Luxul de a ignora legislația UE Bruxelles-ul ne costă scump

Guvernul are la dispoziție două luni pentru a răspunde oficial și a remedia problema sau a aduce contraargumente, în caz contrar Executivul comunitar continuând demersurile pentru a ne obliga să respectăm legislația UE. Ultima fază este trimiterea în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), iar un proces pierdut aici ne va aduce penalități financiare usturătoare. Și ca tabloul să fie complet, tot luna aceasta România a fost trimisă în fața CJUE pentru neplata la timp a farmaciilor.

Anul 2026 se dovedește a fi cel mai „productiv” pentru România, reușind să strângă peste 30 de proceduri de infringement, iar în alte trei proceduri am fost trimiși deja în fața CJUE. Procedurile de infringement vizează o gamă extrem de largă de domenii, precum justiție, energie, finanțe, creditare, mediu, deșeuri, criptoactive, agenți economici, forța de muncă, migrația, regimul armelor etc. În tot acest timp, Guvernul a reușit să închidă doar 11 proceduri, vina nefiind însă exclusivă a Guvernului Bolojan, ci a guvernelor din  ultimii 3-4 ani. 

Reciclarea, veșnica problemă

Comisia Europeană a decis să deschidă luna aceasta procedura de infringement împotriva României pentru neîndeplinirea mai multor obiective de reciclare a deșeurilor. România nu a reușit să îndeplinească obiectivul de 50% privind pregătirea pentru reutilizare și reciclarea deșeurilor municipale (cum ar fi hârtia, metalul, plasticul și sticla), care urma să fie atins până în 2020. În paralel, Directiva privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (Directiva 94/62/CE), astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2018/852, se aplică tuturor ambalajelor distribuite pe piața europeană și oricăror deșeuri de ambalaje rezultate. Până la 31 decembrie 2008, aceasta prevedea ca între 55% și 80% din totalul deșeurilor de ambalaje să fie reciclate. Obiectivele de reciclare stabilite pentru diverse materiale includ 60% pentru sticlă, 60% pentru hârtie și carton, 50% pentru metale, 22,5% pentru materiale plastice și 15% pentru lemn. La acest capitol, România nu a atins obiectivele pentru totalul ambalajelor și sticlă.

România a picat testul anti-SLAPP

În ultimii ani, democrațiile europene s-au confruntat cu un fenomen care nu folosește forța brută pentru a reduce la tăcere, ci procedurile legale. Este vorba despre SLAPP (Strategic Lawsuits Against Public Participation) sau procesele strategice împotriva participării publice. Acestea sunt instrumente de hărțuire juridică menite să epuizeze financiar și psihic jurnaliștii, activiștii și apărătorii drepturilor omului. De aceea, instituțiile europene au înțeles că protecția libertății de exprimare nu mai poate fi lăsată doar la latitudinea curajului individual. Rezultatul acestei conștientizări este Directiva (UE) 2024/1069, adoptată pe 11 aprilie 2024. Astfel, statele membre sunt încurajate, tot prin această directivă, să introducă măsuri la nivel național prin care să stabilească garanții procesuale mai eficace privind dreptul la libertatea de exprimare și de informare. Pentru a neutraliza procesele SLAPP, directiva introduce un mecanism de respingere rapidă care permite instanței să oprească un dosar abuziv încă de la primele termene. Judecătorii au posibilitatea de a respinge cererile „vădit neîntemeiate cât mai devreme posibil în cursul procedurii”. Se adaugă, de asemenea, inversarea presiunii probatorii: dacă pârâtul (jurnalistul, activistul etc.) invocă natura abuzivă a acțiunii, directiva obligă reclamantul să își motiveze imediat cererea pentru a demonstra că aceasta are un temei real.

Deși cadrul european a fost stabilit cu claritate, drumul directivei de la Bruxelles până în instanțele din România este presărat cu întârzieri. „Termenul-limită pentru transpunerea directivei Anti-SLAPP în legislația națională a fost data de 7 mai 2026, însă România nu a reușit să respecte acest calendar. Proiectul de lege privind protecția împotriva cererilor vădit neîntemeiate (care ar trebui să introducă mecanismele anti-SLAPP în Codul de Procedură Civilă) a fost aprobat de Guvern abia în februarie 2026.
Inițiativa se află încă în Parlament, după ce a fost adoptată tacit de Camera Deputaților la data de 20 aprilie 2026, adică fără o dezbatere sau vot. În prezent, proiectul este blocat la Senat (cameră decizională), unde comisiile juridice analizează zeci de amendamente depuse de societatea civilă”, potrivit unui material publicat pe site-ul Centrului de Expertiză Europeană (Europuls).

Alte proceduri declanșate în iulie

• Migrația forței de muncă a fost o altă temă unde Comisia Europeană a constatat întârzierea transpunerii legislației UE. Este vorba despre Directiva revizuită privind permisul unic (UE) 2024/1233 consolidează cadrul UE pentru migrația forței de muncă, facilitând admiterea și menținerea lucrătorilor din afara UE. Termenul-limită pentru transpunerea directivei a fost 21 mai 2026.
• Altă abatere a vizat  netranspunerea integrală a Directivei 2024/1346 privind condițiile de primire. Aceasta garantează că toate țările UE oferă condiții de viață adecvate și comparabile pentru persoanele care solicită protecție internațională. Termenul -imită de transpunere a directivei a fost data 12 iunie 2026.
• Transpunerea integrală a normelor de combatere a infracțiunilor grave împotriva mediului, conform Directivei (UE) 2024/1203 a fost o altă întârziere constatată. Infracțiunile împotriva mediului provoacă daune semnificative mediului, sănătății cetățenilor și economiei în UE și în întreaga lume. La nivel global, acestea reprezintă a patra cea mai mare activitate de criminalitate organizată, provocând pierderi anuale estimate la 80-230 de miliarde de euro. Statele membre au avut termen până pe 21 mai 2026 pentru a transpune directiva în legislația lor.
• Deși am avut termen până pe 26 iunie să aplicăm normele privind controlul rutier al vehiculelor care transportă mărfuri periculoase, autoritățile de la București nu au făcut acest lucru, iar Comisia Europeană a decis și în acest caz declanșarea procedurii de infringement.
• Și în ceea ce privește transpunerea integrală a Directivei privind cotarea la bursă avem restanțe. Aceasta urmărește să facă piețele publice de capital din UE mai atractive, în special îmbunătățind accesul la capital pentru întreprinderile mai mici. Termenul-limită pentru transpunerea directivei în legislația națională a fost 5 iunie 2026.
• Comisia ne-a mai solicitat să transpunem integral Directiva privind revizuirea specifică a EMIR (Directiva UE 2024/2994), care constă în modificări specifice ale organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare.
• Transpunerea normelor consolidate privind performanța energetică a clădirilor este o altă restanță constatată de către Comisia Europeană. Aplicarea lor este considerată esențială pentru creșterea ratei anuale de renovare energetică foarte scăzută în prezent a UE (1% în prezent). Termenul-limită pentru aplicarea lor a fost 29 mai 2026.
• Comisia Europeană a decis să declanșeze procedura de infringement și pentru netranspunerea în legislația națională a trei directive de modificare a Directivei privind restricționarea substanțelor periculoase din echipamentele electrice și electronice (Directiva RoHS). Statele membre au trebuit să transpună directivele în legislația lor națională până la 30 iunie 2026.
• Standardele pentru organismele de promovare a egalității, este un alt motiv de infringement pentru România. Aceste standarde includ competențe sporite pentru combaterea discriminării pe motive de religie sau convingeri, dizabilitate, vârstă și orientare sexuală la locul de muncă și discriminarea pe criterii de sex în domeniul securității sociale etc.; independența față de influențele externe; resurse umane, tehnice și financiare suficiente; și competențe suficiente pentru a-și îndeplini mandatul. Statele membre au avut termen până pe 19 iunie 2026 pentru a transpune aceste reglementări în legislațiile naționale.
• Comisia Europeană ne-a mai solicitat luna aceasta să modificăm directivele privind procedurile de urgență pentru evaluarea conformității produselor, legate de o urgență pe piața internă. Termenul-limită pentru transpunerea acestei reglementări în legislația națională a României a expirat pe 29 mai 2026.
• Comisia Europeană a decis să mai lanseze o procedură de infringement împotriva României pentru impunerea unor scheme obligatorii considerate restrictive de autorizare sau certificare în cazul serviciilor de instalare și construcții din domeniul energiei. Comisia Europeană a sancționat România din cauza modului greșit și restrictiv în care legislația UE este aplicată la noi.
• Nerespectarea Directivei (UE) 2024/2839 de reducere a cerințelor de raportare pentru statele membre și operatorii economici referitoare la emisiile de zgomot provenite de la echipamentele utilizate în exterior. Directiva specifică ce obligații de raportare nu mai trebuie să respecte operatorii economici. Data de 29 noiembrie 2025 a fost termenul-limită pe care România l-a depășit.

România ajunge în trei cauze noi în fața CJUE

Un alt record nedorit atins anul acesta de către Guvern și Parlament este că pe numele României au fost deschise trei procese la CJUE de către Comisia Europeană după aceasta a epuizat toate căile prevăzute de procedura de infringement pentru a ne face să respectăm legislația comunitară.

Astfel, pe data de 30 ianuarie am ajuns la CJUE pentru nerespectarea obligațiilor care ne revin privind depozitarea deșeurilor. Litigiul vizează un lot suplimentar de 9 depozite de deșeuri neconforme, după ce în decembrie 2023 am fost condamnați la plata unor amenzi usturătoare pentru neînchiderea a 31 de depozite neconforme. Directiva impune statelor membre să ia măsurile necesare pentru a închide și reabilita depozitele de deșeuri care nu au primit o autorizație sau care nu au îndeplinit condițiile de operare prevăzute de lege. Aceste obligații sunt esențiale pentru prevenirea riscurilor pe termen lung pentru sănătatea umană și mediu cauzate de eliminarea necontrolată a deșeurilor și de depozitarea deșeurilor netratate.

Ulterior, pe 23 aprilie 2026, Comisia Europeană a trimis România în fața CJUE pentru nerespectarea obligațiilor de mediu privind închiderea și reabilitarea depozitelor de deșeuri, dar și pentru transpunerea incorectă a Directivei privind materialele plastice de unică folosință.

Ultima ispravă a autorităților de la București a fost înregistrată luna aceasta când România a fost trimisă la CJUE pentru neplata la timp a farmaciilor de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS). Comisia consideră că întârzierile în efectuarea plăților din România sunt atât sistemice, cât și persistente. În temeiul legislației UE, entitățile publice care furnizează asistență medicală trebuie să soluționeze tranzacțiile comerciale în termen de maximum 60 de zile calendaristice. CNAS a depășit în mod constant acest termen în plățile sale către farmaciile care furnizează medicamente pacienților.

România este foarte aproape de a fi trimisă în fața CJUE și în alte cauze. De exemplu, în martie Comisia a trimis României un avertisment final cu privire la evaluările impactului asupra mediului, după ce o instalație majoră de producție de formaldehidă a fost construită în România în 2007 fără autorizație și înainte de efectuarea oricărei evaluări a impactului. Autoritățile române au ordonat inițial demolarea instalației, dar ordinul a fost ulterior anulat de o instanță locală. Comisia Europeană nu are cunoștință de nicio sancțiune aplicată operatorului. Neacționarea în urma acestui al doilea avertisment ar putea aduce România în fața CJUE.

În caz de infringement, România riscă de la Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) două tipuri majore de sancțiuni financiare: o sumă forfetară (amendă fixă) și penalități zilnice (cu titlu de întârziere). Aceste sancțiuni sunt calculate de Comisia Europeană pe baza severității încălcării, a duratei acesteia și a capacității financiare a țării (prin factorul de țară „n”), putând cumula rapid zeci de milioane de euro. România a primit până în prezent mai multe sancțiuni financiare de la CJUE în cauze de infringement, pe listă figurând gestionarea deșeurilor, combaterea spălării banilor și diverse procedure de mediu. De exemplu, CJUE a condamnat în 2023 România la o amendă forfetară de 1,5 milioane de euro, la care se adaugă penalități zilnice de 600 de euro. Sancțiunea a fost aplicată din cauza eșecului de a închide și reabilita 31 de depozite de deșeuri neconforme (gropi de gunoi). Pentru toate cele 31 de situri, costul maxim de pornire era de 18.600 de euro pe zi (aproximativ 6,7 milioane de euro pe an). Amenzile curg și astăzi, iar factura este achitată semestrial, scăzând doar pentru puținele situri unde se trimit documente finale de recepție la Bruxelles.