Înălțarea Sf. Cruci, sărbătoare importantă și zi de post aspru pe 14 septembrie: Tradiții populare de Cârstovul Viilor sau Ziua Șarpelui

Pe 14 septembrie, Biserica Ortodoxă, alături de cea greco-catolică și cea latină (catolică), prăznuiesc Înălțarea Sfintei Cruci, cea mai veche dintre sărbătorile creștine, marcată în calendar cu cruce roșie, semn al importanței sale deosebite. Data este considerată, în tradiția populară românească, și reperul care vestește sfârșitul verii și începutul toamnei.

Ce semnificație are Înălțarea Sf. Cruci

Sărbătoarea din 14 septembrie amintește de două evenimente solemne din istoria creștinismului timpuriu. Primul este Aflarea Sfintei Cruci, lemnul pe care a fost răstignit Iisus Hristos, de către Sfânta Împărăteasă Elena, mama împăratului Constantin cel Mare, și înălțarea acesteia în fața poporului, de către episcopul Macarie al Ierusalimului, la 14 septembrie 335.

Potrivit tradiției bisericești, Elena a găsit pe Golgota trei cruci identice: cea a Mântuitorului și cele ale celor doi tâlhari răstigniți alături de El. Pentru a afla care dintre ele era crucea pe care murise Hristos, patriarhul Macarie a pus, pe rând, fiecare cruce lângă trupul unei femei decedate. Femeia a înviat abia în momentul atingerii cu cea de-a treia cruce, semn, potrivit credinței creștine, că aceasta era crucea adevărată.

Al doilea eveniment comemorat este readucerea Sfintei Cruci la Ierusalim, în anul 629, după ce fusese luată de perși. Împăratul bizantin Heraclius a readus lemnul sfânt și l-a așezat, cu mare cinste, în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, într-o nouă ceremonie de înălțare solemnă, tot pe 14 septembrie.

Sărbătoarea este legată și de un moment important din viața împăratului Constantin cel Mare: înainte de lupta decisivă cu Maxențiu, un dușman al creștinilor, Constantin ar fi avut o viziune: pe cer, în plină zi, i-ar fi apărut o cruce formată din stele, însoțită de inscripția „Prin acest semn vei învinge”. După victoria obținută în această luptă, împăratul a poruncit căutarea Sfintei Cruci la Ierusalim, ceea ce a dus, ulterior, la aflarea ei de către mama sa.

Crucea rămâne, în tradiția creștină, simbolul central al biruinței asupra morții și a păcatului, motiv pentru care ziua dedicată înălțării ei ocupă un loc special în calendarul bisericesc.

De ce se ține post aspru pe 14 septembrie și ce înseamnă acest lucru

Spre deosebire de majoritatea sărbătorilor creștine, Înălțarea Sfintei Cruci este cinstită printr-un post aspru, indiferent de ziua săptămânii în care cade data de 14 septembrie. Postul este ținut în amintirea patimilor și a morții Mântuitorului pe cruce, iar la Sfânta Liturghie din această zi se citește Evanghelia Patimilor, cea folosită de regulă în Vinerea Mare, care descrie răstignirea lui Hristos pe Muntele Golgota.

În calendarul bisericesc, pentru 14 septembrie se recomandă postul, cu dezlegare la vin și ulei. Există, însă, și o practică mai severă, respectată în special de credincioșii fără probleme de sănătate: postul negru, complet, ținut pentru vindecarea sufletească și trupească. Conform tradiției populare, cel care respectă postul din Ziua Crucii va fi ferit de boli grave și necazuri de-a lungul anului.

Postul aspru din această zi are și o dimensiune simbolică suplimentară: potrivit credinței populare, cel care își amintește, într-un moment dificil din viață, în ce zi a săptămânii a picat Ziua Crucii din anul respectiv, va trece cu bine peste încercarea prin care trece.

Tradiții de Ziua Crucii

În calendarul popular, 14 septembrie mai poartă și numele de Cârstovul Viilor sau Ziua Șarpelui. Prima denumire este întâlnită mai ales în zonele deluroase și regiunile sudice ale țării, marcând, simbolic, începutul culesului viilor, în această zi, preotul obișnuiește să sfințească via și butoaiele de vin, pentru ca gospodarul să aibă parte de o recoltă bogată în anul următor. Ultimii struguri rămași pe ultima tufă de viță nu se culeg, ci se lasă ca ofrandă pentru păsările cerului, motiv pentru care, în popor, sunt numiți „strugurii lui Dumnezeu”.

Tot de Ziua Crucii începe, tradițional, și bătutul nucilor, deși consumul lor este evitat chiar în această zi, miezul de nucă are, potrivit credinței populare, forma unei cruci. Alte alimente evitate în ziua de post includ usturoiul, prunele, peștele și alte alimente considerate, simbolic, asemănătoare formei de cruce, precum și alimentele de culoare neagră.

Tradiția populară păstrează și câteva interdicții legate de muncă: în Ziua Crucii nu este bine să se lucreze, pentru a nu atrage primejdii asupra gospodăriei. De asemenea, se crede că, dacă tună în această zi, toamna va fi una lungă, iar dacă ciorile se adună pe garduri, semn că bruma nu va întârzia să apară.

De ce se numește și Ziua Șarpelui

Denumirea populară de Ziua Șarpelui vine dintr-o credință veche, legată de sfârșitul sezonului cald: se spune că, începând cu 14 septembrie, pământul „se închide”, luând cu sine insectele, reptilele și toate viețuitoarele care au fost „lăsate la lumină” odată cu primăvara. Conform tradiției, șerpii și celelalte reptile se retrag treptat în ascunzișuri subterane, unde intră într-un fel de hibernare, până când vor ieși din nou la lumină, în primăvara următoare.

O superstiție și mai veche, păstrată în unele zone ale țării, spune că, înainte de a se retrage sub pământ, șerpii se adună într-un singur loc, se încolăcesc laolaltă și formează o piatră prețioasă, numită „piatra nestemată”, căreia i se atribuiau, în credința populară, puteri miraculoase de vindecare a bolilor. Tot legat de această credință, exista obiceiul ca, după 14 septembrie, nimeni să nu mai aibă voie să omoare șerpi, tocmai pentru că se considerau retrași deja din calea oamenilor.

Pentru Dobrogea, 14 septembrie are o semnificație aparte: mii de pelerini se îndreaptă, an de an, spre Mănăstirea Dervent, din județul Constanța, unde Înălțarea Sfintei Cruci este sărbătorită ca zi de hram, praznicul împărătesc dedicat acestui sfânt lăcaș, unul dintre cele mai vizitate locuri de pelerinaj din sudul țării.