De la Tutankhamon la eBay: Comerțul online cu mumii, un pericol real pentru sănătate

Potrivit The Guardian, un studiu academic publicat în revista științifică International Journal of Cultural Property descrie o piață pe care autorii o numesc „semi-clandestină, adesea ilegală”, extinsă considerabil odată cu dezvoltarea platformelor online.

O piață în plină creștere, aproape fără reglementare

Cercetarea a fost realizată de o echipă interdisciplinară formată din Kirsty Squires, profesoară de bioarheologie umană la Universitatea din Staffordshire, alături de Dario Piombino-Mascali, Clara Urzì și Damien Huffer. Echipa a analizat 128 de anunțuri și postări provenite de pe platforme Meta, magazine online, site-uri de comerț electronic și case de licitații.

Cercetătorii au identificat, cel mai frecvent, mâini, picioare și capete mumificate scoase la vânzare. Peste jumătate dintre cazurile analizate, mai exact 51,6%, implicau capete, cranii sau rămășițe care păstrau încă țesuturi moi sau păr. O parte semnificativă dintre exemplarele prezentate în anunțuri prezentau semne vizibile de deteriorare biologică. În același timp, vânzătorii nu ofereau, de regulă, nicio informație despre riscurile pentru sănătate sau despre condițiile necesare pentru manipularea și depozitarea corectă a rămășițelor.

Kirsty Squires a explicat pentru presa britanică faptul că vânzătorii par să aibă foarte puțină conștientizare a pericolelor implicate. Potrivit acesteia, unele recenzii ale cumpărătorilor menționau un „miros de mumie”, pe care cercetătoarea îl leagă direct de procesul de biodegradare , iar unele imagini analizate în cadrul studiului arătau capete mumificate expuse ca obiecte decorative, fără nicio carcasă de protecție, direct în camere de zi sau alte spații domestice obișnuite. „Asta ar putea fi cu adevărat periculos”, a avertizat cercetătoarea, adăugând că unele dintre imaginile analizate în timpul redactării studiului prezentau rămășițe puternic deteriorate, expuse pe un simplu suport, fără carcasă de sticlă, fără semne vizibile de control al temperaturii și fără niciuna dintre condițiile de depozitare necesare pentru rămășițe umane.

Ce se ascunde în interiorul unei mumii vechi

Deshidratarea naturală sau artificială, procesul central al mumificării, încetinește semnificativ descompunerea țesuturilor, dar nu elimină neapărat toate microorganismele prezente. Cercetătorii avertizează că sporii fungici aflați în stare dormantă pot deveni aeropurtați în momentul în care rămășițele sunt mișcate, deteriorate sau manipulate necorespunzător, riscul principal fiind legat de mucegaiurile din genul Aspergillus.

Studiul amintește un caz devenit deja clasic în literatura de specialitate: în anii 1970, un grup de cercetători a deschis mormântul regelui Cazimir al IV-lea al Poloniei. Din cei 12 specialiști implicați direct în operațiune, 10 au murit ulterior, iar inhalarea sporilor de Aspergillus a fost indicată drept posibilă cauză a deceselor.

Legătura cu „blestemul mumiei” al lui Tutankhamon

Același mecanism biologic ar fi putut contribui, potrivit cercetătorilor, la moartea lordului Carnarvon, unul dintre principalii finanțatori ai expediției care a descoperit, în 1922, mormântul lui Tutankhamon. O formă severă de aspergiloză ar fi putut juca un rol în decesul său, survenit în 1923, la scurt timp după deschiderea mormântului, eveniment care a alimentat, de-a lungul timpului, popularul mit al „blestemului mumiei”, o expresie pe care istoricii au putut-o urmări, ulterior, prin decenii întregi de cultură populară britanică legată de arheologia egipteană.

Practic, ceea ce generațiile anterioare au atribuit unei legende sau unui blestem supranatural pare să aibă, potrivit acestui nou studiu, o explicație mult mai concretă: riscuri biologice reale, transmise prin contactul cu microorganisme care au supraviețuit, în stare latentă, sute sau chiar mii de ani.

Pericolul ajunge și la lucrătorii din poștă și curierat

Unul dintre aspectele cele mai îngrijorătoare ale studiului este constatarea că riscul nu se limitează deloc la colecționari sau la comercianții direct implicați în această piață. Potrivit cercetătorilor, rămășițele umane mumificate sunt uneori trimise prin servicii poștale obișnuite și firme de curierat comercial, la fel ca orice alt colet. Asta înseamnă că angajații din depozite, șoferii de curierat, lucrătorii din centrele de transport și funcționarii vamali pot intra în contact direct cu aceste obiecte fără să știe, de fapt, ce conțin pachetele pe care le manipulează, și, evident, fără niciun echipament de protecție adecvat pentru un astfel de risc biologic.

„Blestemul mumiei” ar putea fi, așadar, mult mai puțin legat de o poveste supranaturală și mult mai mult de riscuri biologice și chimice reale, transmise printr-un lanț logistic complet nepregătit să le gestioneze.

Substanțele de conservare, o sursă suplimentară de risc chimic

Dincolo de riscul biologic, studiul atrage atenția și asupra unui pericol de natură chimică. Procesul de mumificare presupune tehnici complexe prin care descompunerea țesuturilor este încetinită artificial, iar de-a lungul istoriei, în funcție de cultură și epocă, au fost folosite inclusiv substanțe care conțin metale grele, precum arsenicul, mercurul și plumbul, elemente cunoscute pentru toxicitatea lor asupra organismului uman, chiar și în cantități mici, în cazul unei expuneri prelungite sau necontrolate.

O problemă de sănătate publică, nu doar una etică sau culturală

Concluzia principală a echipei de cercetători este clară: popularizarea comerțului cu rămășițe umane pe internet nu ridică doar întrebări etice sau legate de patrimoniul cultural, deși acestea rămân, la rândul lor, extrem de relevante, având în vedere că multe dintre aceste rămășițe provin din contexte arheologice sau culturale pentru care nu există un consimțământ clar privind comercializarea lor. În anumite condiții, avertizează studiul, acest fenomen poate deveni și o problemă reală de sănătate publică, mai ales atunci când obiectele sunt deteriorate, manipulate fără echipament de protecție corespunzător sau transportate prin sisteme logistice complet nepregătite pentru un astfel de conținut.

Autorii studiului subliniază că imaginea generală desprinsă din analiza celor 128 de anunțuri este una „sumbră”, o piață extinsă rapid prin intermediul rețelelor sociale, al site-urilor personale, al platformelor de comerț electronic și al caselor de licitații, dar în care aproape niciunul dintre participanți, vânzători, cumpărători sau intermediari logistici, nu pare conștient de gama completă de riscuri la care „cei vii” sunt, de fapt, expuși.