La ce vârstă sunt copiii cel mai afectați de divorțul părinților? Ce spune un psiholog

Potrivit psihologului pentru copii Scott Carroll, perioada din jurul vârstei de 11 ani poate fi deosebit de dificilă, iar conflictele dintre părinți pot avea consecințe mai puternice decât separarea în sine, notează everymum.ie.

Despărțirea părinților reprezintă o schimbare majoră în viața unui copil, care poate influența sentimentul de siguranță, relațiile de atașament și modul în care acesta înțelege familia. Deși fiecare copil reacționează diferit, vârsta la care are loc divorțul poate influența felul în care este percepută și gestionată această experiență.

Impactul divorțului variază în funcție de dezvoltarea emoțională și cognitivă a copilului. În timp ce copiii foarte mici pot să nu înțeleagă motivele separării, cei mai mari sunt mai conștienți de schimbările din familie, dar pot avea dificultăți în a le accepta și procesa.

De ce vârsta de 11 ani poate fi o perioadă dificilă

Impactul emoțional al divorțului poate deveni mai pronunțat în jurul vârstei de 11 ani. La această etapă, copiii au deja o înțelegere mai clară a relației dintre părinți și au dezvoltat legături afective puternice atât cu mama și tatăl, cât și cu familia ca unitate.

În același timp, ei nu au încă independența emoțională și resursele necesare pentru a gestiona întotdeauna schimbările complexe din viața de familie. Psihologul atrage atenția că, la această vârstă, copiii pot ajunge să interpreteze separarea părinților într-un mod personal și să se considere, în mod eronat, responsabili pentru destrămarea familiei.

Totuși, această observație nu înseamnă că toți copiii de 11 ani sunt cei mai afectați de divorț. Reacțiile depind și de temperament, de relațiile cu părinții, de nivelul conflictului din familie și de sprijinul primit în perioada de tranziție.

Citește și În mintea unui mincinos: Semnele care îl dau de gol

Copiii mici resimt schimbările chiar dacă nu le înțeleg

În cazul copiilor sub doi ani, impactul divorțului se poate manifesta mai ales la nivel emoțional și comportamental, chiar dacă aceștia nu pot înțelege semnificația separării.

Carroll explică faptul că și copiii foarte mici pot percepe schimbările din mediul familial, inclusiv absența unei persoane importante sau modificarea rutinelor zilnice. La această vârstă, sentimentul de siguranță este strâns legat de prezența și disponibilitatea figurilor de atașament.

Pe măsură ce cresc, copiii încep să înțeleagă mai bine relațiile dintre părinți și implicațiile separării. Modul în care reacționează depinde însă nu doar de vârstă, ci și de felul în care adulții gestionează schimbările și le oferă sprijin.

Conflictul dintre părinți, mai dăunător decât divorțul

Unul dintre cele mai importante aspecte evidențiate de psiholog este că separarea nu reprezintă neapărat cea mai dificilă experiență pentru copil. Conflictele repetate dintre părinți pot avea consecințe emoționale mai grave, mai ales atunci când copilul este martor la certuri sau este implicat în disputele adulților.

„Divorțul în sine nu este cea mai grea parte. Cea mai grea parte este conflictul”, explică Scott Carroll.

Situațiile în care părinții folosesc copilul pentru a transmite mesaje, îl determină să aleagă o tabără sau vorbesc negativ unul despre celălalt în prezența sa pot amplifica stresul și sentimentul de nesiguranță.

În familiile în care conflictele sunt frecvente și intense, separarea poate aduce uneori o reducere a tensiunilor din mediul familial. În astfel de cazuri, efectele divorțului trebuie analizate și în raport cu situația care a existat înainte de despărțire.

Absența unui părinte alimentează sentimentele de respingere

Un alt factor important este implicarea părinților după divorț. Potrivit lui Carroll, retragerea completă a unuia dintre părinți din viața copilului poate fi deosebit de dureroasă.

Copilul poate interpreta absența ca pe o dovadă că nu este iubit sau că a făcut ceva greșit. Astfel de gânduri pot afecta încrederea în sine și sentimentul de siguranță emoțională.

De aceea, menținerea unei relații stabile și afectuoase cu ambii părinți, atunci când acest lucru este sigur și posibil, poate contribui la adaptarea copilului la noua situație familială.

Cât timp le ia copiilor să se adapteze la divorț

Deși separarea poate declanșa tristețe, furie, confuzie sau nesiguranță, copiii au și o capacitate mare de adaptare. Carroll subliniază că mulți dintre ei reușesc să se obișnuiască treptat cu noua realitate, mai ales atunci când beneficiază de sprijin emoțional și de un mediu stabil.

Procesul de adaptare poate dura un an sau chiar mai mult, în funcție de circumstanțe. Nu există însă un interval universal, iar unele dificultăți pot persista dacă tensiunile dintre părinți continuă sau dacă relațiile familiale devin instabile.

Păstrarea rutinelor, comunicarea sinceră, adaptată vârstei copilului, și disponibilitatea părinților de a-i asculta preocupările pot contribui la diminuarea stresului.

De ce este important ca părinții să colaboreze după separare

După divorț, responsabilitatea parentală continuă, chiar dacă relația de cuplu s-a încheiat. Carroll recomandă ca părinții să învețe să comunice și să ia împreună deciziile care privesc copilul, evitând implicarea acestuia în conflictele dintre adulți.

Atunci când comunicarea este dificilă, consilierea familială sau serviciile specializate pot ajuta la stabilirea unor modalități mai eficiente de colaborare.

Mesajul esențial al psihologului este că felul în care părinții gestionează divorțul poate conta la fel de mult sau chiar mai mult decât vârsta copilului în momentul separării. Un mediu previzibil, reducerea conflictelor și menținerea relațiilor afective pot ajuta copilul să traverseze această schimbare cu mai multă siguranță.