La ce vârstă începe singurătatea să afecteze sănătatea mintală. Ce au descoperit cercetătorii despre persoanele singure

Primele semnale apar încă de la finalul adolescenței, iar în jurul vârstei de 24 de ani, nemulțumirea față de propria viață și singurătatea pot deveni mai pronunțate. Cercetarea sugerează și că primele relații romantice sunt asociate cu îmbunătățiri ale stării de bine, ale căror efecte pot persista chiar și după despărțire, potrivit vice.com.

Mult timp, tinerii care nu au o relație au primit același sfat: să nu se grăbească și să nu își facă griji. Oamenii își găsesc parteneri în ritmuri diferite, iar perioada de singurătate poate fi o alegere personală, nu o problemă în sine. Totuși, un studiu publicat în Journal of Personality and Social Psychology indică faptul că, pentru unii tineri, menținerea statutului de persoană singură pe termen lung poate fi asociată cu o scădere treptată a bunăstării psihologice.

Cercetarea a urmărit aproape 17.400 de persoane din Germania și Marea Britanie, de la mijlocul adolescenței până spre finalul anilor 20, pentru a identifica momentul în care apar diferențe între cei care rămân singuri și cei care intră în relații romantice.

Citește și Emoții contagioase: Depresia și anxietatea se pot „transmite” între adolescenți

La 16-17 ani, diferențele dintre adolescenți sunt aproape inexistente

Potrivit rezultatelor prezentate, la vârsta de 16 sau 17 ani, nivelurile de bunăstare psihologică ale adolescenților care vor rămâne singuri și ale celor care vor avea ulterior relații sunt relativ apropiate.

În această etapă a vieții, absența unui partener nu pare să fie asociată cu diferențe importante în satisfacția față de propria viață. Dezvoltarea personală, relațiile cu familia și prietenii, școala și construirea identității individuale ocupă un loc central.
Situația începe însă să se schimbe odată cu trecerea la viața adultă. În jurul vârstei de 18 ani, tinerii care continuă să fie singuri încep să înregistreze o scădere mai accentuată a satisfacției față de viață, comparativ cu cei care intră în relații romantice.
Schimbarea nu este neapărat bruscă și nici nu înseamnă că fiecare persoană singură va experimenta o deteriorare a stării emoționale. Cercetătorii au identificat mai degrabă o tendință care devine vizibilă pe măsură ce tinerii înaintează în vârstă.

Vârsta de 19 ani, un posibil punct de cotitură pentru singurătate

În jurul vârstei de 19 ani, diferențele legate de singurătate devin mai evidente. Pentru tinerii care își doresc o relație, dar nu reușesc să construiască una, sentimentul de izolare poate deveni mai apăsător.

Această perioadă coincide cu schimbări importante: începerea facultății sau a unui loc de muncă, mutarea de acasă, apariția unor noi responsabilități și modificarea cercului de prieteni. În paralel, relațiile romantice pot deveni o componentă tot mai importantă a vieții sociale.

Comparațiile cu cei din jur pot amplifica nemulțumirea, mai ales atunci când prietenii încep să formeze cupluri, să se mute împreună sau să își construiască planuri de viitor.

Totuși, este importantă o distincție: a fi singur nu înseamnă automat a te simți singur. O persoană fără partener poate avea o viață socială bogată, prietenii apropiate și un nivel ridicat de satisfacție personală. În schimb, cineva aflat într-o relație poate experimenta izolare emoțională.

Prin urmare, rezultatele trebuie interpretate în contextul diferenței dintre statutul relațional și experiența subiectivă a singurătății.

De ce vârsta de 24 de ani atrage atenția cercetătorilor

Unul dintre cele mai interesante aspecte ale studiului este evoluția bunăstării psihologice în a doua parte a intervalului analizat.
Potrivit descrierii cercetării, în jurul vârstei de 24 de ani, diferențele asociate singurătății și satisfacției față de viață se accentuează. Pentru persoanele care rămân singure, tendința de scădere a bunăstării poate deveni mai pronunțată pe măsură ce înaintează în a doua jumătate a decadei de 20 de ani.

Această etapă vine adesea cu presiuni sociale și personale suplimentare. Prietenii își pot consolida relațiile, își pot întemeia familii sau pot lua decizii importante privind locuința și viitorul. Pentru cei care își doresc un partener, dar nu îl găsesc, diferențele dintre propriile așteptări și realitatea de zi cu zi pot alimenta frustrarea.

În același timp, viața profesională, independența financiară și responsabilitățile adulte pot reduce timpul disponibil pentru socializare.

Aceste explicații reprezintă posibili factori de context, nu mecanisme demonstrate automat de rezultatele studiului. Cercetarea evidențiază o asociere între evoluția statutului relațional și bunăstarea psihologică, fără să însemne că vârsta de 24 de ani reprezintă un prag universal după care singurătatea devine nocivă.

Citește și Zodiile care suferă cel mai mult iarna: cum afectează frigul și lipsa de soare starea lor emoțională

Depresia poate apărea mai târziu decât nemulțumirea față de viață

Un alt rezultat important privește diferența dintre satisfacția față de propria viață și simptomele depresive. Potrivit descrierii studiului, diferențele privind depresia devin vizibile mai târziu, în jurul vârstei de 23 de ani, și sunt mai puțin constante decât cele observate în cazul singurătății și al satisfacției față de viață.

Această evoluție sugerează că nemulțumirea și sentimentul de izolare pot apărea înainte ca diferențele în ceea ce privește simptomele depresive să devină evidente.

Cu alte cuvinte, o persoană poate începe să se simtă mai puțin mulțumită de viața sa sau să resimtă mai intens lipsa unei conexiuni apropiate fără să prezinte neapărat simptome depresive.

Cele două experiențe nu trebuie confundate. Singurătatea este o experiență emoțională și socială, în timp ce depresia este o problemă de sănătate mintală care presupune o evaluare distinctă. Nici statutul de persoană singură, nici sentimentul de singurătate nu permit, în sine, stabilirea unui diagnostic.

Relațiile romantice pot îmbunătăți starea de bine, inclusiv după o despărțire

Cercetarea identifică și o evoluție favorabilă pentru tinerii care intră pentru prima dată într-o relație romantică. Potrivit rezultatelor prezentate, începutul unei relații este asociat cu îmbunătățiri ale bunăstării psihologice, cu o creștere a satisfacției față de viață și cu diminuarea sentimentului de singurătate.

Un aspect deosebit de interesant este faptul că aceste beneficii pot persista până spre vârsta de 29 de ani, inclusiv după încheierea relației.

Acest lucru ar putea sugera că experiența unei relații apropiate oferă mai mult decât satisfacția temporară de a avea un partener. Intimitatea emoțională, sentimentul de apartenență, experiențele împărtășite și dezvoltarea unor abilități relaționale pot contribui la starea de bine.

Totuși, datele prezentate nu înseamnă că orice relație este benefică sau că simpla intrare într-un cuplu garantează o sănătate mintală mai bună. Calitatea relației, siguranța emoțională, respectul reciproc și compatibilitatea rămân aspecte esențiale.

De asemenea, rezultatele nu justifică intrarea într-o relație doar de teama singurătății. O relație nesănătoasă poate genera stres și suferință, iar viața de persoană singură poate fi satisfăcătoare atunci când există conexiuni sociale solide și un sentiment de împlinire personală.

Este singurătatea un risc pentru sănătatea mintală a tuturor persoanelor singure?

Concluzia nu trebuie interpretată ca un avertisment potrivit căruia oamenii trebuie să își găsească un partener până la o anumită vârstă. Studiul evidențiază diferențe statistice între grupuri și evoluția lor în timp. El nu stabilește că fiecare persoană singură va deveni nefericită după 19 ani sau că la 24 de ani apare inevitabil o criză emoțională.

Contează dacă singurătatea este aleasă sau nedorită, dacă există prietenii apropiate, sprijin din partea familiei și oportunități de conectare cu alte persoane. Contează, de asemenea, așteptările individuale și felul în care fiecare își construiește viața.

Pentru cei care resimt izolarea, soluțiile nu se limitează la găsirea unui partener. Menținerea relațiilor de prietenie, participarea la activități de grup, dezvoltarea unor interese comune și solicitarea sprijinului psihologic atunci când suferința persistă pot contribui la îmbunătățirea stării de bine.

Citește și Rutina anti-stres de dimineață: 7 gesturi de modă veche care calmează creierul înainte de ora 9:00