De ce trăiesc câinii de talie mare mai puțin decât cei mici? Oamenii de știință au găsit un nou indiciu

Câinii de talie mică, cum este Chihuahua, au adesea o speranță de viață mai mare decât rasele gigantice, precum Dogul German. Deși diferențele de longevitate sunt cunoscute de mult timp, mecanismele biologice care stau la baza acestui fenomen nu sunt pe deplin înțelese.

O echipă de cercetători de la Universitatea de Stat din Arizona a analizat ADN-ul a aproape 900 de câini, în cadrul proiectului Dog Aging Project, pentru a identifica procesele genetice asociate îmbătrânirii. Rezultatele indică faptul că anumite modificări epigenetice ar putea contribui la îmbătrânirea accelerată a câinilor de talie mare.

Ce sunt „genele săritoare”

Cercetătorii au investigat elementele genetice LINE1, cunoscute și sub denumirea de „gene săritoare”, deoarece anumite secvențe ale acestora se pot deplasa sau copia în alte regiuni ale genomului.

În mod normal, activitatea acestor elemente este ținută sub control prin mecanisme epigenetice, printre care se numără metilarea ADN-ului. Acest proces presupune atașarea unor grupări chimice de ADN și contribuie la reglarea activității genetice.

Pe măsură ce organismul îmbătrânește, controlul asupra unor astfel de elemente se poate modifica. Activarea lor poate perturba funcționarea celulelor și poate contribui la instabilitatea genomică și la procese inflamatorii.

Potrivit rezultatelor prezentate, modificările asociate elementelor LINE1 apar mai accentuat la câinii de talie mare. Cercetătorii au observat o pierdere anuală a metilării acestor elemente cu aproximativ 35% mai mare la rasele gigantice decât la câinii de talie foarte mică.

Aceste diferențe ar putea reprezenta o piesă importantă din explicația biologică a longevității reduse a câinilor de talie mare. Totuși, mecanismul nu trebuie considerat singura cauză a îmbătrânirii accelerate, fiind necesare cercetări suplimentare pentru a clarifica relația dintre modificările epigenetice și durata de viață.

Legătura dintre dimensiunea corpului și durata de viață

Diferențele de longevitate dintre rasele canine sunt asociate și cu ritmul de creștere și dezvoltare. Selecția artificială practicată de oameni a dus la apariția unor rase cu dimensiuni foarte diferite, inclusiv a unor câini care ajung la greutăți impresionante într-un interval relativ scurt.

Deși dezvoltarea rapidă nu explică singură durata de viață mai redusă, cercetătorii încearcă să înțeleagă modul în care dimensiunea corporală, procesele celulare și modificările genetice interacționează pe parcursul vieții.

Studierea acestor mecanisme ar putea contribui, în viitor, la identificarea unor noi modalități de monitorizare a sănătății animalelor și de prevenire a bolilor asociate înaintării în vârstă.

Citește și De ce râcâie câinii în pat înainte să se culce. Explicația comportamentului pe care îl observă toți stăpânii

Ce înseamnă descoperirea pentru oameni

Cercetarea ar putea avea implicații și pentru înțelegerea îmbătrânirii la oameni. Câinii dezvoltă numeroase afecțiuni asociate vârstei întâlnite și la oameni, iar faptul că împart același mediu de viață îi transformă într-un model util pentru studiul unor procese biologice.

Dacă rolul elementelor LINE1 în îmbătrânire va fi confirmat prin cercetări suplimentare, aceste mecanisme ar putea oferi indicii despre modul în care modificările epigenetice influențează sănătatea pe termen lung, notează vice.com.

Deocamdată, rezultatele reprezintă un pas în investigarea diferențelor de longevitate dintre câinii de talie mare și cei de talie mică. Ele nu demonstrează că un singur mecanism genetic explică pe deplin aceste diferențe, dar oferă o nouă direcție de cercetare pentru înțelegerea procesului de îmbătrânire.