Osteoporoza, boala care ne macină oasele

Termenul osteoporoză provine din greacă, de la osteon („os”) și poros („gaură mică”). O etimologie care descrie foarte bine modificările pe care osteoporoza le produce în țesutul osos, întrucât ea este o boală a scheletului, caracterizată prin pierderea de masă osoasă, atât la nivel cantitativ, cât şi calitativ.

Mai departe, cedăm cuvântul dr. David Della Morte Canosci: „Osul nu este o structură statică și inertă, ci este supus unei remodelări continue, caracterizată prin resorbția și reformarea țesutului osos însuși. Celulele numite osteoclaste sunt responsabile de procesul de distrugere a țesutului osos vechi, în timp ce, în faza de construcție, sunt active antagonistele lor, osteoblastele. Acest mecanism de distrugere şi reconstrucţie continuă permite scheletului să se adapteze la nevoile corpului şi să susţină greutăţile și microtraumatismele continue la care este supus. Pe parcursul vieții se disting cel puțin patru etape ale dezvoltării osoase”.

Etapele dezvoltării scheletului

Anume: „Mai întâi creșterea lentă de dinainte de adolescență; apoi, creșterea rapidă din timpul adolescenței, sub influența hormonului de creștere și a hormonilor steroizi; urmează o fază liniară, în care se atinge vârful de masă osoasă; în fine, avem o fază de declin, consecinţă a menopauzei și/sau a îmbătrânirii. În copilărie este predominant procesul de formare a țesutului osos nou în raport cu procesele de distrugere.

Masa osoasă maximă este atinsă la vârsta adultă, în jur de 35 de ani. Odată cu această vârstă, dominantă devine acţiunea de resorbţie a ţesutului osos de către osteoclaste, masa osoasă începând să se reducă în fiecare an, pentru tot restul vieţii, cu aproximativ 0,5%. Acest ritm de pierdere a masei osoase crește la femei după menopauză, până la 3-4% pe an, pentru a reveni la 0,5% după vârsta de 75 de ani. Problema principală a osteoporozei este aceea că duce la fragilitate osoasă şi, ca urmare, ne expune unui risc major de fracturi şi căderi.

Pe parcursul vieţii, riscul de a suferi o tipică fractură osteoporotică a încheieturii mâinii, a vertebrelor sau a femurului este de circa 15% pentru fiecare dintre zonele menţionate şi de 40% per total. Şi, având în vedere că în următorii 20 de ani procentul din populaţia de peste 65 de ani va creşte cu 25%, va trebui să ne aşteptăm la o escaladare proporţională a incidenţei osteoporozei”.

Remodelare (pozitivă sau negativă)

Mai mult: „În fiecare an, la vârsta adultă, 15-20% din țesutul osos al scheletului nostru este supus unui proces de remodelare, pozitivă sau negativă. Dacă prevalează construirea sau distrugerea osului, depinde de mulţi factori, care includ vârsta, greutatea corporală, metabolismul hormonal, inflamația sistemică, lipidele, genetica, etnia, aportul de calciu, densitatea minerală, masa osoasă, masa grasă și factorii de mediu, cum ar fi dieta și activitatea fizică.

Toate acestea contribuie la determinarea riscului de osteoporoză și de fractură osoasă. Este dincolo de orice dubiu faptul că cu cât este mai mare masa osoasă maximă la tinerețe, cu atât devine mai ușor să se mențină o masă osoasă adecvată la bătrâneţe”.

Masa osoasă maximă este atinsă în jurul vârstei de 35 de ani. Dominantă devine apoi resorbţia ţesutului osos de către osteoclaste, masa osoasă începând să se reducă în fiecare an, pentru tot restul vieţii, cu aproximativ 0,5%.

Este dincolo de orice dubiu faptul că cu cât este mai mare masa osoasă maximă la tinerețe, cu atât devine mai ușor să se mențină o masă osoasă adecvată la bătrâneţe. – Dr. David Della Morte Canosci

››› Vezi galeria foto ‹‹‹