Xi profită de haosul lui Trump. China, în ofensivă globală totală pentru a deveni „puterea stabilă” a lumii  

Turneul diplomatic al lui Xi Jinping din această lună nu este o simplă succesiune de vizite oficiale. Este o demonstrație calculată de forță și de oportunism strategic.

Liderul chinez se deplasează într-o serie neobișnuit de intensă de vizite, care îl poartă în patru țări și includ trei vizite de stat, două summituri multilaterale și, în final, întâlnirea extrem de așteptată cu Donald Trump, la Washington.

Xi Jinping și-a început turneul cu summitul Organizației de Cooperare de la Shanghai (OCS), desfășurat la Bișkek, în Kârgâzstan, l-a continuat cu o vizită de stat în Egipt, iar la jumătatea lunii este așteptat la New Delhi, pentru summitul BRICS, grup de cooperare politică și economică între statele din Sudul Global, care urmărește, printre altele, să crească influența acestor țări în instituțiile internaționale și să reducă dependența de structurile dominate de Occident. 

La sfârșitul lunii septembrie, liderul chinez intenționează să ajungă la Washington, unde Donald Trump urmează să-l primească la Casa Albă pentru o cină de stat. Cei doi s-au întâlnit ultima dată la Beijing, în luna mai.

Rareori Xi a avut o agendă internațională atât de încărcată. După pandemia de coronavirus, liderul chinez și-a limitat considerabil călătoriile externe, preferând să-i primească pe liderii lumii la Beijing. Spre exemplu, între 2021 și 2025, președinții americani Trump și Biden au efectuat 51 de vizite în alte țări, în timp ce Xi a făcut doar 25.

Acum, însă, Beijingul pare să fi decis că momentul merită o schimbare de strategie.

Pentru că lumea în care Xi își reia ofensiva diplomatică este diferită de cea de acum câțiva ani. Este o lume marcată de războaie, sancțiuni, conflicte comerciale, tensiuni energetice și o relație tot mai complicată între Washington și numeroși parteneri ai săi.

Iar China vede în această instabilitate o oportunitate.

China și „parteneriatul stabil” 

Mesajul pe care Xi îl poartă în această călătorie este relativ simplu – China este un partener stabil, previzibil și interesat de dezvoltarea economică a statelor cu care colaborează. 

Este, în esență, o ofertă adresată în special Sudului Global, așa cum este denumit, generic, un grup de țări în curs de dezvoltare sau emergente din Africa, Asia, America Latină și din Orientul Mijlociu.

Beijingul încearcă să convingă aceste state că relația cu China poate fi una bazată pe investiții, infrastructură, comerț și cooperare energetică, fără condiționalitățile politice și presiunile geopolitice asociate adesea relației cu Occidentul.

Xi vede o oportunitate de a arăta că gigantul asiatic are prieteni și opțiuni în întreaga lume, exact în momentul în care Casa Albă se îndepărtează de mulți dintre partenerii săi. Iar aceasta este, probabil, cheia întregului turneu.

Xi nu încearcă doar să convingă lumea că țara sa este puternică. El vrea să-și convingă interlocutorii că America devine mai puțin indispensabilă.

Prieteni cu toți, alternative multiple

Prima oprire majoră a turneului a fost summitul Organizației de Cooperare de la Shanghai, desfășurat la Bișkek, în Kârgâzstan.

Organizația, formată din 10 state și axată pe cooperare economică și de securitate, este privită frecvent drept una dintre contraponderile la influența americană.

Acolo, Xi s-a întâlnit cu Vladimir Putin și cu președintele iranian, Masoud Pezeshkian, printre alți lideri. Iar această imagine este extrem de importantă.

Xi poate sta alături de Putin, poate discuta cu Iranul, poate cultiva relații cu statele din Sudul Global și, în același timp, poate merge la Washington pentru o întâlnire cu Donald Trump.

În acest fel, China vrea ca Washingtonul să vadă că dispune de o rețea diplomatică solidă și de opțiuni strategice multiple. 

Cu alte cuvinte, Xi nu vine la masa negocierilor cu Trump ca un lider care are nevoie de America. El merge la Casa Albă ca liderul unei puteri care vrea să demonstreze că are alternative.

Egiptul sau cum pătrunde China în sferele de influență americane

Vizita la Cairo este poate și mai relevantă. Xi a ajuns în Egipt, unul dintre cei mai mari beneficiari ai ajutorului militar american, exact în momentul în care se încheiau exercițiile comune ale aviațiilor militare chineză și egipteană.

Cooperarea militară dintre cele două țări este relativ nouă, exercițiile comune de acest tip fiind lansate abia anul trecut.

Semnalul este însă mult mai amplu decât un simplu exercițiu militar. China pătrunde într-un spațiu în care Statele Unite au avut decenii la rând o poziție dominantă.

Momentul vizitei lui Xi a fost, de asemenea, favorabil din punct de vedere politic. Cu puțin timp înainte, Departamentul Trezoreriei al SUA impusese sancțiuni unei filiale a unei mari bănci egiptene, în cadrul campaniei americane de sancțiuni secundare împotriva Iranului.

Pentru Beijing, a fost o oportunitate aproape perfectă.

Sancțiunile americane îi permit lui Xi să se poziționeze alături de Egipt și să transforme presiunea financiară exercitată de Washington într-un argument pentru solidaritate între statele care nu vor să accepte necondiționat politica americană.

Aici se vede poate cel mai clar strategia lui Xi. China nu trebuie neapărat să-i convingă pe ceilalți că Beijingul este perfect. Îi este suficient să-i convingă că alternativa americană este mai puțin atractivă decât era înainte.

Kârgâzstanul și modelul chinez

Relația cu Kârgâzstanul oferă un alt exemplu.

Comerțul, investițiile în energie regenerabilă și proiectul unei căi ferate care să lege cele două țări reprezintă exemple concrete ale modului în care China încearcă să managerieze relația cu statele partenere.

Pentru Beijing, infrastructura și investițiile nu sunt doar instrumente economice. Acestea devin rapid instrumente de influență.

China vrea ca propriul model de guvernanță globală să pară nu doar teoretic, ci și funcțional. Iar Organizația de Cooperare de la Shanghai reprezintă unul dintre locurile în care Beijingul poate încerca să demonstreze acest lucru.

Mesajul implicit este unul puternic: China nu vine doar cu discursuri despre o nouă ordine mondială, ci aduce drumuri, căi ferate, energie, comerț și investiții.

Sudul Global, noul câmp de luptă

În acest joc geopolitic, Sudul Global devine esențial. Numeroase state în curs de dezvoltare se confruntă simultan cu crize economice și geopolitice, iar unele dintre aceste pobleme majore au fost provocate sau amplificate tocmai de politica administrației Trump.

Războiul din Iran, închiderea Strâmtorii Ormuz, crizele din Venezuela și războaiele comerciale creează un mediu în care statele încearcă să-și reducă vulnerabilitatea și să-și diversifice partenerii.

China le oferă exact acest lucru – o alternativă. Beijingul se prezintă astfel ca un partener de încredere, al cărei dezvoltarea economică produce beneficii pentru întreaga lume.

De aici și accesul masiv la piețele pe care Beijingul le numește generic Sudul Global. Xi pare că vrea să transforme influența economică în influență politică și, mai departe, influența politică în autoritate globală.

ONU – teren minat

Există însă un detaliu aparent paradoxal în toată această ofensivă diplomatică. Xi nu va participa la Adunarea Generală a ONU de la New York, deși în aceeași perioadă se va afla deja în Statele Unite.

Decizia este importantă tocmai pentru că spune ceva despre modul în care Beijingul înțelege diplomația. Hotărîrea de a renunța la reuniunea anuală a liderilor lumii și de a se concentra pe întâlnirea cu Trump sugerează că Xi preferă formatele în care Beijingul poate controla mai bine „coregrafia” diplomatică și, implicit, poate influența agenda. 

Aceasta pare o filozofie diferită de cea a marilor reuniuni multilaterale. La ONU, Xi trebuie să intre într-un joc stabilit de alții, într-un cadru în care agenda este extrem de largă și în care China trebuie să reacționeze la inițiativele celorlalți.

La Washington, în schimb, el are o miză clară: Donald Trump. Și, înaintea întâlnirii cu președintele american, Xi vrea să aibă cât mai multe cărți pe masă.

Miza întâlnirii cu Trump

De altfel, toate aceste deplasări duc, în cele din urmă, către Casa Albă. Întâlnirea dintre Xi și Trump nu va fi doar o discuție bilaterală între două superputeri. Întrevederea va avea loc după ce liderul chinez își va fi etalat relațiile cu Rusia, Iranul, statele din Asia Centrală, Egiptul și Sudul Global.

Aceasta este demonstrația pe care Xi pare că vrea să o facă înainte de a intra la Casa Albă. Liderul de la Beijing dorește să arate că țara sa nu este izolată, nu este dependentă de Statele Unite, că are parteneri, piețe de desfacere, proiecte, influență și alternative.

În același timp, Beijingul încearcă să exploateze o vulnerabilitate a administrației Trump: percepția că politica americană devine tot mai tranzacțională și mai imprevizibilă.

Pentru Xi, această percepție poate fi transformată într-un avantaj geopolitic. Dacă Statele Unite cer mai mult de la aliați, impun tarife și sancțiuni și își schimbă rapid prioritățile, China poate veni cu un mesaj aparent mai simplu: noi suntem aici și vom continua să investim.

Noua ordine mondială, construită pas cu pas

Strategia chineză nu înseamnă neapărat că Beijingul poate înlocui Statele Unite în viitorul apropiat. America rămâne o superputere militară, financiară și tehnologică, iar alianțele ei continuă să reprezinte una dintre principalele sale surse de putere.

Xi nu are însă nevoie să înlocuiască America peste noapte, ci să facă lumea mai puțin dependentă de America. Iar aceasta este o diferență esențială.

China își construiește influența prin proiecte concrete, prin comerț, infrastructură, energie, cooperare militară și diplomație. Iar atunci când Washingtonul creează frustrări la nivel internațional, Beijingul încearcă să transforme toate aceste nemulțumiri în relații strategice.

Din această perspectivă, turneul lui Xi Jinping poate fi privit mai puțin ca un calendar de vizite și mai mult ca o hartă a ambițiilor conducerii chineze.

Kârgâzstanul îi oferă infrastructură și cooperare economică, Organizația de Cooperare de la Shanghai – o platformă alături de Rusia și Iran, Egiptul – acces într-o zonă tradițional dominată de influența americană, iar India și BRICS îi oferă scena Sudului Global. La final, Washingtonul îi oferă întâlnirea directă cu rivalul său strategic.

Xi nu călătorește doar pentru a-și consolida relațiile cu alte state, ci pentru a demonstra că lumea nu mai trebuie să aștepte America pentru a funcționa.

Aceasta pare adevărata miză a ofensivei sale diplomatice.

Citește și: Xi Jinping avertizează Occidentul: „Opriți ingerințele din Orientul Mijlociu” 

În timp ce Donald Trump încearcă să redefinească rolul Americii în lume, Xi Jinping se străduiește să redefinească lumea în care America nu mai este singurul centru de greutate.

Iar dacă Washingtonul continuă să-și îndepărteze partenerii, Beijingul nu trebuie să-i convingă să iubească China. Trebuie doar să-i convingă că au nevoie de ea.

››› Vezi galeria foto ‹‹‹