Elevii navetiști ai României: copiii care fac ore de drum zilnic ca să ajungă la școală. Pe întuneric, pe câmp, cu lanterna telefonului

Copiii pentru care școala începe cu un drum de o oră. Povestea elevilor navetiști ai României, în timp ce în oraș ne certăm pe locul de parcare din fața porții

E 7:45 în fața unei școli din oraș. Un SUV stă cu avariile pornite pe trecerea de pietoni, altul a urcat cu două roți pe trotuar, iar din spate cineva claxonează nervos. Fiecare părinte vrea să-și lase copilul cât mai aproape de poartă. Zece metri în plus până la intrare par, în unele dimineți, o mică tragedie.

La aceeași oră, în alte colțuri ale țării, mii de copii sunt deja de mult pe drum.

Câți copii fac naveta la școală

O cifră exactă și actualizată nu există, iar asta spune ea însăși ceva. Ministerul Educației estima că, în anul școlar 2022–2023, 197.805 elevi fac naveta. Datele au fost transmise în urma unei întrebări parlamentare și publicate de Edupedu. În ianuarie 2024, potrivit acelorași date ale ministerului, peste 110.000 de elevi aveau nevoie de transport ca să ajungă la școală. Dintre ei, 55.086 nu primeau transportul gratuit prevăzut de lege, pentru că nu existau contracte între consiliile județene și firmele de transport. Familiile lor plăteau abonamentele din buzunar.

În septembrie 2026, Ministerul Educației estima, potrivit Digi24, că peste 100.000 de copii fac naveta la școală.

Banca Mondială a analizat, într-un raport din 2018, peste 6.700 de școli din aproximativ 2.600 de localități. A constatat că, în medie, fiecare școală avea peste 93 de elevi și aproape 8 profesori navetiști. La licee, cifrele erau și mai mari.

Drumul s-ar putea lungi pentru și mai mulți copii. După intrarea în vigoare a Legii 141/2025, 507 unități școlare cu personalitate juridică au fost reorganizate și au devenit structuri ale altor școli, a anunțat Ministerul Educației în 2025. Ministerul a precizat că reorganizarea nu obligă la mutarea cursurilor. În unele sate, însă, copiii au rămas fără școala de lângă casă.

Fundata: microbuzul care urcă muntele

Fundata, din județul Brașov, este cea mai înaltă localitate din România, la peste 1.300 de metri altitudine. Doi frați, unul de 10 ani și unul de doar 4 ani, se trezesc devreme și merg aproximativ jumătate de oră pe jos până la microbuz, care îi urcă apoi pe munte până la școala din sat. Drumul e plin de pietre, iar iarna devine alunecos. „E greu să treci pe drumul ăsta cu pietre”, spune unul dintre copii pentru Digi24.

Iarna, spune directoarea școlii, Alexandra Ghica, profesorii trebuie uneori să le schimbe copiilor șosetele ude când ajung la clasă. Școala are 27 de elevi, împărțiți în trei clase. Înainte să existe transport, copiii mergeau 3–4 kilometri pe jos până la școală, își amintește unul dintre părinți.

Seaca, Olt: elevi de 7 ani, pe drum de la ora 6

În septembrie 2025, școala primară din satul Seaca, județul Olt, a fost închisă și comasată cu Școala Gimnazială din Poboru. Motivul a fost regula privind numărul minim de elevi într-o clasă. Cei 11 elevi din clasele I–IV, dintre care trei nu împliniseră încă 7 ani, au început să facă naveta aproximativ 10 kilometri pe sens, parțial pe un drum prin pădure, relatează Adevărul.

Copiii se trezesc în jurul orei 6:00, sunt la stație pe la 7:00 și ajung la școală la 7:20. Acasă ajung abia între 13:30 și 14:00. Un singur microbuz face zilnic aproximativ 200 de kilometri ca să adune copiii din șapte sate. „N-avem toți mașini să-i ducem”, au spus părinții.

Iași și Bacău: pe câmp, cu lanterna telefonului

În satul Grajduri din județul Iași, o echipă Știrile ProTV a însoțit 12 elevi care plecau de acasă puțin după ora 6 dimineața. Mergeau aproximativ 4 kilometri pe jos, pe câmp, prin vânt și frig, luminându-și drumul cu ecranele telefoanelor. Comuna avea două microbuze școlare: unul ieșit din uz din cauza vechimii, celălalt fără șofer angajat. „Ar trebui să înființăm un post de șofer”, recunoștea primarul Constantin Zamfirache.

În comuna Schitu Ducă, tot din Iași, unii copii ajungeau la școală cu căruța. O mamă povestea că familia se trezea dimineața, înhăma calul și străbătea peste 3 kilometri cu copiii. În Dealu Morii, județul Bacău, autobuzele nu intrau în sat din cauza drumului neasfaltat. Elevii mergeau pe jos cu haine și încălțăminte de schimb în ghiozdan. „Mergem la vale prin noroi, cu cizme de gumă”, spunea un tată.

Potrivit aceluiași reportaj, cele mai afectate județe erau Iași, Suceava, Neamț, Vrancea, Buzău, Dâmbovița și Mehedinți.

Țibana: 10 kilometri prin pădure

Un reportaj Mediafax mai vechi, din 2014, arăta cât de departe poate merge acest efort. La Liceul Tehnologic din Țibana, județul Iași, aproximativ 200 dintre cei 242 de elevi făceau naveta zilnic, din sate aflate la 3 până la 10 kilometri distanță. Comuna nu avea microbuz școlar. O elevă de clasa a XI-a pleca de acasă la 6:30 ca să ajungă la ora 8:00, după o oră și jumătate de mers pe jos. Unii copii ajungeau atât de înghețați încât nu-și mai simțeau picioarele până la prânz. O mamă povestea că fiii ei rup patru-cinci perechi de cizme pe an, în noroiul care le trecea peste carâmb.

Școala observa că abandonul școlar crește odată cu distanța. Un tânăr din sat spunea atunci că cel puțin 30 de băieți din satul lui renunțaseră la școală.

În oraș ne certăm pe locul din fața porții, iar peste 100.000 de copii fac zilnic naveta ca să ajungă la școală

Pentru copiii aceștia, școala nu începe la ora 8, când sună clopoțelul. Începe cu o oră, două sau trei mai devreme, pe întuneric, pe drumuri fără trotuar, în ploaie sau în zăpadă. Iar seara, temele se fac după încă un drum lung înapoi.

Fiecare kilometru în plus înseamnă un risc mai mare ca un copil să renunțe. Uneori nu pentru că nu vrea să învețe, ci pentru că drumul devine prea greu, prea scump sau prea periculos. Un microbuz fără șofer, un drum neasfaltat sau un contract de transport nesemnat la consiliul județean pot decide, concret, dacă un copil termină sau nu școala.

Data viitoare când nu găsim loc de parcare chiar lângă poarta școlii, merită să ne gândim la ei. La copiii din Fundata, din Seaca sau din Grajduri, pentru care cei câțiva metri până la intrarea în școală sunt partea cea mai ușoară a drumului.