Borderline – rădăcina răului urcă din copilărie

Aprofundat, cu psihologa Andreea Ionescu, autoarea lucrării „Harta invizibilă a atașamentului” (Editura Trei, 2025): „Relațiile cu o persoană diagnosticată cu tulburare de personalitate borderline sunt intense și tumultuoase, ceea ce ne determină să presupunem unele influențe ale factorilor de atașament în etiologia acestei stări. Main și Hesse (1990) au sugerat faptul că experiența infantilă a traumei fără suportul îngrijitorului ar predispune indivizii la a dezvolta patologie borderline sau disociativă. Copilul nu-și poate integra toate calitățile schimbătoare ale persoanei de îngrijire într‑un model unic, coerent și stabil despre sine și celălalt, în condițiile în care persoana de îngrijire are un comportament cameleonic înspăimântător. Acest model neintegrat se păstrează însă”. Formând astfel, la vârsta adultă, modelul borderline – nu?

››› Vezi galeria foto ‹‹‹

Borderline – abuz fizic și/sau sexual la vârste mici

„Problema cercetării experiențelor infantile relevante pentru atașament în cazul persoanelor adulte cu tulburare borderline este una destul de dificilă”, consideră psihologa Andreea Ionescu. De ce? „Pentru că istoria acestora este relativ greu de diferențiat față de aceea a persoanelor cu tulburare disociativă. În cazul celor cu borderline, adeseori putem identifica istoria unui abuz timpuriu. În acest sens putem aminti cercetarea condusă de Herman, Perry și van der Kolk (1989), care evidențiază că 81% dintre persoanele diagnosticate cu tulburare de personalitate borderline raportează abuz fizic sau sexual, ori faptul că au asistat timpuriu la astfel de evenimente. Pentru 57% dintre acești copii, trauma s‑a produs înaintea vârstei de 7 ani. Tot în aceeași direcție, Ogata și colaboratorii (1990) arată faptul că 71% dintre femeile cu tulburare borderline au fost abuzate sexual, spre deosebire de acelea cu alte tulburări afective. Alte studii (Sanders și Giolas, 1991) găsesc o rată mai ridicată de istorii de abuz sexual în documentele de spital ale pacienților cu tulburare borderline, spre deosebire de alți pacienți”.

Separarea de mamă și neglijarea emoțională

Mai mult: „În același timp, persoanele cu tulburare borderline raportează rate foarte ridicate de separări prelungite de persoana de îngrijire în timpul copilăriei (Zanarini, Gunderson, Marino, Scwartz și Frankenburg, 1989), mai ales de mame (Soloff și Millward, 1983). Neglijarea emoțională, chiar în prezența fizică a persoanei de îngrijire, este foarte frecvent întâlnită în istoria timpurie a subiecților cu tulburare de personalitate borderline (Patrick, Hobson, Castle, Howard și Maughan, 1994; Zanarini et colab., 1989). Se pare că melanjul de strategii de maximizare și experiențe de abuz nerezolvat este un element central în tulburarea de personalitate borderline”.

Semne de tulburare borderline

O imagine de sine slab dezvoltată sau instabilă și autocritică;
Obiective, aspirații și planuri de carieră instabile;
Lipsa empatiei, incapacitatea de a recunoaște sentimentele și nevoile celorlalți;
Relații intense și instabile, marcate de neîncredere, conflicte și de frica de singurătate, cu fluctuații între o implicare prea accentuată și o retragere totală din relație;
Schimbare rapidă a stării de spirit, cu alternări care pot dura câteva ore, câteva zile sau ceva mai mult;
Anxietate;
Stare depresivă;
Sentiment de insecuritate;
Dezinhibare, uneori periculoasă: asumarea unor riscuri prea mari, comportament impulsiv, exagerat;
Ostilitate;
Tendință de suicid sau de autovătămare;
Exces de alcool sau alte substanțe;
Incapacitate de control al furiei, aceasta fiind resimțită adesea fără motive reale;
Paranoia;
Sentiment de singurătate, izolare.