Angela Similea a strălucit la 80 de ani!  Ce a spus artista, în fața unei săli întregi ridicate în picioare

Ajunsă la 80 de ani, marea artistă a fost întâmpinată cu aplauze îndelungate, iar întreaga sală s-a ridicat în picioare când a urcat pe scenă pentru a primi un trofeu în semn de apreciere pentru cariera sa. Îmbrăcată într-o rochie lungă, albă, completată de un bolero roșu-cărămiziu cu accente aurii, „Regina șlagărelor” a impresionat prin eleganță, discreție și cuvintele rostite despre sacrificiile din viața unui artist.

››› Vezi galeria foto ‹‹‹

Angela Similea, apariție rară la 80 de ani. Publicul s-a ridicat în picioare

Angela Similea a fost una dintre personalitățile speciale prezente la gala „Nu există nu se poate”, eveniment organizat de Andreea Marin, care aduce în prim-plan oameni și povești ce merită recunoscute și apreciate.

Retrasă de mai mulți ani din viața muzicală, artista apare rareori în public și nu mai acordă interviuri de multă vreme. Tocmai de aceea, prezența sa la gala de la Palatul Parlamentului a fost un moment aparte pentru admiratorii care i-au urmărit cariera de-a lungul generațiilor.

La 80 de ani, vârstă împlinită în 2026, Angela Similea și-a păstrat stilul elegant care a consacrat-o. Artista a ales o rochie lungă, albă, de gală, accesorizată cu un bolero roșu-cărămiziu cu detalii aurii. O ținută rafinată, în ton cu imaginea discretă și distinsă pe care publicul o asociază de decenii cu celebra interpretă.

Spre deosebire de ceilalți invitați premiați, Angela Similea a preferat să aștepte în afara sălii și a intrat în clădire cu puțin timp înainte de momentul acordării trofeului. A urcat pe scenă în aplauzele publicului, iar prezentarea făcută de Aurelian Temișan și Andreea Marin a transformat apariția sa într-unul dintre momentele memorabile ale serii.

Citește și Angela Similea, diva cu voce cristalină

Andreea Marin, mesaj emoționant pentru Angela Similea

Înainte de a o invita pe scenă, Andreea Marin a vorbit despre legătura personală pe care o are cu muzica Angelei Similea și despre amintirile pe care cântecele sale le-au păstrat vii.

„Vocea sa înseamnă sunetul iubit al copilăriei mele, asociată cu sentimentul  de fericire al acelor ani fără umbre, înseamnă imaginea părinților mei tineri, pe atunci, dansând acasă, pe muzică să, înseamnă versuri care mi-au rămas în inima și de aceea și-a găsit un loc definitiv în sufletul meu”, a spus Andreea Marin, emoționată, pe scenă, înainte de a o invita pe Angela Similea lângă ea.

La rândul său, Aurelian Temișan a găsit cuvintele potrivite pentru a descrie relația specială dintre artistă și publicul său.

„Există artiști care urcă pe scenă să cânte. Dar există artiști care odată ajunși pe scenă devin cântec: Angela Similea!”

Momentul acordării trofeului a fost însoțit de aplauze îndelungate, iar Andreea Marin a îmbrățișat-o pe artista pe care a dorit să o omagieze pentru contribuția sa la muzica românească.

Angela Similea, despre sacrificiile din spatele unei cariere artistice

Dincolo de eleganța apariției, discursul Angelei Similea a fost cel care a dat greutate momentului. Artista le-a mulțumit organizatorilor și publicului, vorbind despre munca, dăruirea și sacrificiile pe care le presupune viața pe scenă.

„Mulțumesc mult, Andreea. Mulțumesc foarte mult și sunt impresionată de amploarea faptelor tale, legate de oameni care au ceva de spus și au avut ceva de spus în țara asta. Te felicit și sper ca această minune pe care tu ai început-o acum trei ani, parcă, să existe cât vrei tu! Cât trăiești!”, a spus Angela Similea.

Apoi, artista a vorbit despre felul în care muzica și întâlnirea cu publicul au dat sens unei mari părți din viața sa.

„E minunat să ne gândim un pic la ce am trăit, cum am trăit… Și dacă cineva, cu ceva, a făcut o picătură de frumos… Artiștii se străduiesc să facă așa ceva și vin și se dăruiesc. Și nu greșesc. Și nu, nu exagerez dacă vă spun…prin jertfă…

Vă mulțumim că ne sunteți aproape și că ne iubiți. Noi vă iubim foarte mult, cel puțin eu vă iubesc de mulți ani. Acum îmi făceam un calcul în culise… Am început să cânt la 16 ani și sunt șapte ani de când m-am retras, eu împlinind anul acesta, 80.”

Mărturisirea despre retragerea din muzică a atras atenția publicului. Angela Similea a început să cânte la 16 ani și a dedicat mai multe decenii scenei, devenind una dintre vocile reprezentative ale muzicii ușoare românești.

La finalul momentului, Andreea Marin a întrebat-o dacă o poate îmbrățișa, iar cele două au împărtășit o îmbrățișare în fața publicului.

De ce s-a retras Angela Similea din muzică

Angela Similea a ales să se retragă din activitatea muzicală în urmă cu aproximativ șapte ani, după o carieră îndelungată. Într-o apariție din 2023 la emisiunea radio „Psihologul muzical”, realizată de Andrei Partoș, artista a vorbit despre această etapă a vieții sale, fiind însoțită de compozitorul Ovidiu Komornyik, potrivit Click.

Cântăreața a explicat atunci că s-a gândit timp de doi ani înainte de a lua decizia retragerii. Departe de a descrie această perioadă ca pe o renunțare la viață, ea a transmis că se simte bine în noua etapă.

„Nu sunt mai relaxată și mai liniștită. Trăiesc! Și trăiesc foarte bine.”

Declarația reflectă discreția cu care artista și-a construit viața în ultimii ani. Chiar dacă nu mai apare frecvent în fața publicului, numele său continuă să fie asociat cu unele dintre cele mai îndrăgite șlagăre românești.

Angela Similea, o carieră începută la 16 ani

Născută la 9 iulie 1946, în comuna 1 Decembrie din județul Ilfov, Angela Similea și-a descoperit pasiunea pentru muzică încă din copilărie. Deși era timidă, obișnuia să cânte inclusiv în tramvai, spre nemulțumirea mamei sale, Gherghina Similea, care își dorea pentru fiica ei o carieră mai sigură din punct de vedere financiar.

Potrivit biografiei publicate de Cinemagia, mama sa ar fi preferat ca Angela să urmeze medicina și să devină medic pediatru. Însă talentul tinerei a fost remarcat de profesorul de muzică Marin Teofil, iar lecțiile de canto cu Florica Orăscu au contribuit la formarea vocii care avea să cucerească publicul.

Cariera sa a început să capete amploare în anii ’70, când artista a participat la festivaluri importante din țară și din străinătate.

În 1970, Angela Similea a obținut locul al II-lea la Festivalul Internațional Cerbul de Aur. A participat și la Festivalul Orfeul de Aur din Bulgaria, unde a interpretat piesa „Tu ești primăvara mea”, compusă de Florin Bogardo, obținând tot locul al II-lea.

De-a lungul anilor, artista a colaborat cu nume importante ale muzicii românești, printre care Marcel Dragomir, Ion Cristinoiu, Marius Țeicu și Jolt Kerestely.

„Un albastru infinit” și „Să mori de dragoste rănită”, șlagărele care au consacrat-o

Printre melodiile care au contribuit decisiv la succesul Angelei Similea se numără „Un albastru infinit”, compusă de Marcel Dragomir. Interpretată la Festivalul Mamaia din 1977, piesa i-a adus artistei locul I.

Un alt cântec emblematic din repertoriul său este „Să mori de dragoste rănită”, tot o compoziție semnată de Marcel Dragomir. În anul 2000, melodia a fost desemnată de public „melodia secolului al XX-lea”, în cadrul unei gale organizate de TVR2.

Aceste cântece au rămas în memoria publicului și continuă să fie asociate cu perioada de glorie a muzicii ușoare românești. Vocea și interpretarea Angelei Similea au transformat numeroase melodii în repere muzicale pentru generații întregi.

Artista a revenit pe piața muzicală și după o perioadă de aproximativ zece ani de absență, odată cu albumul „Lumea mea”, realizat împreună cu Ovidiu Komornyik.

Despre revenire, Angela Similea a povestit că îi era dor de cântec și că publicul îi reproșase absența.

„Fondul era prielnic: acumulasem mult dor de cântec și adunasem suficientă «ocară» din partea publicului, care ma dojenea pentru «abandon». Așa ca am pornit lucrul și, exact dupa nouă luni, s-a nascut «Lumea mea». O dată cu aceasta am revenit pe scena, iar publicul m-a așezat pe același loc, al meu: așa am simțit!”

Angela Similea, dincolo de scenă

Viața personală a artistei a fost marcată de relații importante și de perioade dificile. Angela Similea a fost căsătorită de patru ori și are un fiu care s-a stabilit în Statele Unite ale Americii. Ultimul său soț a murit de cancer pancreatic, după 12 ani de căsnicie.

Povestea vieții și a carierei sale a fost consemnată și în volumul biografic „Angela – cântec și rugă”, publicat de jurnalista, poeta și prozatoarea Smaranda Jelescu.

La gala organizată de Andreea Marin, Angela Similea nu a rămas mult timp după încheierea momentului său. A petrecut câteva clipe în compania actriței Monica Davidescu, apoi s-a retras, fără să acorde interviuri presei.

Născută din cântec – Interviu Angela Similea 16 iulie 2006 Jurnalul Național

„Cand ma opresc oamenii pe strada imi spun: «Doamna, nu ne parasiti, ne bucuram cand va vedem, nu ne lasati!».” Desi acum ceva timp isi exprima intentia de a nu mai aparea in public, am oprit-o pe deosebita interpreta nu pe strada, ci intr-o imaginara „gara de duminica”, asortata nu cu bagaje, ci cu intrebari. Necesare am putea spune, acum, cand gustul publicului e cam greu de controlat. Nu trebuie sa ramanem fideli, cu orice pret, trecutului. Dar, ar trebui sa reflectam, macar din cand in cand, la munca de-o viata a unor artisti.

Jurnalul National: Cum de toate melodiile dumneavoastra au ajuns slagare? Cum de v-ati ferit de rezultatele modeste?

Angela Similea: Nu stiu daca este o reteta cum am procedat eu. Mai intai, trebuia sa-mi placa mie foarte mult melodia, ca apoi sa gasesc forta de a demonstra celor care asculta melodiile respective ca merita sa le asculte. Textele mele sunt romantice si acopera aproape intreaga arie a iubirii si aspecte de viata. Si apoi, am avut foarte mare grija la intalnirea cu publicul. De fiecare data vin cu ceva nou, de la tinuta pana la cantece.

Este de ajuns sa ai talent pentru a avea o cariera de succes in muzica?

Nu. Trebuie sa muncesti foarte mult. Sa-ti constientizezi talentul, pentru ca in felul acesta realizezi ce briliant ti-a fost dat de catre divinitate. Sa ai grija de acest briliant, sa-l slefuiesti. Si e nevoie de o echipa de specialisti in jurul tau, asa cum am avut eu. Am avut sansa sa ma nasc, poate in perioada cu cele mai mari talente in aceste directii: Bocanet, Titus Munteanu, Aurora Andronache, Doina Anastasiu, Gigi Marian. La radio Ion Barta, Titus Andrei. Compozitorii de departe cei mai talentati: Marius Teicu, Ion Cristinoiu, Marcel Dragomir, care de altfel mi-a inchinat, cred, 80 la suta din creatiile sale. Si textierii: Ovidiu Dumitru, Teodora Popa Mazilu, Jolt Kerestely. Mi-e greu acum sa mi-i amintesc pe toti.

Vi se intampla sa fredonati melodiile dumneavoastra prin casa?

Ascult melodiile mele in general cand sunt trista, cand mi-e dor de fiul meu, de nepotii mei. Ma descarc de aceasta incarcatura cantand. Nu fredonez, chiar cant. Imi pun un negativ pe un CD-player si iau microfonul si chiar cant. Dau un spectacol in casa mea, spectator principal fiind mama mea. Ea este si sfatuitorul meu de viata, pe de-o parte. Mai exista si sotul meu si prietene de-o viata cu care discut de parca as fi eu insami. Cand ai o problema, important este sa ai pe cineva care sa te asculte pentru ca solutia tot tu o gasesti.

Drepturile noii generatii

Cand ati fost cel mai tare surprinsa de viata?

In momentul in care am ramas singura cu copilul. Atunci am realizat ca esti obligat sa ramai cu picioarele pe pamant, ca esti obligat sa cobori de acolo de unde te inalta starea ta de artist, pentru ca ai o responsabilitate de la care nu poti fugi si atunci a fost prima oara cand am inceput sa privesc cu alti ochi lumea, ramanandu-mi in continuare foarte frumoasa. Muzica si publicul imi dau forta sa merg mai departe. Publicul mi-a fost atat de aproape, mai ales tinerii care au venit dupa Revolutie, in anii 90-92 – care mi-au fost foarte grei. Chiar daca ii alungam, chiar daca le inchideam usa, veneau pe fereastra. Ei au fost cei pe care m-am sprijinit si care m-au ajutat sa ma reinalt.

A pierdut muzica romaneasca din melodicitate?

Muzica actuala se adreseaza tinerei generatii. Fiecare generatie isi are muzica sa. Curios este ca, mergand in turnee, au venit la mine tineri de 16, 17 ani si dupa concert m-au cautat in culise si mi-au spus: „Doamna Angela, am venit la concert pentru ca am auzit ca veniti”. Producatorii si, intr-un fel, actualii detinatori ai destinului muzicii, au schimbat prioritatea, pentru ca ei au fost si sunt in continuare interesati de artisti fara personalitate. Artisti pe care ii promoveaza asiduu – majoritatea de o calitate mai putin buna. Intr-un an de zile sau doi le dau drumul si s-a terminat cu ei. Aceste gesturi se fac numai pentru bani.

Au loc pe aceeasi scena mai multe generatii ale cantecului romanesc?

Eu zic ca nu. Sunt stiluri distincte si nu prea au loc. Decat cei de generatie tanara care sunt foarte buni. Acestia se pot alatura artistilor din generatia mea, si imediat dupa, cum e Monica Anghel, de exemplu. Ei pot canta alaturi de noi, depinde cum se alcatuieste spectacolul respectiv.

Care voci ale noii generatii care va plac?

Fara discutie, Andra. Se vede ca s-a nascut pe scena si ca a ascultat si a mancat paine cu muzica sau muzica cu paine. Imi mai place Alexandra Ungureanu. Este un alergator de cursa lunga. Traistariu bineinteles. Imi place cat de ambitios este si cat de mult a realizat prin increderea in sine, stare pe care eu nu am avut-o. Mie mi s-au deschis portile, eu nu am batut la porti, nu am avut acest curaj.

Sursa Jurnalul național 16 iulie 2006