Procurorul Marius Iacob a „îngropat” un dosar, în cazul morții unui copil

Celebrul procuror Marius Iacob a preluat dosarul de urmărire penală împotriva medicilor, dar îl ține la sertar din martie 2024, după ce o altă procuroare reușise să „îngroape” cazul timp de 5 ani. S-au reaudiat martori, s-au consultat toate probele, IML a dat un răspuns indubitabil, la fel a făcut și Colegiul Medicilor, dar cazul nu ajunge în instanță și își așteaptă sfârșitul, la fel ca multe altele: termenul de prescripție, în urma căruia orice vinovat rămâne fără pedeapsă, chiar dacă i se dovedește vinovăția. Este vorba despre cazul băiețelului Ştefan Alexandru, care a murit la Spitalul Sanador, când avea 1 an şi 10 luni, în urma unei intervenții chirurgicale pe care mulți o consideră banală.

Tragedia din familia lui Ștefan a avut loc pe 20 octombrie 2018. La câteva ore după o operație aparent simplă, copilul dădea semne de hemoragie internă, conform declarațiilor ulterioare ale unor specialiști care au analizat cazul. Starea de sănătate a băieţelului s-a agravat şi copilul a intrat în stop cardiorespirator, dar medicii spitalului nu au intervenit nici după ce au fost sunați insistent de mama copilului, care vedea ce se întâmplă cu micuțul. 

››› Vezi galeria foto ‹‹‹

Pe 23 octombrie a avut loc autopsia, în urma căreia s-a stabilit că decesul a survenit în urma unui şoc hemoragic – o hemoragie internă despre care și asistentele medicale spuneau că ar fi trebuit să se fi constatat imediat de către orice specialist sau chiar de un student la Medicină care a terminat anul I de facultate. 

Citește și: Ce spune conducerea Sanador, după concluziile Colegiului Medicilor în cazul copilului mort

Colegiul Medicilor din România a finalizat ancheta în acest caz pe 25 martie 2019, concluzia fiind că medicii au greşit şi nu au supravegheat copilul cum ar fi trebuit, postoperator. Medicii care sunt anchetați au primit, însă, doar un vot de blam din partea Colegiului Medicilor. De atunci, dosarul încă este analizat de procurorul de caz, fără să fi ajuns la judecată, deși părinții micuțului încearcă de aproape 8 ani să trimită dosarul în instanță și nu reușesc.

Cum îi scapă procurorii pe făptași

Numărul dosarelor „rezolvate” de procurori prin așteptarea termenului de prescripție a faptelor este foarte mare, iar acest caz poate fi „îngropat” de procurorul Marius Iacob prin același mod de operare. Multe dintre cazurile grave au fost dezvăluite și de Jurnalul, de-a lungul timpului. Alte cazuri sunt „îngropate” prin NUP – Neînceperea Urmăririi Penale. 

Cele mai răsunătoare cazuri închise astfel în 2023 au avut ca inculpați nume celebre, precum Elena Udrea sau Ioana Băsescu, iar printre procurorii la fel de cunoscuți care au folosit această metodă se numără mai ales apropiați ai Laurei Codruța Kovesi, unul dintre ei fiind Marius Bogdan Bulancea, fostul șef al Secției pentru Combaterea Infracțiunilor Asimilate Infracțiunilor de Corupție din Direcția Națională Anticorupție. Dar nu sunt doar faptele de corupție scăpate prin această metodă. 

Printre dosarele care au fost închise sau așteaptă să se prescrie faptele sunt și cele de malpraxis, unul dintre acestea fiind al micuțului Ștefan.

Pe rolul instanțelor de judecată ajung mai puține dosare penale decât ar trebui, pentru că procurorii au mână liberă să decidă dacă un caz se va judeca sau nu. Cu un simplu NUP sau „uitând” dosarul într-un sertar, procurorul poate închide un caz fără posibilitatea de a mai fi trimis vreodată către instanță, oricât de multe eforturi ar face persoanele care se simt nedreptățite. 

Solicitările de redeschidere a anchetelor se întorc, într-un cerc vicios, tot la procurorii care au dat decizia inițială, iar plângerile făcute la Parchetul General sau la CSM sunt inutile, rezultatul fiind același. Uneori se contestă în instanță decizia, judecătorii cer cercetarea penală, dar procurorii ajung tot la închiderea dosarelor, dacă așa vor ei. 

România a fost condamnată și la CEDO pentru un astfel de caz, dar situația nu se schimbă și nimeni nu poate fi tras la răspundere, în acest sistem. Decizia de neîncepere a urmăririi penale (NUP) sau pur și simplu faptul că un procuror „uită” un dosar, ani la rând, fără să-l trimită în judecată duce la situații grave.  

O decizie de NUP este normală pentru cazurile în care au fost formulate plângeri cu acuzații nefondate, pentru că scutește munca inutilă a anchetatorilor, stresul persoanelor care sunt acuzate pe nedrept și munca judecătorilor care deja au un număr foarte mare de dosare pe rolul instanțelor de judecată. Însă atunci când sunt situații mai grave și repetitive, mai ales dacă plângerile vin din partea mai multor persoane, referitor la aceiași agresori, NUP-ul nu face decât să pună în pericol viețile celor care cer sprijin din partea statului, dar nu îl primesc. Iar netrimiterea unui dosar în instanță, până se atinge termenul de prescripție, înseamnă lăsarea în libertate a unui făptuitor, pe care procurorul o face cu bună știință.

Anchetă în familie, cu documente și expertize

Bunica lui Ștefan este jurnalist și a analizat dosarul ca un anchetator. Aceasta a declarat, anterior, pentru Jurnalul, că expertizele medico-legale sunt clare, iar procuroarea care a instrumentat inițial cazul a cerut mai multe rânduri de clarificări, doar pentru a nu trimite dosarul în fața instanței. Peste puțin timp s-ar putea prescrie faptele, dacă dosarul nu va fi trimis la judecată, iar astfel se va putea să nu fie găsit nimeni vinovat pentru moartea copilului. 

„Noi am făcut plângeri peste tot, la toate instituțiile statului, am ajuns în instanță, unde am pierdut procesul pentru solicitarea de trimitere în judecată, apoi a fost preluat de procurorul Marius Iacob și speram că se va face dreptate, dar de atunci nu s-a mai întâmplat nimic și dosarul tot nu a ajuns la instanță. Nicio instituție nu ne răspunde la solicitările conform Legii nr. 544/2001”, a explicat bunica micuțului mort la Sanador.

Dosarul a stat în nelucrare timp de 5 ani, fiind un caz foarte intens mediatizat, iar din 2024 s-au refăcut toate procedurile, apoi a fost din nou uitat într-un sertar, fără niciun fel de explicație logică sau juridică.  „Avea un an și zece luni când a intrat viu în Sanador. Nu s-a mai întors acasă. Pe 20 octombrie 2026 se împlinesc opt ani de la moartea lui. Înainte să vorbim despre procurori, medici, masonerie, influență, expertize și rechizitorii, priviți copilul pentru care cerem răspunsuri. Pentru că Ștefan nu este un «caz». Ștefan era un copil. Nepotul meu, crescut în casa mea. Sufletul și viața mea. Iar de aproape opt ani întrebăm cine răspunde pentru moartea lui”, a scris, îndurerată, bunica micuțului, în ziarul pe care îl conduce (Cronica de Găești), cerând public explicații pentru întârzierea trimiterii acestui dosar în instanță. 

În ultima perioadă au mai fost și alte articole sau podcasturi pe această temă, cazul fiind unul foarte intens mediatizat încă de la început, însă instituțiile nu dau niciun răspuns, indiferent cât de mult se discută pe această temă. Florin Ghiulbenghian este unul dintre cei care a reluat acest subiect, aducând acuzații grave procurorilor și amintind despre practica aceasta a „îngropării” dosarelor prin așteptarea termenului de prescripție.

„Există expertize. Există acte medico-legale. Există un rechizitoriu. Și există un copil mort. Potrivit concluziilor medico-legale făcute publice din dosar, Ștefan a murit în urma unui șoc hemoragic provocat de o hemoragie internă, sursa acesteia fiind lezarea vaselor sanguine testiculare stângi în timpul intervenției chirurgicale. Informațiile publicate din rechizitoriu arată că expertiza medico-legală a stabilit existența unei legături de cauzalitate între manevra efectuată în cursul intervenției și leziunea care a generat hemoragia. Mai mult, dacă hemoragia ar fi fost diagnosticată și tratată corespunzător, Ștefan ar fi avut șanse de supraviețuire”, explică bunica micuțului, Mariana Ionescu, în „Cronica de Găești”, așteptând ca dosarul să fie trimis de procuror la instanță și să se judece.