Efectul neașteptat al încălzirii globale: Apa de la robinet, contaminată în Norgevia

Locuitorii din Longyearbyen, o localitate din arhipelagul norvegian Svalbard, au fost avertizați să nu mai consume apă de la robinet, după ce în rețeaua de alimentare au fost identificate concentrații ridicate de metale. Cercetătorii suspectează că fenomenul este legat de dezghețul permafrostului, accelerat de încălzirea globală, și avertizează că situația s-ar putea repeta și în alte comunități arctice.

Potrivit cercetătorilor, una dintre cauzele posibile ale contaminării este dezghețul permafrostului, solul care rămâne înghețat pe tot parcursul anului, cu excepția stratului superficial care se dezgheață vara. Pe măsură ce temperaturile cresc, rocile expuse pot elibera metale și alte substanțe care ajung în sursele de apă.

Cum a ajuns apa potabilă să fie contaminată

Longyearbyen, cu aproximativ 2.600 de locuitori, își asigură principala sursă de apă potabilă din lacul Isdammen, cunoscut și sub denumirea de „iazul de gheață”, care se întinde pe aproximativ 2,5 kilometri.

Încălzirea accelerată a regiunii favorizează dezghețul permafrostului și expunerea unor formațiuni geologice care pot elibera substanțe nocive. În cazul localității norvegiene, specialiștii indică și prezența șisturilor care conțin pirită, un mineral cunoscut popular drept „aurul nebunilor”.

Marjolaine Verret, expertă în permafrost și profesoară asociată de geologie arctică la Centrul Universitar din Svalbard, explică faptul că interacțiunea dintre pirită, apă și oxigen poate declanșa reacții chimice care cresc aciditatea apei.

Acest proces favorizează mobilizarea metalelor din roci și transportarea lor către cursurile de apă și lacuri.

„Combinația dintre dezghețul permafrostului și roca de șist, care conține un mineral numit pirită, provoacă contaminarea rezervelor de apă”, a explicat specialista pentru theguardian.com.

În Longyearbyen, principala problemă identificată până acum este concentrația ridicată de mangan, însă cercetătorii avertizează că și alte substanțe pot fi eliberate din formațiunile geologice.

Niveluri de mangan de 25 de ori peste valoarea recomandată

Autoritățile locale au alertat populația în septembrie anul trecut, după ce analizele au arătat că nivelul de mangan din apa furnizată era de aproximativ 25 de ori mai mare decât valoarea de 50 de micrograme pe litru recomandată de Institutul Norvegian de Sănătate Publică.

Primarul localității, Terje Aunevik, a declarat că apa potabilă a avut în trecut probleme de calitate din cauza sedimentelor, însă concentrațiile de mangan au crescut semnificativ.

Expunerea îndelungată la concentrații ridicate de mangan poate afecta sistemul nervos, riscurile fiind deosebit de importante în cazul copiilor și al sugarilor.

Deși nivelurile de mangan au scăzut ulterior, analizele efectuate la începutul acestui an au indicat depășiri ale valorilor recomandate pentru sulfat și nichel. Din acest motiv, restricțiile privind consumul apei de la robinet au rămas în vigoare.

Primarul a precizat că nivelurile de mangan nu sunt considerate periculoase în situația actuală, dar a subliniat că populația trebuie să respecte recomandările autorităților.

Citește și Încălzirea globală schimbă regulile: Cum este redefinit El Niño

Apă potabilă gratuită, distribuită prin măsuri de urgență

Pentru a asigura accesul locuitorilor la apă sigură, autoritățile au instituit măsuri temporare. Printre acestea se numără instalarea unui rezervor central cu apă purificată, pe care oamenii o pot colecta gratuit.

Apa este filtrată de fabrica de bere locală, iar locuitorii își pot reumple recipientele la supermarketul din localitate.

În paralel, autoritățile au lansat o anchetă pentru a identifica sursa exactă a contaminării și pentru a stabili ce măsuri sunt necesare pe termen lung.

Potrivit primarului, ar putea fi nevoie de o sursă complet nouă de alimentare cu apă. Printre variantele analizate se numără instalarea unui sistem de filtrare la lacul Isdammen sau construirea unei instalații de desalinizare, care să funcționeze ca soluție de rezervă.

Ambele opțiuni presupun costuri ridicate și dificultăți tehnice. Temperaturile extreme din Svalbard, unde apa poate ajunge frecvent la temperaturi sub zero grade, complică proiectarea și exploatarea unor astfel de instalații.

„În Norvegia, unde am considerat întotdeauna de la sine înțeles că putem bea apa de la robinet, este dificil să ne obișnuim cu ideea că trebuie să ne cărăm apa”, a declarat Aunevik, care a avertizat că și alte comunități mici ar trebui să își pregătească planuri pentru situații similare.

Svalbard, una dintre regiunile care se încălzesc cel mai rapid

Longyearbyen se află la aproximativ 1.287 de kilometri de Polul Nord și este una dintre localitățile în care efectele încălzirii climatice sunt deosebit de evidente.

Potrivit datelor prezentate în materialul original, regiunea se încălzește într-un ritm de cinci până la șapte ori mai rapid decât media globală, iar temperaturile de toamnă au crescut cu până la patru grade Celsius pe deceniu.

Dezghețul permafrostului reprezintă una dintre consecințele acestei evoluții. Pe lângă modificarea peisajului și instabilitatea terenului, fenomenul poate schimba și compoziția chimică a apelor de suprafață.

Cercetătorii avertizează că situația din Longyearbyen ar putea reprezenta un exemplu al riscurilor cu care se vor confrunta și alte comunități din regiunile arctice.

Potrivit lui Verret, combinația dintre roci bogate în pirită și metale grele și dezghețul permafrostului există și în alte zone ale Arcticii, inclusiv în nordul Canadei și în Alaska.

Astfel, contaminarea apei din localitatea norvegiană ridică întrebări importante despre capacitatea comunităților izolate de a-și proteja resursele de apă potabilă într-un climat aflat în schimbare.