Premiul Nobel pentru Chimie 2026: cine sunt laureații

Premiul Nobel pentru Chimie 2026 a fost acordat miercuri, 7 octombrie, de Academia Regală Suedeză de Științe. Laureații sunt Henri B. Kagan, cercetător asociat cu Université Paris-Sud din Franța, și Kenso Soai, de la Tokyo University of Science din Japonia.

Cei doi au fost recompensați pentru contribuțiile lor fundamentale la studiul efectelor neliniare și al autocatalizei în sinteza organică asimetrică, un domeniu important pentru obținerea unor molecule cu o anumită orientare spațială.

Anunțul a fost făcut la Stockholm de Academia Regală Suedeză de Științe, instituția care acordă Premiul Nobel pentru Chimie.

Cine a câștigat Premiul Nobel pentru Chimie în 2026

Henri B. Kagan și Kenso Soai sunt laureații Premiului Nobel pentru Chimie 2026.

Henri Kagan, cercetător francez, este una dintre personalitățile importante ale chimiei organice asimetrice. Kagan a contribuit decisiv la înțelegerea fenomenelor neliniare care apar în reacțiile chimice în care sunt implicate molecule chirale.

Kenso Soai, cercetător japonez afiliat Tokyo University of Science, este cunoscut în special pentru studiile privind autocataliza asimetrică, inclusiv ceea ce a devenit cunoscut în literatura de specialitate drept „reacția Soai”.

Premiul acordat celor doi cercetători are legătură cu una dintre problemele fascinante ale chimiei: de ce, în anumite procese, o diferență inițială extrem de mică între două forme moleculare poate fi amplificată până când una dintre ele devine dominantă.

Această problemă este relevantă inclusiv pentru înțelegerea homochiralității, fenomen prin care sistemele biologice utilizează predominant una dintre formele oglindite ale anumitor molecule.

Citește și Revoluție în astronomie: Premiul Nobel pentru Fizică 2026, acordat pentru transformarea gheții din Antarctica într-un telescop cosmic

Ce aduce nou descoperirea premiată

Pentru a înțelege de ce Premiul Nobel pentru Chimie 2026 a ajuns la Henri B. Kagan și Kenso Soai, trebuie explicat unul dintre cele mai fascinante fenomene din chimie: chiralitatea.

Unele molecule, printre care aminoacizii, există în două variante care sunt imagini în oglindă una față de cealaltă. Cele două forme au aceeași compoziție chimică, însă nu pot fi suprapuse perfect. Este un fenomen asemănător cu diferența dintre mâna stângă și mâna dreaptă.

În mod surprinzător, organismele vii nu folosesc în mod egal cele două variante. În cazul aminoacizilor, proteinele din celulele organismelor vii conțin aproape exclusiv una dintre cele două forme oglindite. Cealaltă variantă este întâlnită foarte rar în natură.

Această particularitate poartă numele de homochiralitate, termen format din cuvintele grecești care înseamnă „același” și „mână”. Cu alte cuvinte, chimia vieții este predominant „orientată” într-o singură direcție.

Misterul chimiei „cu aceeași mână”

De zeci de ani, chimiștii s-au întrebat cum a fost posibilă apariția acestei asimetrii chimice.

Problema este că, atunci când o reacție chimică poate produce două molecule care sunt imagini în oglindă una față de cealaltă, în condiții obișnuite rezultatul este, în general, un amestec în proporții apropiate. Într-o eprubetă, chimia nu pare să aibă un motiv evident pentru a „alege” mâna stângă în locul celei drepte sau invers.

Pentru cercetători, controlul acestei alegeri este însă extrem de important. Atunci când sunt dezvoltate molecule care trebuie să interacționeze cu organismele vii, precum medicamentele, cele două forme oglindite pot avea efecte biologice diferite. O anumită formă poate produce efectul dorit, în timp ce cealaltă poate fi mai puțin eficientă sau poate avea proprietăți complet diferite.

De aceea, chimiștii au încercat să găsească metode prin care să determine o reacție să producă predominant, sau chiar exclusiv, una dintre cele două forme.

Premiul Nobel pentru Chimie 2026 recunoaște tocmai descoperirile care au făcut posibilă orientarea unor reacții chimice către obținerea unei singure „mâini” moleculare.

Citește și: Nobelul pentru Medicină 2026, acordat pentru „comutatorul” care poate controla creierul cu lumină 

Henri Kagan a făcut primul pas decisiv

Primul moment important a venit în 1986, când Henri B. Kagan a descoperit o nouă modalitate de a manipula reacțiile chimice.

Cercetările sale au demonstrat că efectul de asimetrie poate fi amplificat într-o măsură mai mare decât se credea anterior. Cu alte cuvinte, Kagan a găsit o cale prin care o reacție chimică putea fi determinată să producă un exces mai mare al uneia dintre cele două molecule oglindite.

Descoperirea a fost esențială pentru dezvoltarea ulterioară a chimiei asimetrice și pentru înțelegerea modului în care mici diferențe inițiale pot influența puternic rezultatul unei reacții.

Contribuția lui Kagan a devenit astfel o piesă importantă în puzzle-ul homochiralității: cum poate o diferență mică între două forme moleculare să fie transformată într-o diferență foarte mare?

Kenso Soai și reacția care a schimbat perspectiva

Câțiva ani mai târziu, Kenso Soai a dus această idee mult mai departe. În 1995, Soai și colaboratorii săi au publicat o lucrare în care descriau proiectarea primei reacții chimice cu potențialul de a deveni homochirală. Cercetarea a reprezentat un pas important către demonstrarea faptului că o reacție chimică poate să-și amplifice propria asimetrie.

În 2003, Soai a reușit în cele din urmă să demonstreze acest lucru experimental.

El a prezentat o reacție în care se forma o singură dintre cele două forme oglindite posibile. Până la acel moment, în afara proceselor asociate vieții însăși, nimeni nu reușise să obțină un asemenea rezultat printr-o reacție chimică controlată.

Fenomenul este legat de ceea ce chimiștii numesc autocataliză asimetrică. Într-o reacție autocatalitică, produsul format contribuie la accelerarea formării unor noi cantități din același produs. În cazul reacției studiate de Soai, acest mecanism poate amplifica o diferență inițială extrem de mică între cele două forme moleculare.

Astfel, o asimetrie aproape imperceptibilă poate deveni, după mai multe etape, o predominanță covârșitoare a uneia dintre cele două forme.

De ce sunt importante descoperirile pentru medicamente

Importanța cercetărilor lui Kagan și Soai depășește cu mult laboratorul. Capacitatea de a controla forma tridimensională a moleculelor este fundamentală în sinteza organică asimetrică, în special atunci când chimiștii proiectează substanțe care trebuie să interacționeze cu organismul uman.

Moleculele biologice „recunosc” adesea foarte precis forma altor molecule. Din acest motiv, două molecule care au aceeași formulă chimică, dar sunt imagini în oglindă, pot interacționa diferit cu organismul.

Descoperirile laureaților Premiului Nobel pentru Chimie 2026 au oferit chimiștilor noi instrumente pentru a controla aceste procese. Ele au devenit importante pentru cercetarea și fabricarea unor molecule farmaceutice, unde obținerea formei corecte poate fi esențială pentru eficiența unei substanțe.

Mai mult, rezultatele lor oferă o posibilă explicație pentru una dintre întrebările fundamentale despre chimia vieții: cum a putut apărea în natură o preferință atât de puternică pentru una dintre cele două forme oglindite ale moleculelor?

Datorită cercetărilor lui Henri Kagan și Kenso Soai, chimiștii înțeleg astăzi mult mai bine modul în care poate apărea și poate fi amplificată homochiralitatea.

Descoperirile celor doi au schimbat astfel modul în care oamenii de știință privesc asimetria moleculară și au avut un rol decisiv în dezvoltarea unor reacții chimice capabile să producă molecule cu o orientare precisă.

În esență, povestea Premiului Nobel pentru Chimie 2026 este povestea unei întrebări aparent simple, dar extrem de profunde: cum ajunge chimia să aleagă o singură „mână” dintre două variante perfect oglindite?

Kagan a contribuit la găsirea mecanismului prin care această asimetrie poate fi amplificată, iar Soai a demonstrat că procesul poate fi dus până la formarea predominantă a unei singure forme. Împreună, aceste descoperiri au oferit o nouă perspectivă asupra modului în care poate apărea homochiralitatea.

Cât valorează un Premiu Nobel

Premiul Nobel este una dintre cele mai prestigioase distincții internaționale acordate pentru realizări științifice, literare și pentru contribuții la pace.

În 2026, Premiul Nobel pentru Chimie este însoțit de 12 milioane de coroane suedeze, sumă care revine laureaților premiului. Valoarea este de aproximativ 1,2 milioane de dolari, în funcție de cursul valutar.

Pe lângă suma de bani, laureații primesc o medalie și o diplomă Nobel, iar numele lor intră în istoria uneia dintre cele mai cunoscute instituții de premiere din lume.

Premiile Nobel pentru Fizică și Chimie sunt acordate de Academia Regală Suedeză de Științe, în conformitate cu testamentul lui Alfred Nobel. Distincțiile Nobel din aceste domenii sunt acordate din 1901, iar ceremonia oficială are loc în fiecare an pe 10 decembrie, data care marchează moartea lui Alfred Nobel.

Pentru Henri Kagan și Kenso Soai, recunoașterea din 2026 reprezintă încununarea unor decenii de cercetare asupra unuia dintre cele mai subtile fenomene ale chimiei organice: felul în care mici diferențe moleculare pot fi amplificate și transformate în rezultate chimice puternic orientate într-o singură direcție.

Premiul Nobel pentru Chimie 2026 readuce astfel în atenție un domeniu în care o diferență aparent minusculă poate avea consecințe uriașe. De la reacțiile studiate în laborator până la înțelegerea unor procese fundamentale asociate apariției și evoluției moleculelor din organismele vii, cercetările lui Henri Kagan și Kenso Soai arată cât de importantă poate deveni controlarea „mâinii” unei molecule.