Aleșii pregătesc „Legea iubirii”. Pe cine va afecta și ce obligații noi apar odată cu adoptarea măsurilor

Nu este vorba însă despre iubirea dintre politicieni, ci despre o lege care, dacă va fi adoptată, va schimba regulile din școli pentru copiii cu cerințe educaționale speciale. Un consilier școlar la cel mult 250 de elevi, asistent didactic pentru copiii care au nevoie de sprijin intensiv la clasă, însoțitor permanent pentru elevii care nu se pot descurca singuri și formare obligatorie pentru profesori, astfel încât aceștia să învețe să observe din timp dificultățile de dezvoltare – sunt câteva dintre schimbările propuse într-un proiect de lege depus în Parlament.

Copiii cu cerințe educaționale speciale (CES) ar trebui să primească sprijin la școală înainte ca părinții lor să înceapă un lung drum și birocratic după certificate și aprobări. Aceasta este una dintre schimbările majore propuse într-o inițiativă legislativă care modifică și completează Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023 și este intitulată „Legea iubirii I” – semn că este doar prima dintr-o serie de legi „ale iubirii”. 

››› Vezi galeria foto ‹‹‹

Propunerea legislativă, prima depusă la Senat în cea de-a doua sesiune parlamentară din acest an, pornește de la o constatare pe care inițiatorii o menționează în expunerea de motive: deși legislația vorbește despre incluziune, în realitate „barierele birocratice, deficitul sever de personal de sprijin”, lipsa pregătirii specifice a profesorilor și infrastructura neadaptată fac ca integrarea copiilor cu CES să fie, în multe cazuri, doar una formală.

Autorii proiectului susțin că rezultatul este o combinație periculoasă: copii care nu primesc ajutor la timp, profesori suprasolicitați și familii obligate să ducă singure greul.

Ce copii sunt vizați de noile reguli

În categoria copiilor cu cerințe educaționale speciale (CES) intră minorii care au nevoie de sprijin educațional suplimentar, adaptat nevoilor lor de învățare, fie că este vorba despre dizabilități, tulburări de dezvoltare sau dificultăți temporare.

Categoriile principale incluse în CES ar fi: 

– dizabilități senzoriale și fizice: deficiențe de văz, auz sau dificultăți motorii;

– tulburări de neurodezvoltare: autism (tulburări din spectrul autist), ADHD (deficit de atenție și hiperactivitate), sindrom Down;

– tulburări de limbaj și comunicare: dificultăți severe de vorbire;

– tulburări de comportament sau emoționale: probleme de adaptare și conduită;

– dificultăți de învățare: probleme specifice precum dislexia, disgrafia sau discalculia;

– situații vulnerabile: copii care trec prin perioade dificile, cum ar fi abandonul familial, abuzurile sau traumele emoționale care le afectează parcursul școlar. 

Profesorul ar trebui să observe primele semne

Cea mai importantă schimbare propusă este că unitatea de învățământ va avea obligația de a identifica din timp copiii care prezintă dificultăți de dezvoltare, adaptare școlară, comunicare, comportament sau învățare. Mai mult, sprijinul educațional inițial nu va putea fi condiționat de prezentarea certificatului de încadrare în grad de handicap sau a certificatului de orientare școlară și profesională emis de Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională (sau Centrul de Resurse și Asistență Educațională a Municipiului București)

Practic, copilul cu cerințe educaționale speciale nu va mai trebui să aștepte ca părinții să obțină un certificat pentru a primi ajutor la școală, iar școala trebuie să le ofere sprijin prin „instituirea unui traseu educațional integrat – inițiat de cadrul didactic de la clasă”: profesorul ar trebui să observe primele semne, apoi consilierul școlar ar trebui să facă evaluarea psihopedagogică, iar personalul de sprijin (asistent didactic, însoțitor permanent) să-i susțină ulterior. 

Evaluarea internă ar avea însă „valabilitate strict operațională în cadrul unității școlare”, potrivit proiectului legislativ, în timp ce pentru certificarea oficială și orientarea școlară rămân procedurile prevăzute de lege. Este totuși o schimbare importantă pentru familiile care ajung să aștepte luni întregi până când reușesc să parcurgă toate procedurile pentru obținerea certificatului respectiv.

Dacă este nevoie de sprijin intensiv pentru copiii cu CES, în clasă ar trebui să apară un asistent didactic, iar pentru cei care au nevoie de ajutor permanent, proiectul prevede un însoțitor de specialitate.

De la 500-800 de copii la cel mult 250

O a doua mare problemă pe care o semnalează inițiatorii proiectului și încearcă să o rezolve prin această propunere legislativă este lipsa consilierilor și logopezilor.

Expunerea de motive susține că, în prezent, un consilier școlar sau logoped ajunge frecvent să se ocupe de peste 500-800 de copii. În asemenea condiții, susțin inițiatorii, identificarea timpurie a problemelor devine aproape imposibilă.

Prin urmare, proiectul introduce obligația ca, prin CJRAE/CMBRAE, să fie asigurat „un post de profesor-consilier școlar pentru fiecare unitate de învățământ preuniversitar sau pentru un număr de maximum 250 de beneficiari primari”. Practic, noua regulă ar reduce la jumătate sau chiar mai mult numărul de elevi care revin unui consilier, dar rolul acestuia va fi mai important decât simpla consiliere. 

Mai exact, consilierul va trebui să se ocupe de identificarea timpurie a dificultăților de dezvoltare, să ofere consiliere psihopedagogică și sprijin emoțional, să contribuie la orientarea școlară și profesională și să colaboreze cu familia și profesorii.

Același prag de maximum 250 de copii este propus și pentru profesorii-logopezi. Norma lor ar urma să fie stabilită în raport cu maximum 250 de elevi, preșcolari sau beneficiari, în funcție de nivelul de învățământ.

Un asistent didactic la 2 – 4 copii cu CES

Profesorul de la clasă nu va mai trebui să gestioneze singur toate situațiile dificile, deoarece este introdusă și o categorie nouă de sprijin direct: asistentul didactic pentru sprijin educațional.

Regula propusă este ca, în funcție de nivelul de sprijin stabilit prin Planul Educațional Individualizat, să fie asigurat un asistent didactic pentru 2-4 copii cu CES integrați în aceeași clasă sau grupă și care au nevoie de sprijin intensiv. Iar această măsură ar avea impact semnificativ asupra vieții de zi cu zi din școli.

În loc ca profesorul de la clasă să fie nevoit să gestioneze singur atât restul colectivului, cât și copilul care are nevoie de atenție suplimentară, este introdus un om dedicat sprijinului educațional al elevilor. Inițiatorii susțin că măsura ar reduce suprasolicitarea cadrelor didactice și ar crește calitatea actului educațional.

Însoțitor permanent pentru copiii care au nevoie

Pentru copiii pentru care evaluarea complexă stabilește necesitatea unui sprijin permanent, este introdus dreptul la un „însoțitor permanent de specialitate”.

Acesta ar urma să ajute copilul în mai multe situații: autonomie personală, comunicare, mobilitate, autoreglare comportamentală și participare la activitățile școlare și extracurriculare. Este o diferență importantă față de simpla prezență a unui profesor sau consilier, susțin inițiatorii, deoarece însoțitorul ar avea practic rolul de a face posibilă participarea copilului la viața școlii, nu doar prezența lui fizică în clasă.

Formare gratuită și obligatorie pentru profesori 

„Legea iubirii” introduce obligații și pentru cadrele didactice. Mai exact, profesorii ar trebui să învețe să observe dificultățile de dezvoltare și să aplice procedurile de orientare și sprijin, programe de formare continuă

Acestea vor fi gratuite și obligatorii, și vor include module privind depistarea timpurie și screeningul primar al semnelor specifice CES. Un alt modul ar trebui să îi pregătească pentru utilizarea tehnologiilor digitale avansate și a tehnologiilor asistive în predare, învățare și evaluare.

Important de subliniat este că profesorul nu va trebui să devină specialist în toate problemele copilului, dar va trebui să poată recunoaște semnele și să știe când și cui să ceară ajutor.

„Camere-resursă” și spații pentru reglare senzorială

O altă noutate importantă ține de infrastructura școlilor. Proiectul de lege prevede „dotarea obligatorie a camerelor-resursă, cabinetelor de consiliere psihopedagogică, cabinetelor de logopedie și spațiilor de stimulare și reglare senzorială, precum și a echipamentelor educaționale adaptate și tehnologiilor asistive”. 

Ministerul Educației ar urma să stabilească standarde pentru baza materială necesară integrării copiilor cu CES. Practic, școala nu ar mai trebui doar să accepte copilul cu CES, ci să fie dotată astfel încât acesta să poată învăța efectiv.

O altă obligație pentru școli: acțiuni anti-bullying 

Proiectul introduce obligații pentru școli și în ceea ce privește prevenirea stigmatizării și bullyingului.

Mai exact, unitățile de învățământ ar urma să organizeze semestrial sesiuni de informare și dialog despre CES, care îi va viza atât pe părinți, cât și pe copii. Părinții vor fi chemați la sesiuni de informare (online sau fizic, sub coordonarea consilierului școlar), iar elevii ar urma să aibă activități tematice la clasă, adaptate vârstei, cu accent pe acceptarea diversității, prevenirea discriminării și integrarea colegilor cu CES.

„Legea iubirii” ar urma să intre în vigoare la 1 septembrie 2027, timp în care statul ar trebui să creeze posturile, să găsească specialiștii, să organizeze programele de formare și să pregătească spațiile.

Inițiatorii nu au calculat și cât va costa statul „Legea iubirii” 

Toate aceste noi reguli implică însă și un număr semnificativ de noi angajări și, implicit, bani suplimentari. Potrivit expunerii de motive, care vorbește despre cheltuieli bugetare suplimentare, finanțarea ar urma să fie asigurată din bugetul de stat, prin Ministerul Educației, din sumele defalcate destinate finanțării învățământului și din fonduri externe nerambursabile. 

Citește și: Sancțiuni penale pentru părinții copiilor violenți. Victimele minorilor sunt fără apărare |

Cu toate acestea, inițiatorii, un grup de șase parlamentari UPR, nu precizează o valoare totală estimativă pentru aplicarea tuturor măsurilor. Pe de altă parte, politica actuală a guvernanților este de a tăia cât mai mult din cheltuieli, iar fără bani, toate aceste prevederi riscă să repete exact problema pe care proiectul legislative spune că vrea să o rezolve: o incluziune prevăzută în acte, dar greu de găsit în școala reală.