Katéchon-ul – o armă ideologică centrală în geopolitica Rusiei

Imperiul Roman de Răsărit era socotit nepieritor, fiind «Oikumene» (lumea creștină civilizată), astfel că trauma prăbușirii a dat naștere la numeroase profeții, semne și legende apocaliptice (Împăratul de Piatră, Copacul de Roșcov, Semnul eclipsei de lună de pe 22 mai 1453, Plecarea Duhului Sfânt de la Sfânta Sofia etc.). Profeția despre «Neamul cel Blond» (mai multe scrieri atribuite în mod fals împăratului Leon al VI-lea Filozoful – 886-912 – sau Metodie de Patara), venit dinspre miazănoapte – identificat cu Moscovia – va hrăni și ea speranțele de ajutor împotriva Imperiului Otoman”.

››› Vezi galeria foto ‹‹‹

Katéchon-ul și Țările Române

În continuare: „În acest timp, Moldova și Țara Românească nu s-au resemnat apocaliptic, ci și-au asumat misiuni aparte în întreaga lume ortodoxă («Bizanț după Bizanț»). Lupta cu «Taina Fărădelegii» a continuat, așadar, deși cel ce o oprise mai bine de un mileniu era «dat la o parte», așteptându-se arătarea «celui fără de lege» – Antihristul (2 Tesaloniceni 2, 7-8). Marile persecuții, ereziile, imperiile păgâne opresive și sistemele religioase care Îl neagă pe Hristos (inclusiv islamul) făceau parte din această «taină a fărădelegii». «Cel ce o oprea» (Katéchon), Imperiul Roman (creștin), prin ordinea asigurată de acesta, care blocase venirea lui Antihrist, căzuse. Katéchon-ul (bariera mistică) odată dispărută, lumea părea intrată în faza finală. Țările Române dovedeau totuși (prin ajutoarele către Athos și Orient, prin «atleții lui Hristos», prin ctitoria de locașuri sfinte) că prăbușirea Bizanțului a fost doar o ridicare parțială a acestei bariere, o pedeapsă pedagogică, nu sfârșitul lumii”.

A Treia Romă, paravan pentru imperialismul rus

Tot aici: „După căderea Constantinopolului în 1453, Moscova va prelua însă rapid argumentul mistic al Katéchon-ului (cel care oprește venirea lui Antihrist), transformându-l în fundamentul ideologic al imperiului ei de mai apoi – A Treia Romă («Două Rome au căzut, a treia stă în picioare, iar a patra nu va mai fi» – monahul Filofei de Pskov). Așadar, dacă Moscova își pierdea credința ortodoxă, se credea, nu mai exista nicio barieră în calea răului. Fără scutul mistic universal, care bloca venirea lui Antihrist, urma sfârșitul istoriei… Decepția va fi una pe măsură. În timp, argumentul mistic al apărării credinței va deveni un paravan pentru imperialismul rus. Rusia se va purta ca o putere ocupantă. În 1812, Imperiul Rus va anexa Basarabia, provincia și Biserica locală fiind supuse unui proces agresiv de rusificare, arătând că «A Treia Romă» nu mai venea ca un eliberator spiritual, ci ca un cuceritor teritorial. Katéchon-ului este și în prezent o armă ideologică centrală în geopolitica Rusiei, fiind intens refolosit de ideologii de la Moscova pentru a justifica confruntarea cu Occidentul și războiul din Ucraina”.

Războiul, deghizat în datorie spirituală

De reținut: „Aleksandr Dughin, de pildă, cel mai cunoscut geopolitician rus asociat cu eurasianismul, folosește Katéchon-ul ca pilon central în scrierile sale. În viziunea lui, Occidentul colectiv (globalismul, liberalismul, postmodernitatea) reprezintă forțele dizolvante ale «Antihristului metaforic», Rusia având rolul mesianic de a bloca această expansiune prin forță. În această logică, războiul devine o datorie spirituală, nu doar o mișcare geopolitică, menită să salveze valorile tradiționale și structura lumii. Miliardarul ultraconservator Konstantin Malofeev (fondatorul televiziunii Țargrad TV și finanțatorul multor mișcări imperiale) a creat chiar un think-tank denumit oficial Katéchon. El promovează o viziune imperială directă, susținând că Rusia trebuie să își extindă granițele pentru a-și putea îndeplini misiunea de «reținere» a răului global. Pentru rețeaua sa media, invazia din Ucraina este prezentată ca un război sfânt eshatologic împotriva unei civilizații occidentale decadente”. 

Ortodoxia Atomică – cercurile militare de la Moscova

Mai mult: „Un alt concept modern derivat din această logică este cel de «Ortodoxia Atomică». Această teorie absurdă, dar influentă în cercurile militare de la Moscova, îmbină mesianismul creștin cu arsenalul nuclear: pentru a fi un Katéchon eficient în lumea contemporană, scutul spiritual al credinței ortodoxe are nevoie de un scut fizic – armele nucleare. Menținerea arsenalului atomic este văzută ca o garanție divină că Rusia poate opri instaurarea unei ordini globale considerate satanice. Rusia este prezentată astfel constant ca o «civilizație-stat» unică, mereu în extindere («Lumea rusă»), o fortăreață morală care luptă împotriva «neocolonialismului» și a «satanismului» occidental, protejând suveranitatea și diversitatea lumii”.

Katéchon-ul rus între Prut și Nistru: lacrimi, sclavie, deportări

Aproape de concluzie: „Practic, Katéchon-ul a încetat să mai fie o simplă idee dintr-un text biblic. A devenit o narațiune geopolitică de legitimare a războiului, oferind societății ruse iluzia că acțiunile militare ale statului nu sunt agresiuni teritoriale, ci o misiune mistică de salvare a umanității de la autodistrugere. O narațiune care prinde din destul la noi astăzi, deși, după 1812, lacrimile românilor nu vor mai conteni, în fața adevăratului chip al «Katéchon-ului rus» – libertatea și Ortodoxia, păstrate cu sfințenie vreme de veacuri de Țările Române, în condiții nu tocmai ușoare, prefăcându-se într-o adevărată sclavie, asimilarea/rusificarea prin Biserică, școală ori deportări având urmări nefaste până astăzi”.

Katéchon-ul a încetat să mai fie o simplă idee dintr-un text biblic. A devenit o narațiune geopolitică de legitimare a războiului, oferind societății ruse iluzia că acțiunile militare ale statului nu sunt agresiuni teritoriale, ci o misiune mistică de salvare a umanității de la autodistrugere. – Gheorghiță Ciocioi, etnolog