7 cele mai bune cărți ale secolului XXI: Te vor urmări mult timp după ce le-ai terminat

A alege doar șapte cărți din peste două decenii de publicare este aproape imposibil. Mii de romane, memorii, lucrări istorice și non-ficțiune sunt un argument convingător pentru includere. Cu toate acestea, unele cărți s-au diferențiat de restul prin aprecierea criticilor, influența culturală, originalitatea și capacitatea lor de a rămâne relevante mulți ani de la publicare.

Cele mai bune cărți ale secolului XXI fac mai mult decât să spună povești amuzante. Ele schimbă modul în care cititorii văd lumea. Introduc personaje de neuitat, experimentează cu povestirile și abordează întrebări importante fără a sacrifica profunzimea emoțională, potrivit booksofbrilliance.com.

1. Prietena mea genială, de Elena Ferrante

Puține romane moderne examinează prietenia la fel de sincer și intens ca Prietena mea genială, de Elena Ferrante. 

Povestea le urmărește pe Elena Greco și Raffaella „Lila” Cerullo, două fete care cresc într-un cartier sărac din Napoli, după război. Ambele sunt inteligente și ambițioase, dar oportunitățile lor sunt limitate de sărăcie, violență, așteptări de gen și circumstanțele familiilor lor.

Elena devine naratoarea istoriei lor comune, povestind o prietenie modelată de dragoste, admirație, competiție, resentimente și gelozie. Fiecare fată recunoaște ceva extraordinar la cealaltă. Această conexiune le motivează, dar creează și o rivalitate care le urmărește de-a lungul vieții.

Ceea ce face ca Prietena mea genială să fie atât de puternică este refuzul lui Ferrante de a romantiza prietenia. Elena și Lila țin profund una la cealaltă, însă relația lor este rareori simplă. Se susțin reciproc, concurează una împotriva celeilalte și își măsoară constant propriul succes în raport cu viața celeilalte.

Romanul este, de asemenea, un portret captivant al unui cartier aflat în schimbare socială și economică. Certurile familiale, tensiunile politice, diviziunile de clasă și crima organizată influențează aproape fiecare decizie pe care o iau personajele.

Ferrante transformă experiențele aparent obișnuite ale copilăriei și adolescenței într-o poveste amplă despre ambiție, educație, putere și identitate. Rezultatul este un roman bogat în emoții, care se simte intim și epic în același timp.

Prietena mea genială s-a clasat pe primul loc pe o listă cu critici ai New York Times, cu cele mai bune cărți ale secolului XXI, larg răspândită, consolidându-i și mai mult statutul de roman modern definitoriu. 

2. Drumul, de Cormac McCarthy

Publicat în 2006, Drumul, de Cormac McCarthy, este unul dintre cele mai sumbre și mai emoționante romane post-apocaliptice scrise vreodată. 

Povestea urmărește un tată și un fiu fără nume care călătoresc prin ruinele Statelor Unite după ce o catastrofă nespecificată a distrus civilizația. Peisajul este acoperit de cenușă, mâncarea dispare, iar mulți dintre supraviețuitorii rămași au devenit violenți.

Tatăl și fiul nu au aproape nimic. Își îndesă lucrurile într-un cărucior de cumpărături, caută provizii prin clădiri abandonate și încearcă să evite grupurile periculoase care cutreieră țara.

Totuși, inima romanului nu este apocalipsa. Este relația dintre un părinte și un copil.

Tatăl este hotărât să-și protejeze fiul, chiar și atunci când supraviețuirea pare imposibilă. Băiatul, între timp, se luptă să-și păstreze compasiunea. El întreabă în mod repetat dacă ei sunt încă „băieții buni”, forțându-l pe tatăl său și pe cititor să se gândească la ce înseamnă bunătatea atunci când legile, comunitățile și așteptările sociale au dispărut.

Scrierea lui McCarthy este concisă și tulburătoare. Elimină explicațiile inutile și permite peisajului devastat să vorbească de la sine. Acest minimalism face ca fiecare moment emoțional să pară mai puternic.

Poveștile apocaliptice se concentrează pe reconstrucția societății sau pe explicarea dezastrului. Drumul este mai interesat de dragoste, moralitate și responsabilitatea pe care o persoană o are față de cealaltă. Se întreabă dacă speranța mai are sens atunci când viitorul pare pierdut. 

După mai bine de două decenii de la începutul secolului, rămâne unul dintre cele mai recunoscute și influente romane literare despre catastrofă și supraviețuire. De asemenea, a apărut proeminent în clasamentele majore ale celor mai mari opere de ficțiune ale secolului.

3. Căldura altor sori, de Isabel Wilkerson

Singura lucrare non-ficțiune de pe această listă, Căldura altor sori, de Isabel Wilkerson, este o relatare monumentală a Marii Migrații.

Publicată în 2010, cartea explorează mișcarea a milioane de afro-americani din Sud către orașele din Nord și Vest, în timpul secolului al XX-lea.

În loc să prezinte Marea Migrație doar prin statistici și analize istorice, Wilkerson se concentrează pe viețile a trei persoane: Ida Mae Brandon Gladney, George Swanson Starling și Robert Joseph Pershing Foster.

Fiecare părăsește Sudul din motive diferite și își construiește o viață nouă într-o altă parte a țării. Prin experiențele lor, Wilkerson demonstrează curajul personal necesar pentru a lăsa în urmă familia, comunitatea și familiaritatea în căutarea siguranței și a oportunităților.

Cartea examinează violența, segregarea și exploatarea economică care i-au îndepărtat pe oameni din Sud. De asemenea, explorează provocările cu care s-au confruntat migranții după sosirea în orașe, precum Chicago, New York și Los Angeles.

Realizarea lui Wilkerson constă în capacitatea sa de a combina cercetări istorice ample cu o povestire profund personală. Cartea este informativă fără a se simți distantă. Cititorii înțeleg amploarea enormă a migrației, experimentând în același timp temerile, sacrificiile și speranțele fiecărui individ. 

Marea Migrație a remodelat orașele, politica, muzica, literatura, munca și cultura americană. Înțelegerea ei este esențială pentru a înțelege America modernă.

Căldura altor sori a câștigat o recunoaștere pe scară largă ca una dintre cele mai importante opere non-ficționale ale secolului. S-a clasat pe locul al doilea în clasamentul criticilor New York Times și a fost evidențiată de librari și critici ca o operă istorică definitorie.

4. Niciodată să nu mă lași, de Kazuo Ishiguro

Niciodată să nu mă lași, de Kazuo Ishiguro, începe ca un roman liniștit despre maturizare. Pe măsură ce povestea se desfășoară, devine ceva mult mai tulburător. 

Publicat în 2005, romanul este narat de Kathy H., o femeie care își amintește copilăria la un internat englezesc izolat, numit Hailsham. Își amintește de prietenia cu Ruth și Tommy, de operele de artă pe care elevii au fost încurajați să le creeze și de regulile misterioase care guvernează educația lor. Copiii știu că sunt diferiți, dar inițial nu înțeleg de ce.

Ishiguro dezvăluie treptat adevărul despre Hailsham și scopul predeterminat al elevilor săi. În loc să se bazeze pe răsturnări de situație dramatice sau explicații lungi, el lasă groaza să iasă la iveală prin amintiri, conversații și detalii pe care personajele le acceptau odinioară fără a le pune la îndoială. Această reținere este ceea ce face ca romanul să fie de neuitat.

În centrul său se află o relație complicată între Kathy, Ruth și Tommy. Ei experimentează gelozie, afecțiune, trădare și regret, în timp ce încearcă să dea sens unor vieți asupra cărora au puțin control.

Romanul ridică întrebări dificile despre etica medicală, mortalitate, exploatare și modurile în care societățile justifică cruzimea atunci când aceasta aduce beneficii majorității. De asemenea, pune o întrebare  universală: Cum ar trebui oamenii să trăiască atunci când știu că timpul lor este limitat? 

Deși Nu mă lăsa niciodată are elemente de science fiction, cea mai mare putere a sa este umanitatea. Amintirile lui Kathy sunt pline de momente obișnuite care devin devastatoare, deoarece cititorii înțeleg cât de puțin timp au personajele.

Romanul a continuat să atragă noi cititori și rămâne una dintre cele mai discutate opere ale lui Ishiguro. De asemenea, a apărut în topul clasamentelor majore generate de cititori ale celor mai bune cărți publicate în acest secol.

Citește și 5 cărți clasice pe care trebuie să le citești cel puțin o dată în viață 

5. Wolf Hall, de Hilary Mantel

Ficțiunea istorică recreează adesea evenimente celebre din perspectiva regilor, reginelor și liderilor militari. Wolf Hall, de Hilary Mantel, adoptă o abordare diferită. 

Publicat în 2009, romanul spune povestea lui Thomas Cromwell, fiul fierarului, care ajunge să devină una dintre cele mai puternice figuri de la curtea regelui Henric al VIII-lea.

Cromwell a fost adesea portretizat ca un operator politic rece și calculat. Mantel nu ignoră cruzimea sa, dar îi conferă inteligență, umor, profunzime emoțională și o personalitate complicată.

Romanul îl urmărește pe Cromwell în timp ce Henric încearcă să pună capăt căsătoriei sale cu Caterina de Aragon și să se căsătorească cu Ana Boleyn. Dorința regelui de a avea un moștenitor masculin contribuie la o criză politică și religioasă care transformă Anglia.

Mantel face ca aceste evenimente istorice familiare să pară imediate. Versiunea ei despre Anglia Tudor este plină de negocieri, amenințări, conversații private, alianțe schimbătoare și ambiții atent ascunse.

Cromwell înțelege că puterea rareori aparține doar persoanei care stă pe tron. De asemenea, aparține oamenilor care controlează informațiile, anticipează problemele și știu cum să se facă utili.

Proza detaliată și perspectiva neobișnuită a romanului necesită atenție, dar cititorii care se cufundă în poveste sunt răsplătiți cu unul dintre cele mai bogate romane istorice ale erei moderne. Cărți și literatură

Wolf Hall a câștigat Premiul Booker și apare în mod regulat în selecțiile criticilor cu cele mai mari romane ale secolului, inclusiv în clasamente proeminente BBC și New York Times.

6. Calea ferată subterană, de Colson Whitehead

Calea ferată subterană, de Colson Whitehead, reimaginează unul dintre cele mai importante simboluri din istoria americană.

Publicat în 2016, romanul urmărește pe Cora, o tânără sclavă care trăiește pe o plantație din Georgia. Când o altă persoană sclavă îi povestește despre Calea ferată subterană, Cora decide să evadeze. 

În romanul lui Whitehead, calea ferată nu este pur și simplu o rețea secretă de rute și adăposturi. Este o cale ferată subterană literală, completă cu șine, stații și conductori.

Această decizie imaginativă îi permite lui Whitehead să combine ficțiunea istorică cu povestirea speculativă. Pe măsură ce Cora călătorește dintr-un stat în altul, ea întâlnește diferite forme de rasism, opresiune și presupuse reforme progresiste.

Fiecare destinație reprezintă o altă versiune a istoriei americane. Unele pericole sunt evidente, în timp ce altele sunt ascunse în spatele unui limbaj politicos, afirmații științifice sau promisiuni de protecție.

Călătoria Corei este plină de suspans, dar romanul nu este pur și simplu o poveste de evadare. Examinează modul în care sistemele de opresiune își schimbă aspectul, păstrând în același timp aceeași dorință de control. Cărți și literatură

Whitehead îi conferă Corei complexitatea unui eroin complet dezvoltat. Este speriată, dar hotărâtă, vulnerabilă, dar ingenioasă. Supraviețuirea ei depinde de curaj, noroc și sacrificiile oamenilor dispuși să o ajute.

Romanul a primit atât Premiul Pulitzer pentru ficțiune, cât și Premiul Național pentru Carte, o combinație rară care reflectă impactul său critic. De asemenea, s-a clasat printre cele mai înalte selecții de pe listele majore ale celor mai bune cărți ale secolului.

7. Al cincilea sezon, de N. K. Jemisin

Al cincilea sezon, de N. K. Jemisin este unul dintre cele mai inovatoare romane fantasy publicate în secolul XXI. ScienceFiction și fantezie

Lansat în 2015, romanul are loc pe un continent numit Liniște, unde dezastre geologice devastatoare distrug în mod repetat civilizațiile. Aceste perioade catastrofale sunt cunoscute sub numele de al cincilea sezon.

Anumite persoane, numite orogene, pot controla activitatea seismică și energia. Abilitățile lor le fac esențiale pentru societate, dar sunt și temute, oprimate și frecvent abuzate.

Romanul urmărește trei personaje feminine care trăiesc în locuri și circumstanțe diferite. Essun își caută fiica răpită după ce descoperă că soțul ei le-a ucis fiul. Damaya este o tânără fată luată de lângă familie după ce puterile ei sunt descoperite. Syenite este o orogenă antrenată trimisă într-o misiune cu un companion mai puternic.

Jemisin dezvăluie treptat cum se leagă poveștile lor. Structura celui de-al Cincilea Sezon este îndrăzneață, incluzând o narațiune la persoana a doua care inițial pare neobișnuită, dar în cele din urmă devine esențială pentru impactul emoțional al romanului.

Dincolo de construirea impresionantă a lumii sale, cartea examinează discriminarea, colapsul mediului, trauma moștenită, parentalitatea și sistemele pe care societățile le creează pentru a controla oamenii pe care îi consideră periculoși.

Liniștea pare complet originală, dar inegalitățile sale sunt dureros de recunoscut. Jemisin folosește fantezia nu pentru a scăpa de problemele lumii reale, ci pentru a le examina dintr-un unghi nou.

Romanul a câștigat Premiul Hugo pentru Cel mai bun roman și a marcat începutul trilogiei Pământul frânt, ale cărei trei părți au primit fiecare aceeași distincție majoră. Al cincilea sezon a dovedit că fantezia epică poate fi experimentală, semnificativă din punct de vedere politic și devastatoare din punct de vedere emoțional, fără a pierde entuziasmul și amploarea pe care cititorii le așteaptă de la gen.

Ce face ca o carte să fie excepțională?

Nicio listă cu cele mai bune cărți ale secolului XXI nu poate fi complet obiectivă. Fiecare cititor apreciază ceva diferit.  Unii cititori prioritizează proza ​​frumoasă. Alții preferă personaje de neuitat, construcții imaginative ale unor lumi, comentarii sociale sau o intrigă care îi ține citind până târziu în noapte.

Cele șapte cărți de pe această listă au succes deoarece excelează în mai multe domenii simultan. Ele spun povești convingătoare, examinând în același timp idei mai ample despre istorie, putere, supraviețuire, prietenie, moralitate și identitate.

De asemenea, au rămas parte a conversației culturale. Cititorii continuă să le recomande, criticii continuă să le dezbată, iar noile audiențe continuă să le descopere.

Această putere de rezistență contează. O carte grozavă nu trebuie să fie pe placul tuturor, dar ar trebui să ofere ceva ce cititorii nu pot uita ușor.