Ce nu ai voie să faci pe 24 iunie

Încărcată de legende, ritualuri și credințe străvechi, această zi este considerată momentul în care lumea văzută și cea nevăzută se întâlnesc, iar cerurile se deschid pentru cei care știu să privească.

În aceeași zi cu sărbătoarea creștină a Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul și fiind strâns legată de perioada solstițiului de vară, Sânzienele marchează apogeul naturii, al fertilității și al luminii.

Cine sunt Sânzienele

În tradiția populară, Sânzienele sunt zâne bune, de o frumusețe rară, care trăiesc prin păduri și poieni. În noaptea de 23 spre 24 iunie, ele coboară pe pământ, dansează în hore nevăzute și dau puteri magice florilor și plantelor de leac.

Mircea Eliade considera că originea sărbătorii se află într-un vechi cult dedicat zeiței romane Diana. De altfel, denumirea „Sânziană” ar proveni din expresia latină „Sancta Diana”, transformată de-a lungul secolelor în forma cunoscută astăzi.

În Ardeal și Bucovina sărbătoarea este cunoscută drept Sânziene, în timp ce în Muntenia, Dobrogea și sudul Moldovei poartă numele de Drăgaica.

Noaptea în care se deschid cerurile

Una dintre cele mai răspândite credințe populare spune că în noaptea de Sânziene „se deschid cerurile”, iar oamenii pot primi semne, răspunsuri sau binecuvântări divine.

„Unii spun că în noaptea aceasta, exact la miezul nopții, se deschid cerurile. Dar probabil că se deschid numai pentru cei care știu cum să le privească”, scria Mircea Eliade.

Tot în această noapte se spune că lumea capătă puteri neobișnuite. Plantele medicinale devin mai puternice, iar natura întreagă este încărcată de energie și mister.

Florile care aduc dragoste și noroc

Vedetele sărbătorii sunt florile galbene de sânziene, culese în zori și împletite în coronițe.

Fetele nemăritate pun flori de sânziene sub pernă pentru a-și visa ursitul, iar în multe regiuni ale țării coronițele sunt aruncate pe acoperișul casei. Dacă rămân agățate, este semn de noroc și de căsătorie apropiată. Dacă alunecă sau cad, tradiția spune că urmează un an mai puțin favorabil.

Există și obiceiul spălării cu rouă adunată înainte de răsărit. Se crede că aceasta aduce frumusețe, sănătate și dragoste.

O superstiţie care se referă tot la dragoste spune că îndrăgostiţii care fac împreună baie în râu sau în mare de Sânziene se vor iubi toată viaţa.

Hora zânelor și teama de Iele

Deși sunt considerate zâne binevoitoare, Sânzienele se pot transforma în ființe răzbunătoare dacă nu sunt respectate.

Legendele spun că ele dansează în poieni și păduri, iar cei care le surprind jocul riscă să-și piardă glasul, mințile sau să fie loviți de nenorociri. Din acest motiv, bătrânii evitau să muncească în ziua de Sânziene și considerau că spălatul, cusutul sau măturatul atrag ghinionul.

Un alt obicei este alaiul Drăgaicei – cea mai frumoasă şi mai cuminte dintre fetele satului, care colindă alături de alte tinere îmbrăcate în alb. La răscruci, fetele se opresc şi fac o horă cântând. Se mai obişnuieşte şi ca fetele să fie udate de flăcăi, care umblă prin sat din zorii zilei cu flori de sânziene la pălării.

Focuri ritualice și purificare

În multe sate din România, în ajunul sărbătorii se aprind focuri ritualice pe dealuri și în gospodării. Tinerii sar peste flăcări pentru sănătate și noroc, iar făcliile aprinse simbolizează victoria luminii asupra întunericului.

Aceste obiceiuri îi determină pe etnologi să considere Sânzienele o veche sărbătoare solară, moștenită din timpuri precreștine.

Sărbătoarea iubirii și a belșugului

Sânzienele sunt considerate protectoarele dragostei, fertilității și recoltelor bogate. Ele fac holdele să rodească, sporesc puterea plantelor de leac și aduc prosperitate gospodăriilor care le cinstesc.

În credința populară, aceasta este și ziua în care natura atinge apogeul puterii sale, înainte ca drumul către toamnă să înceapă încet, odată cu scurtarea zilelor.

Atmosfera magică a acestei sărbători păgâne a inspirat creaţii literare remarcabile, dacă ar fi să amintim numai Nopţile de Sânziene, de Mihail Sadoveanu, Noaptea de Sânziene, de Mircea Eliade, Jocul Ielelor, de Camil Petrescu, Hora Domniţelor, de Radu Stanca… titluri de referinţă ale literaturii române pornite de la simbolistica zânelor despre care se credea că susţin echilibrul lumii, că pot aduce fericirea, dar şi orbirea, pierderea minţii sau chiar moartea celor care le priveau jocul, se prindeau în hora lor sau încercau s-o rupă.

Ziua Universală a Iei

În ultimii ani, sărbătoarea Sânzienelor a căpătat și o dimensiune modernă. Din 2013, pe 24 iunie este celebrată și Ziua Universală a Iei, simbol al identității și creativității românești. Inițiativa, lansată de comunitatea „La Blouse Roumaine”, este marcată astăzi în zeci de țări din întreaga lume.

Astfel, într-o singură zi se întâlnesc tradițiile străvechi, credințele populare, patrimoniul cultural și simbolurile identității românești.

Pentru unii, Sânzienele sunt doar o sărbătoare folclorică. Pentru alții, reprezintă una dintre puținele nopți din an în care magia pare încă posibilă.