Hagi și ultimele meciuri din 2026

Numai că, după patru înfrângeri consecutive, partidele cu Polonia, acasă, și Bosnia, în deplasare, au devenit mai degrabă o operațiune de salvare a onoarei. Calculele pentru evitarea ultimului loc sunt complicate, dar nu acesta este singurul motiv de îngrijorare. Ar fi bine să ieșim și noi din această grupă cu niște puncte, să nu transformăm o campanie dezastruoasă într-un bilanț perfect al eșecurilor.

Pe 14 noiembrie, România primește vizita Poloniei pe Arena Națională, iar publicul a început deja să-și facă planurile: 30.000 de bilete au fost deja cumpărate, deși adversarul este exact echipa care ne-a administrat acel 0-6 de la Varșovia. Suporterii noștri au o memorie selectivă sau, pur și simplu, o rezervă de speranță pe care fotbalul românesc nu reușește s-o epuizeze.

Publicul nu abandonează. Dar echipa?

După patru meciuri, România are zero puncte, trei goluri marcate și 13 primite. Am pierdut cu Suedia de două ori, 1-2 și 0-1, cu Bosnia, 2-4, și cu Polonia, 0-6. Un asemenea bilanț nu lasă prea mult loc pentru explicații sofisticate. Și nici pentru promisiuni triumfaliste. 

Citește și: Cu eșecuri pe linie la națională, Gheorghe Hagi cere timp: „Dacă nu fac echipa să joace, mă duc acasă” 

În ediția precedentă a Ligii Națiunilor, tricolorii încheiau cu victorii pe linie și promovau în Liga B. Acum am reușit performanța de a întoarce situația cu susul în jos: patru meciuri, patru înfrângeri. De la o echipă care câștiga tot am ajuns la una care nu mai știe cum se adună punctele.

Și totuși, publicul vine. Treizeci de mii de bilete procesate pentru revanșa cu Polonia înseamnă că spectatorii sunt dispuși să mai acorde o șansă echipei naționale. Poate că vor să vadă o reacție după umilința de la Varșovia. Poate că mai cred în Hagi. Sau poate că pur și simplu nu s-au săturat să spere, deși fotbalul nostru, fie la nivel de club, fie la nivelul naționalelor, le oferă tot mai puține motive.

Ar fi frumos ca echipa să răspundă acestei fidelități. Deocamdată, suporterii au făcut mai mult pentru moralul naționalei decât a făcut naționala pentru moralul suporterilor.

Să nu terminăm campania cu zero la toate

Ultimul loc este greu de evitat. România mai are maximum șase puncte de câștigat, în timp ce Polonia are deja patru, Bosnia opt, iar Suedia zece. Pentru a mai avea șanse să urcăm peste polonezi, avem nevoie de două victorii și de un joc favorabil al rezultatelor. Nu e o misiune imposibilă matematic, dar nici nu suntem în situația de a ne permite să alegem adversarii împotriva cărora avem chef să jucăm fotbal.

Mai întâi vine Polonia, pe care trebuie s-o înfruntăm fără să ne mai amintim cu groază de cele șase goluri încasate în tur. Apoi urmează deplasarea din Bosnia, pe 17 noiembrie. Două meciuri, șase puncte posibile și o întrebare simplă: suntem capabili să încheiem această campanie cu măcar o victorie?

Nu vorbim despre calificarea la un turneu final, despre vreo performanță istorică sau despre un salt spectaculos în clasamentul european. Vorbim despre minimumul necesar pentru ca această toamnă să nu rămână o succesiune de eșecuri. Să câștigi măcar o dată nu ar repara toate lucrurile, dar ar putea opri alunecarea și ar da un punct de plecare pentru ceea ce urmează.

Hagi își caută echipa pentru EURO

Selecționerul a anunțat lotul preliminar pentru cele două partide din noiembrie. În mare, numele sunt cele cunoscute din convocările precedente. Nu este însă lotul definitiv, iar Hagi va mai avea de urmărit meciurile din campionatul intern din acest weekend și partidele europene ale echipelor de club de săptămâna viitoare înainte să decidă pe cine cheamă la națională.

Probabil că selecționerul și-a conturat deja un nucleu de jucători cu care intenționează să înceapă, în primăvară, preliminariile pentru Campionatul European. Numai că nucleul acesta nu poate fi bătut în cuie fără să ne întrebăm cât mai poate oferi fiecare și, mai ales, cât timp mai avem la dispoziție pentru a pregăti o echipă competitivă.

Din declarațiile lui Hagi reiese că ar vrea să le acorde mai multe minute tinerilor precum David Matei, Biliboc sau Tony Strata. Este o direcție firească, poate chiar obligatorie. La un moment dat trebuie să te uiți și spre jucătorii care ar putea duce greul în următorii ani, nu doar spre cei care au dus deja destule campanii pe umeri.

Cât să ne mai bazăm pe Andrei Burcă și Nicolae Stanciu, care vor avea câte 35 de ani la ora Europeanului din 2028? Experiența lor rămâne importantă, dar o echipă națională nu poate trăi la nesfârșit din aceleași resurse. Dacă tinerii sunt considerați soluția pentru viitor, trebuie să primească minute acum, inclusiv în meciurile în care rezultatul nu mai poate repara dezastrul.

Aici se va vedea adevărata miză a ultimelor două partide. Hagi poate încerca să recupereze câteva puncte, să repare imaginea echipei și să ofere publicului o victorie. Dar poate, în același timp, să pregătească viitorul. Ar fi păcat să consumăm și aceste meciuri doar pentru a bifa încă două apariții ale veteranilor și pentru a ne întoarce apoi la aceeași întrebare: cu cine construim naționala pentru EURO?

Nu mai e vremea promisiunilor

Suporterii și-au făcut partea lor. Treizeci de mii de bilete reprezintă un mesaj clar: publicul nu a abandonat echipa națională, chiar dacă rezultatele ar fi fost suficiente să alunge din tribune mulți dintre cei care au cumpărat bilete. Acum este rândul jucătorilor să demonstreze că înțeleg ce li se cere.

Nu ne mai trebuie declarații despre ambiție, despre spiritul tricolor sau despre revanșă. Ne trebuie o echipă care să se bată pentru fiecare minge, să nu se prăbușească după primul gol primit și să nu transforme fiecare meci într-o nouă lecție despre distanța dintre noi și fotbalul adevărat.

În noiembrie, naționala nu ar trebui să piardă și ultimele două meciuri fără să arate că a înțeles ceva din această campanie. După o ediție încheiată cu victorii pe linie, am ajuns la una în care înfrângerile se țin lanț. Ar fi timpul să schimbăm măcar ultima parte a poveștii.

Iar dacă cei 30.000 de oameni care au cumpărat bilete vor pleca de pe Arena Națională cu sentimentul că naționala a luptat și a jucat fotbal, poate că nu toamna aceasta va fi complet pierdută. Pentru preliminariile EURO însă, nu mai ajunge să ne mulțumim cu atât. Acolo va trebui să construim o echipă, nu doar să vindem bilete pentru speranță.