A mers pe jos 28 de ani și 50.000 de kilometri. Povestea bărbatului care a traversat patru continente
În 28 de ani, acesta a parcurs aproximativ 50.000 de kilometri, traversând patru continente, din Chile până în Regatul Unit, fără să folosească niciun mijloc de transport.
››› Vezi galeria foto ‹‹‹
Karl Bushby s-a întors acasă
Revenire în orașul Hull, din nord-estul Angliei a fost marcată de o primire emoționantă. Circa1.000 de persoane s-au adunat în centrul orașului pentru a-l aclama pe britanic, care le-a mulțumit tuturor celor care l-au sprijinit de-a lungul expediției.
„Nu am făcut asta singur”, a declarat Bushby, descriind aventura ca fiind un „efort global”. El a primit felicitări și din partea primarului orașului Hull, Maria Coward.
„Nu v-ați putea imagina câți oameni au fost implicați în acest demers, ajutându-ne să depășim obstacolele cu care ne-am confruntat. Am înfruntat guverne și am trecut peste unele dintre cele mai dificile provocări”, a povestit exploratorul.
Cu o zi înainte, Bushby fusese întâmpinat cu aplauze în timp ce traversa celebrul pod Humber, învăluit în ceață densă. De acolo,el și-a continuat drumul către centrul orașului și, în cele din urmă, spre locuința mamei sale.
Junglele mlăștinoase, deșerturile toride și întinderile înghețate de tundră i-au pus la încercare rezistența fizică, însă obstacolele birocratice, problemele legate de vize și restricțiile geopolitice au fost cele care au transformat o călătorie estimată inițial la 12 ani într-o expediție de 28 de ani, numită de Bushby „Goliath Expedition”.
De la o felicitare de ziua de naștere la o aventură de-o viață
Ideea expediției a apărut la mijlocul anilor ’90, în urma unei felicitări primite de Karl Bushby de la tatăl său, Keith, fost militar. Acesta i-a povestit despre o discuție purtată de militari din forțele speciale privind posibilitatea de a ajunge pe jos din Londra la New York, traversând strâmtoarea Bering.
Regiunea reprezintă legătura dintre Asia și America de Nord și este asociată cu ipoteza potrivit căreia primii oameni au migrat din Asia spre continentul american printr-un pod terestru, într-o perioadă în care nivelul oceanelor era mai scăzut.
Bushby a transformat ideea într-un proiect personal. A trasat pe hartă un traseu continuu care traversa Europa și Asia, ajungea în America de Nord și continua spre sud, până la extremitatea statului Chile.
„Și asta a fost tot. Odată ce ideea mi-a intrat în sânge, nu mai exista cale de întoarcere”, a mărturisit el.
Spre deosebire de alți exploratori care au făcut înconjurul lumii cu barca, avionul, balonul sau bicicleta, Bushby și-a impus două reguli stricte: să nu folosească niciun mijloc de transport pentru a înainta și să se întoarcă acasă tot pe jos.
A pornit la drum cu doar 500 de dolari și a avut parte încă de la început de încercări extreme. În stepa Patagoniei a înfruntat vânturi de intensitatea unui uragan, iar în 2001 a reușit să evite un conflict armat în regiunea Darién Gap, o zonă izolată și extrem de dificil de traversat, situată între America de Sud și America Centrală.
Ulterior, l a petrecut 18 zile în detenție după ce a traversat o zonă de frontieră restricționată din Panama.
Unul dintre cele mai periculoase episoade s-a petrecut în 2006, când Bushby și aventurierul american Dimitry Kieffer au încercat să traverseze strâmtoarea Bering, pe o distanță de aproximativ 90 de kilometri.
Cei doi au fost salvați pe calea aerului după ce Bushby a căzut în apa înghețată, incident în urma căruia au riscat să-și piardă toate proviziile. Deși au reușit să finalizeze traversarea, au fost ulterior arestați de autoritățile ruse și s-au confruntat cu riscul deportării pentru intrarea ilegală în țară.
Vizele, pandemia și obstacolele geopolitice au prelungit expediția
Traversarea Rusiei a durat aproape zece ani, în principal din cauza dificultăților legate de obținerea vizelor și a condițiilor meteorologice care permiteau deplasarea doar câteva luni pe an.
În 2012, după ce autoritățile ruse i-au refuzat viza, Bushby a pornit într-un nou demers spectaculos: a mers pe jos de la Los Angeles până la Ambasada Rusiei din Washington, D.C., în semn de protest. Acțiunea sa a contribuit, în cele din urmă, la obținerea documentelor necesare continuării expediției.
De fiecare dată când întâmpina un obstacol, exploratorul se retrăgea în Statele Unite sau în Mexic, unde costul vieții era mai redus, și aștepta o nouă oportunitate pentru a reveni în punctul în care își întrerupsese traseul.
Nici Asia nu a fost lipsită de dificultăți. Bushby a fost urmărit de poliție în China, iar pandemia de COVID-19 a provocat o nouă întârziere majoră.
Una dintre cele mai neobișnuite provocări a fost traversarea Mării Caspice, pe care a parcurs-o înot timp de 31 de zile. Problemele geopolitice blocaseră accesul prin Rusia și Iran, astfel că exploratorul a fost nevoit să găsească o alternativă.
Deși nu era un înotător experimentat, a reușit să traverseze marea folosind o vestă de salvare și un costum de neopren. Pentru a înainta, s-a bazat pe o tehnică proprie, pe care a numit-o „floatimming”, o combinație între plutire și înot, deplasându-se cu spatele și folosindu-și brațele.
Nici revenirea în Europa nu a fost simplă. Restricțiile care limitează șederea vizitatorilor la 90 de zile l-au obligat să își organizeze călătoria în etape succesive.
La începutul lunii octombrie, Bushby a traversat înot Canalul Mânecii, ajungând din nou pe teritoriul britanic.
„E o senzație plăcută să simt pământ britanic sub picioare după atâția ani”, a declarat el, recunoscând că drumul până acasă „nu a fost deloc ușor”.
Oamenii întâlniți pe drum, sprijinul care l-a ajutat să continue
Pe parcursul celor 28 de ani, expediția a fost susținută de mai mulți sponsori, unii dintre ei retrăgându-se în contextul crizei financiare din 2008. În ultimii 16 ani, principalul sprijin financiar și logistic a venit din partea unei case de producție înființate de Beau Willimon, creatorul serialului „House of Cards”, și producătorul muzical Jordan Tappis.
Aceștia susțin realizarea unui documentar despre aventura lui Bushby, regizat de celebrul cineast german Werner Herzog.
Dincolo de sprijinul financiar, exploratorul spune că bunătatea oamenilor întâlniți în diferite colțuri ale lumii a fost esențială pentru continuarea călătoriei.
A fost găzduit în adăposturi improvizate construite din piese auto, a fost îngrijit de familia unui medic peruan după ce a suferit o infecție stomacală gravă și a primit hrană și apă de la oameni care nu i-au cerut nimic în schimb.
„Am fost primit de cei mai săraci dintre săraci. Am întâlnit, în proporție de 99,9999%, ce e mai bun în umanitate. În fiecare cultură, în fiecare țară, reacția a fost aceeași”, a spus Bushby.
Experiențele sale l-au convins că solidaritatea și generozitatea nu țin de naționalitate sau de statutul social, ci reprezintă o constantă a naturii umane.
Reîntoarcerea la viața obișnuită, o nouă provocare
Revenirea lui Karl Bushby a fost așteptată cu emoție de locuitorii orașului Hull, care i-au urmărit aventura timp de aproape trei decenii.
„Atât de mulți oameni l-au urmărit pe Karl în călătoria sa epică. Cu toții am fost inspirați de spiritul, tenacitatea și hotărârea sa neclintită”, declara anterior primarul Maria Coward, subliniind că orașul este mândru de realizarea exploratorului.
Dincolo de primirea publică, întoarcerea acasă a însemnat și revederea familiei. Luni seară, Bushby urma să își întâlnească mama, Angela, fiul său Adam, în vârstă de 36 de ani, și nepoata sa de 12 ani, pe care nu o văzuse niciodată.
La finalul expediției, el a fost însoțit de Werner Herzog și de o echipă de filmare. Regizorul german pregătește un documentar de lungmetraj intitulat „Walk of Life”, dedicat acestei călătorii extraordinare.
Într-un interviu acordat agenției AFP în nordul Franței, în luna septembrie, Bushby a recunoscut că revenirea la o viață obișnuită în Marea Britanie ar putea reprezenta o provocare la fel de dificilă ca unele dintre obstacolele întâlnite pe drum, potrvit euronews.ro.
„Trebuie să încerc să mă reintegrez în lumea oamenilor maturi”, a spus el.
După 28 de ani, 50.000 de kilometri și nenumărate încercări, Karl Bushby a ajuns, în sfârșit, acasă. Expediția sa s-a încheiat, însă provocarea de a se obișnui din nou cu viața de zi cu zi abia începe.
Citește pe Antena3.ro
Un bărbat care săpa de 12 ani în „Parcul Diamantelor” a descoperit, în sfârșit, unul galben, extrem de valoros