Românul, merdeneaua și politicienii | Jurnalul

Mai țineți minte scandalul dintre unt și margarină, merdenea și croasant, românism și franțuzism? Nu au trecut mai mult de trei luni de când internetul devenise frontul de război al acestei dispute. Atunci toți românii s-au mobilizat și au sărit în apărarea vestitei merdenele a patiseriei din Piața Amzei. Nu vreau să mă înțelegeți greșit. Eu am fost pro merdenea încă de când eram în clasa I, la școala de lângă patiseria lui Nea Mihai. Pot spune că am crescut cu acele merdenele. Cu mult înainte de izbucnirea acestui scandal, susțineam că acolo se fac cele mai bune merdenele din București. Dar nu vreau să scot acum margarina din merdenea și nici untul din croasant. Pe scurt, atunci a fost un scandal între aroganță și modestie, un scandal care, așa cum spunea Mircea Badea la acel moment, este posibil să fi fost folosit de „niște băieți” pentru a vedea dacă românii mai pot fi mobilizați în eventualitatea unui protest masiv. Și le-a ieșit. Și azi este coadă la Nea Mihai. Mai mică decât atunci, dar mai mare decât înainte. 

Am vrut să reamintesc acel moment pentru că mi se pare că asistăm la o situație asemănătoare cu ce s-a întâmplat acum câteva zile când internetul a explodat în urma conferinței de presă a președintelui Nicușor Dan, în cadrul căreia acesta l-a informat pe Ovidiu Vanghele că nu va mai avea acces la conferințele de presă de la Palatul Cotroceni. Vă propun să facem un exercițiu de imaginație și să îl privim pe Vanghele ca pe o merdenea. După momentul acela, întreaga societate online a sărit în apărarea merdenelei. Ba chiar s-au organizat și au făcut coadă pentru a „cumpăra” merdenele și pentru a înfiera, cu o mulțime de cuvinte proletare, pe cel pe care mai ieri îl susțineau. Să ne aducem aminte că atât Ovidiu Vanghele, cât și cei care au sărit în apărarea lui au fost prezenți la Recepția de la Cotroceni când Nicușor Dan a preluat mandatul de președinte al României. Chiar se pozau mâncând sarmale și aducând laude noului conducător. Dar nu doar mediul online s-a supărat. Au fost reacții vehemente chiar din rândul membrilor USR, partid care în urmă cu un an și câteva luni îl susținea cu ardoare pe Nicușor Dan în campania electorală. În urma acestor reacții, o întrebare a început să mă frământe: Oare acum USR regretă faptul că a împins-o pe scări pe Elena Lasconi, președintele partidului la acel moment, pentru a-l susține pe Nicușor Dan? Astăzi, în ședințele lor online se dau cu capul de monitoare spunând că mai bine mergeau cu Elena Lasconi? Tind să cred că nu. Și trebuie să recunosc faptul că nu sunt deloc mirat de aceste atitudini pentru că dacă ai fost odată trădător, rămâi toată viața trădător. 

Nemulțumirea întregii comunități nicușoriste pare să fi plecat de la numirea procurorilor. Aceștia se așteptau ca președintele să facă doar ce vor ei. Nu vreau să dezbat acum ce voiau și ce își doresc aceștia pentru că mi-ar trebui un întreg ziar doar pentru mine. Pot spune doar că li se  poate aplica exact ce a scris Marin Preda în romanul „Cel mai iubit dintre pământeni” și anume „Cel care trădează va fi trădat.”