Sf. Dimitrie cel Nou, sărbătoare pe 27 octombrie. Povestea neștiută a moaștelor ocrotitorului Bucureștiului: luate de ruși, furate de bulgari, „mutate” de Ceaușescu

Sf. Dimitrie cel Nou este sărbătorit pe 27 octombrie, la o zi după Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. Este ocrotitorul Bucureștiului, iar moaștele lui se află la Catedrala Patriarhală de pe Dealul Mitropoliei. În fiecare toamnă, zeci de mii de credincioși așteaptă ore întregi la rând ca să se închine la racla lui. 

În spatele raclei de argint se află însă o istorie mai puțin cunoscută, care trece prin războaie ruso-turce, epidemii de ciumă și holeră, un furt spectaculos în Primul Război Mondial și o încercare a regimului comunist de a mai domoli pelerinajul.

Cine a fost Sf. Dimitrie Basarabov și cum a devenit ocrotitorul Bucureștiului

Sfântul Dimitrie cel Nou nu s-a născut în România. Era din satul Basarabov, aflat pe valea râului Lom, la câțiva kilometri de orașul Ruse (Rusciuc) din Bulgaria de astăzi, de unde vine și numele de Basarabov. A trăit în secolele XII–XIII, pe vremea împăraților Petru și Ioniță Asan, într-o familie de creștini ortodocși.

În copilărie a fost păstor, apoi a intrat în viața monahală într-o mănăstire de pe valea Lomului. Sinaxarul îl descrie ca pe un om al rugăciunii, al postului și al tăcerii, care nu avea decât două rase vechi și o Psaltire. Tradiția spune că, după ce a călcat din greșeală niște pui de pasăre, a mers desculț timp de trei ani, ca pocăință. Și-a trăit ultimii ani ca pustnic, într-o peșteră mică și umedă de pe malul râului. Când a simțit că i se apropie sfârșitul, s-a retras între două pietre mari de lângă apă și a murit acolo, neștiut de nimeni.

Ani mai târziu, o revărsare a Lomului a mișcat pietrele, iar trupul lui a fost găsit întreg. Potrivit tradiției, descoperirea a pornit de la o fată bolnavă care l-a visat pe sfânt: acesta i-a promis vindecarea dacă trupul lui va fi scos din apă. Fata a fost prima vindecată. Moaștele au fost duse în biserica din Basarabov, unde au rămas câteva secole.

Cum au ajuns moaștele la București: un general rus și un negustor creștin

Domnitorii Țării Românești și-au dorit mult timp ca moaștele să fie aduse la nord de Dunăre. Ocazia a apărut în timpul războiului ruso-turc din 1768–1774. Generalul rus Piotr Saltîkov, care a trecut Dunărea și a atacat Rusciucul, a luat moaștele din Basarabov cu intenția de a le trimite în Rusia, ca să le pună la adăpost de turci.

Un creștin pe nume Hagi Dimitrie l-a convins să le lase în Țara Românească. Generalul a acceptat, dar a trimis mâna dreaptă a sfântului la Lavra Pecerska din Kiev. Restul moaștelor a fost adus cu mare cinste la Catedrala Mitropolitană din București în iulie 1774, pe vremea mitropolitului Grigorie. Acolo se află și astăzi, în actuala Catedrală Patriarhală.

Momentul are, din 2024, propria sărbătoare. Sfântul Sinod a stabilit ca pe 13 iulie să fie pomenită aducerea moaștelor Sfântului Dimitrie cel Nou la București.

Ciuma, holera și seceta: când bucureștenii au scos moaștele pe străzi

Bucureștenii au început să-l considere ocrotitor al orașului după mai multe episoade păstrate în cronici și memorialistică:

Pe vremea domnitorului Caragea, în jurul anului 1815, moaștelor li s-a atribuit oprirea ciumei care bântuia Bucureștiul.
În 1827, în timpul unei secete lungi, sub domnia lui Grigore Ghica, moaștele au fost purtate prin oraș. Potrivit memoriilor colonelului Papazoglu, când procesiunea a ajuns pe Podul Mogoșoaiei, adică actuala Calea Victoriei, a început o ploaie care a ținut trei zile.
În 1831, în timpul epidemiei de holeră, generalul rus Pavel Kiseleff, președintele Divanurilor, a cerut ca moaștele să fie duse pe Câmpia Filaret. Potrivit relatărilor vremii, numărul morților, care ajunsese la 160 pe zi, a scăzut rapid.
În Războiul de Independență din 1877, o familie de colonel a pus sub raclă numele celor șapte fii plecați pe front. Toți s-au întors acasă.

Între 1950 și 1955, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a generalizat cultul Sfântului Dimitrie cel Nou în toată țara.

Furtul din 1918: racla, luată de soldați bulgari

În noaptea de 4 spre 5 februarie 1918 (17 spre 18 februarie pe stil nou), Bucureștiul era ocupat de armata germană a feldmareșalului August von Mackensen. Guvernul și familia regală se refugiaseră în Moldova. Un grup de până la 20 de soldați înarmați a forțat ușile Mitropoliei, a spart geamurile și a luat racla de argint cu moaște cu tot. Ulterior s-a dovedit că erau soldați bulgari, potrivit Newsweek România. Unii au văzut în gestul lor o răzbunare pentru luarea moaștelor din Basarabov, cu aproape un secol și jumătate înainte.

Mitropolitul primat Conon Arămescu Donici i-a cerut ajutorul chiar lui von Mackensen. Hoții n-au ajuns departe: mașina lor s-a defectat pe drumul spre Giurgiu, iar ei au mutat racla într-o căruță ca să-și șteargă urmele. Un ofițer german i-a descoperit și a oprit transportul în satul Daia. Pe 6/19 februarie 1918, racla a fost primită de o comisie specială lângă Cimitirul Bellu. Moaștele erau neatinse și au fost duse înapoi la Mitropolie.

Racla a fost recondiționată de-a lungul timpului și resfințită de Patriarhul Daniel în iulie 2024.

1989: pelerinajul pe care Ceaușescu a vrut să-l mute

Un episod mai puțin cunoscut ține de ultimul an al regimului comunist. În 1989, Nicolae Ceaușescu a programat o sesiune a Marii Adunări Naționale, care funcționa chiar lângă Catedrala Patriarhală, exact pe 27 octombrie, de ziua sfântului. Intenția era ca pelerinajul să fie mutat de pe Dealul Patriarhiei. Patriarhul Teoctist a dus moaștele doar până la biserica Sfântul Nicolae din apropiere, iar pelerinajul a rămas în zonă, potrivit unui interviu publicat de Ziarul Lumina și preluat de Știrile ProTV. Două luni mai târziu, regimul Ceaușescu a căzut. Mulți credincioși au văzut în asta un semn, deși legătura ține de credința populară, nu de istorie.

Pelerinaj anual la moaștele Sf. Dimitrie

Pelerinajul de anul acesta se desfășoară între 18 și 28 octombrie, la Catedrala Patriarhală din București. Pe lângă moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou, credincioșii se pot închina și la moaștele Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, ale Sfinților Împărați Constantin și Elena și ale Sfântului Ierarh Nectarie, potrivit Digi24.

Pe 24 octombrie a avut loc procesiunea „Calea Sfinților”, pe străzile din jurul Dealului Patriarhiei. De ziua sfântului, marți, 27 octombrie, Patriarhul Daniel oficiază Sfânta Liturghie între orele 9.30 și 12.30, la Altarul de vară al Catedralei Patriarhale, împreună cu ierarhii Sfântului Sinod. Pelerinajul se încheie miercuri, 28 octombrie, cu Vecernia și Paraclisul Sfântului Dimitrie cel Nou, între 16.00 și 18.30.

Alte tradiții de Sf. Dimitrie cel Nou

Procesiunile pentru ploaie. Multă vreme, în anii secetoși, moaștele erau duse în satele din jurul Bucureștiului. Pe câmp se ținea o slujbă de Sfântul Maslu, oamenii sărutau racla, ascultau o predică și luau masa împreună, pe iarbă. La capătul procesiunii, un tânăr purta crucea. Tradiția spune că după aceste slujbe venea ploaia.

Pomelnicele la raclă. Credincioșii aduc pomelnice cu numele celor dragi, pentru sănătate sau pentru cei plecați departe, în spiritul poveștii celor șapte fii ai colonelului din 1877.

Două sărbători, două zile la rând. Mulți îi confundă pe cei doi sfinți Dimitrie. Pe 26 octombrie este sărbătorit Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, ziua populară de „Sâmedru”, de care sunt legate obiceiurile de sfârșit de toamnă. Pe 27 octombrie este sărbătorit Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștiului. Cei care poartă numele Dumitru, Dimitrie, Dumitrița sau derivatele lor își serbează de obicei onomastica pe 26 octombrie, dar unii aleg ziua de 27.