de mobilă de 5 milioane de euro la Primăria Oradea. Printre furnizori, compania controlată de apropiatul lui Ilie Bolojan