Drama orașului care va rămâne fără apă până în 2030. Pentru unii locuitori, criza a început deja

În fiecare zi, Shazia și copiii merg pe jos până la o moschee din apropiere, unde așteaptă la cozi lungi pentru a umple gălețile de la o pompă manuală. Apoi se întorc acasă cu recipientele grele.

Drumul îi provoacă dureri de spate, iar faptul că trebuie să-și ia copiii de la cursuri pentru a aduce apă o afectează profund. „Nu avem de ales”, spune femeia.

Kabul înainte de „ziua zero”

Kabul riscă să devină primul mare oraș modern care rămâne fără apă, iar acest lucru s-ar putea întâmpla din 2030, potrivit unui raport al organizației Prosper Global.

Pentru mulți dintre cei aproximativ 6 milioane de locuitori ai capitalei afgane, criza a început deja.

Kabul se află în centrul unei crize a apei care se agravează de la an la an. Orașul este unul dintre cele mai rapide în dezvoltare, într-o țară extrem de vulnerabilă la schimbările climatice și afectată de decenii de conflicte.

„Kabul se confruntă cu o catastrofă umanitară. Avem la dispoziție doar o fereastră de timp limitată”, avertizează Mohd Faizee, profesor la Institutul pentru Apă, Mediu și Sănătate al Universității Națiunilor Unite.

Problema nu este însă una izolată. Orașe din întreaga lume, de la Corpus Christi, în Texas, până la Teheran, se confruntă cu riscul unei „zile zero” – momentul în care rezervele disponibile nu mai pot asigura necesarul de apă al populației.

Pe străzile din Kabul, apa a devenit unul dintre principalele subiecte de discuție. Mirza Jan, locuitor al cartierului Taimani, își amintește că, atunci când familia sa a cumpărat casa, în 1990, putea scoate apă cu o găleată dintr-o fântână de mică adâncime.

În timp, fântâna a secat, iar familia a fost nevoită să sape tot mai adânc. Astăzi, puțul are peste 213 metri.

Investiția a fost posibilă cu ajutorul banilor trimiși de cei doi fii ai săi, care locuiesc în Statele Unite.

Pentru cei care nu își permit astfel de lucrări, alternativele sunt puține: apa livrată cu cisterne, adesea foarte scumpă, sau pompele manuale instalate în apropierea moscheilor.

„Este o catastrofă invizibilă în plină desfășurare. Orașul va rămâne în curând complet fără apă”, spune Jan.

Rezervele subterane scad rapid

Kabulul este amplasat într-o vale înconjurată de munții Hindu Kush. Zăpada și ghețarii din regiune alimentează râul Kabul și contribuie la reîncărcarea acviferelor subterane.

Aceste rezerve reprezintă principala sursă de apă a orașului. Aproximativ 80% dintre locuitori depind de ele, în timp ce doar o cincime are acces la apă prin rețeaua de conducte.

În ultimul deceniu, nivelul apelor subterane a scăzut însă cu aproape 30 de metri, potrivit Prosper Global. Apa este extrasă într-un ritm mult mai rapid decât poate fi refăcută, iar deficitul anual este estimat la peste 1,55 miliarde de metri cubi.

Aproape jumătate dintre puțurile forate ale orașului au secat. „În multe cartiere, apa s-a terminat deja”, afirmă Faizee.

Seceta și schimbările climatice agravează problema

Creșterea populației și dezvoltarea rapidă a orașului au dus la o cerere tot mai mare de apă din partea gospodăriilor, serelor și întreprinderilor.

În același timp, schimbările climatice afectează sursele naturale de alimentare.

Afganistanul a traversat mai mulți ani consecutivi de secetă, iar cantitatea de zăpadă a ajuns la unul dintre cele mai scăzute niveluri din ultimele decenii. Potrivit datelor ONU, stratul de zăpadă a scăzut cu aproape 20% între 2014 și 2020.

Paradoxal, nici ploile abundente nu rezolvă problema. Suprafețele betonate și asfaltate ale orașului împiedică infiltrarea apei în sol. În schimb, ploile se transformă rapid în viituri care inundă străzile, distrug locuințe și provoacă victime.

Cercetătorul Najibullah Sadid preferă să vorbească nu despre o simplă „criză”, ci despre un „faliment al resurselor de apă”.

„Rămâi fără o resursă care nu mai poate fi recuperată”, explică el.

Orașul se extinde, apa dispare

Kabul este unul dintre orașele cu cea mai rapidă creștere din lume. Populația a crescut de la mai puțin de un milion de locuitori în 2001 la aproximativ șase milioane în prezent.

Orașul s-a extins atât prin migrația populației din zonele rurale, cât și prin revenirea unor afgani plecați în străinătate și prin sosirea unor persoane expulzate din țările vecine.

În același timp, Kabulul se dezvoltă pe verticală. Clădirile cu mai multe etaje apar peste construcțiile existente, iar pe terenurile unde locuia cândva o singură familie ajung să locuiască zeci de oameni.

Presiunea asupra rezervelor de apă crește astfel de la un an la altul.

Said Agha locuiește împreună cu familia într-un imobil din cartierul dens populat Karte Naw. Clădirea găzduiește 14 familii, dar depinde de o singură fântână, care seacă la fiecare câteva luni.

Apa curentă este disponibilă doar pentru perioade scurte, iar uneori alimentarea este întreruptă zile întregi.

Agha se teme că acviferele orașului vor seca și spune că nu știe ce va face dacă situația se agravează.

Locul său de muncă este în Kabul, iar plecarea din oraș ar însemna, spune el, o „calamitate”.

Citește și Apa de la robinet rămâne un lux pentru milioane de români. Diferențe uriașe între regiuni

O cheltuială uriașă pentru familiile sărace

Pe măsură ce rezervele se epuizează, apa devine tot mai scumpă.

În ultimii doi ani, Asadullah Ahmadi a cheltuit cel puțin 150 de afgani, echivalentul a aproximativ 2,35 dolari, în fiecare zi pentru apa necesară familiei sale de șapte persoane.

Chiar și așa, apa primită este murdară și trebuie fiartă înainte de a fi consumată.

„Nu este o situație sustenabilă și nu știu cât timp ne vom mai putea permite acest lucru”, spune Ahmadi.

Pentru mulți locuitori, singura soluție este să cumpere apă de la companii private care folosesc cisterne.

Unele dintre aceste firme încearcă să răspundă unei nevoi reale a populației, însă există și operatori acuzați că profită de criză, extrag apa din subteran și o revând la prețuri ridicate.

Familiile cu venituri mici sunt cele mai afectate. Unele ajung să cheltuiască până la 30% din venitul lunar pentru apă, în condițiile în care ONU consideră că un cost accesibil nu ar trebui să depășească 3% din venitul unei gospodării.

O altă problemă: apa contaminată

Cantitatea nu este singura problemă. Și calitatea apei reprezintă un risc major.

Potrivit specialiștilor citați, până la 80% din rezervele de apă subterană din anumite zone ale Kabulului sunt contaminate cu ape uzate sau cu substanțe naturale, precum arsenul.

Specialistul Jalal Naser Faqiryar descrie situația drept „o altă criză ascunsă”.

Pentru oamenii care nu își permit apă îmbuteliată sau transportată cu cisterna, opțiunile sunt extrem de limitate.

Asadullah Ahmadi se teme că va fi nevoit să-și părăsească locuința, dar se întreabă ce alternativă ar avea.

„Chiar dacă plec, unde să mă duc în căutarea apei? Tot orașul se confruntă cu această problemă”, spune el.

Proiecte pentru salvarea Kabulului

Autoritățile încearcă să găsească surse alternative de apă, inclusiv prin exploatarea apelor de suprafață.

Unul dintre proiectele importante este barajul Shahtoot, construit pe un afluent al râului Kabul. Proiectul ar putea furniza apă pentru peste două milioane de locuitori.

India a acceptat să îl finanțeze, însă lucrările au stagnat după revenirea talibanilor la putere în 2021. Pakistanul se opune proiectului, argumentând că barajul ar reduce cantitatea de apă care ajunge pe teritoriul său prin râul Kabul.

Un alt proiect prevede construirea unei conducte de aproximativ 200 de kilometri, care ar transporta apă din râul Panjshir către Kabul și ar putea deservi, de asemenea, aproximativ două milioane de oameni.

Proiectul se află însă încă în faza de studiu și proiectare.

Chiar dacă lucrările ar începe, construcția ar dura ani și ar necesita, pe lângă sursa de apă, stații de tratare și o rețea capabilă să transporte apa până în locuințe.

„Talibanii nu au capacitatea de a gestiona o problemă de o asemenea amploare și sunt conștienți de acest lucru”, susține Faizee.

Ministerul Energiei și Apei din Afganistan recunoaște amploarea problemei. Purtătorul de cuvânt Matiullah Abid spune că situația „se îndreaptă spre o criză gravă”.

Autoritățile susțin că încearcă să reîncarce acviferele prin construirea de baraje și puțuri, să reglementeze utilizarea comercială a apei și să dezvolte noi surse de alimentare.

Problema este că aceste soluții necesită timp și resurse.

„Oamenii continuă să sufere în tăcere”

Criza apei este amplificată de situația politică și economică a Afganistanului. Revenirea talibanilor la putere în 2021 a dus la reducerea drastică a ajutorului internațional, în timp ce țara se confruntă în continuare cu probleme economice și umanitare severe.

Experții avertizează că lipsa intervenției poate transforma o problemă care evoluează lent într-o urgență mult mai costisitoare.

„Lumea asistă la desfășurarea crizei, în loc să o prevină acum”, spune Faizee. În lipsa unor soluții, comunitatea internațională ar putea fi nevoită ulterior să finanțeze intervenții de urgență: transportul apei cu cisterne, combaterea epidemiilor și gestionarea strămutărilor de populație.

„Oamenii vor continua să sufere în tăcere”, avertizează Susanne Schmeier, profesoară de cooperare, legislație și diplomație în domeniul resurselor de apă, potrivit cnn.com.

Cum arată „ziua zero”

Experții atrag atenția că „ziua zero” nu înseamnă neapărat momentul în care toate robinetele unui oraș seacă simultan.

În Kabul, aceasta se conturează deja sub forma unei crize lente: puțuri care seacă, drumuri zilnice pentru câteva găleți de apă, familii care își consumă o parte tot mai mare din venit pentru a cumpăra apă și locuitori care iau în calcul să-și părăsească orașul.

Este și motivul pentru care Kabulul este privit ca un avertisment pentru alte orașe care se confruntă cu seceta, creșterea populației și infrastructuri de apă insuficiente.

Pentru locuitorii capitalei afgane, însă, această perspectivă nu mai este una abstractă.

„În urmă cu câțiva ani, fugeam din calea bombelor și a rachetelor în Kabul”, spune Said Agha. „Acum s-ar putea să fim nevoiți să plecăm din cauza lipsei apei.”