Biodiversitatea, între speranță și avertisment: protejăm mai mult decât arată datele oficiale, dar nu întotdeauna cum trebuie

Cifre oficiale versus realitate

Aproape toate țările lumii s-au angajat să protejeze 30% din uscat și din oceane până în 2030, pentru a opri și inversa declinul biodiversității. Statisticile oficiale arată însă că doar 18,5% din suprafața terestră este raportată ca fiind conservată. Combinând datele globale cu informațiile naționale despre zonele de conservare, echipa internațională de cercetători estimează că proporția reală ar putea ajunge la 26,8%.

„Cu patru ani rămași până la termenul-limită, componenta terestră a obiectivului de 30% pare imposibil de atins. Analiza noastră sugerează că o suprafață mult mai mare de teren se află sub o formă de conservare decât se recunoaște în prezent”, a declarat Helen O’Neill, autoarea principală a studiului.

Suprafața nu este totul

Cercetătorii avertizează că rezultatele încurajatoare nu înseamnă că natura este în siguranță. Numeroase habitate rămân insuficient protejate, printre ele pajiștile și regiunile cu vegetație arbustivă, care adăpostesc specii adaptate unor condiții specifice. În plus, simpla desemnare a unui teritoriu drept zonă de conservare nu garantează protejarea biodiversității.

Heather Bingham, coautoare a studiului, subliniază că obiectivul presupune mai mult decât cifra de 30%: zonele trebuie administrate eficient, pentru rezultate pozitive, și amplasate acolo unde pot avea cel mai mare impact. Potrivit cercetătorilor, ariile protejate trebuie să fie bine conectate între ele, să includă ecosisteme diverse și să fie gestionate echitabil pentru comunitățile locale.

Apel pentru recunoașterea zonelor existente

Bob Smith, directorul Institutului Durrell pentru Conservare și Ecologie din cadrul Universității Kent, cere autorităților să acorde mai multă atenție zonelor înregistrate doar în bazele de date naționale. „Trebuie să depunem mult mai multe eforturi pentru a recunoaște oficial zonele de conservare existente”, a spus el.

Totodată, Smith atrage atenția că extinderea suprafețelor conservate va avea un impact redus dacă acestea nu sunt administrate eficient și echitabil.