Mondialul nu citește palmaresul. Outsiderii nu mai cer voie să câștige

Dacă în faza grupelor marile naționale încă puteau invoca oboseala, căldura, fusul orar sau lipsa motivației, în optimi nu mai există alibiuri. Există doar calificați și eliminați. După ce au declarat țanțoș că „pentru noi Mondialul abia acum începe”, au aflat că s-a și terminat și că trebuie să schimbe biletele de întoarcere pe care le rezervaseră pentru date de după finală.

Prima mare victimă a fost Germania. Și, odată cu ea, s-a evaporat și meciul pe care îl aștepta aproape toată lumea: Germania – Franța. Paraguay a avut însă prostul obicei de a nu citi scenariul scris de televiziuni și sponsori. Sud-americanii au venit să joace fotbal, nu să faciliteze un blockbuster european.

Pentru nemți urmează zile grele. Presa germană nu are obiceiul să mângâie pe cap naționala după eșecuri, iar întoarcerea acasă seamănă mai degrabă cu un drum spre eșafod decât cu revenirea unei echipe eliminate onorabil. Englezul Gary Lineker spunea înaintea turneului că „Germania are cea mai slabă echipă din istoria sa”. Mulți au ridicat din sprâncene și au pus declarația pe seama vechii rivalități anglo-germane. Astăzi, vorbele lui sună mai degrabă ca un diagnostic decât ca o provocare.

Mourinho poate deschide șampania

Dacă există un om care privește aceste optimi cu un zâmbet larg, acela este Jose Mourinho. Portughezul și-a exprimat de mai multe ori nemulțumirea față de programul pe care-l au noii elevii săi de la Real Madrid, iar Mondialul pare hotărât să-i dea dreptate.

Arda Güler a plecat acasă. Antonio Rüdiger a plecat și el. Federico Valverde i-a urmat. Parcă cineva bifează, unul câte unul, numele de pe lista antrenorului portughez pe care-i vrea cât mai repede în pregătire la Madrid. Sigur, poate Mourinho nu se bucură că pierd fotbaliști mari. Dar nu poate să nu-și dorească pentru sezonul viitor să îi aibă cât mai repede la pregătire. Mai ales că există și cele 21 de zile de concediu obligatoriu pentru cei care participă la Mondial. Uneori, un antrenor câștigă și când jucătorii lui pierd, iar cinismul lui Mourinho este emblematic.

Țările de… foarte de jos

Marocul nu mai este o surpriză. Cine încă îl tratează ca pe un accident fotbalistic nu a înțeles nimic din evoluția ultimilor ani. După ce în urmă cu patru ani a schimbat imaginea fotbalului african, acum Marocul pare hotărât să schimbe și geografia. Dacă până acum vorbeam despre Țările de Jos, după prestația Olandei ar trebui să le spunem, măcar pentru o perioadă, Țările de Foarte de Jos.

Olandezii pur și simplu n-au existat. Au alergat după adversari, au pierdut dueluri, au părut mereu cu o secundă în urmă. Echipa lui Koeman a avut posesia inutilă și pasele fără direcție, în timp ce marocanii au avut exact ceea ce contează în fotbal: intensitate, curaj și eficiență.

Ironia este că generația franceză a Marocului s-a dovedit superioară generației olandeze a lui Koeman. Academia fotbalului francez continuă să producă fotbaliști excepționali chiar și pentru alte naționale. Iar dacă tot vorbim despre influența olandeză, trebuie remarcat că până și Curacao, considerată de mulți o „Olandă în miniatură”, a lăsat la acest Mondial o impresie mai plăcută decât Olanda adevărată. Curacao a venit fără complexe și a jucat cu entuziasm. Olanda a venit cu complexe și a plecat fără glorie.

Cine a furat samba?

Brazilia s-a calificat, dar dacă n-ai fi văzut tricourile galbene ai fi avut dificultăți să recunoști echipa. 

Singurul brazilian autentic de pe teren a fost Vinicius. Singurul care a mai încercat un dribling fără rost practic, o „floricică”, o accelerare imposibilă, un gest tehnic care să ridice spectatorii în picioare. Ceilalți au jucat un fotbal surprinzător de european. Ba chiar mai mult decât atât: o Brazilie pe jumătate italienizată și pe jumătate arabizată, preocupată de o organizare pe care n-a înțeles-o nimeni, pase de-a latul terenului și de centrări. Foarte multe centrări. Aproape toate fără adresă.

Când te gândești la Brazilia lui Pele, Zico, Socrates, Ronaldo sau Ronaldinho, îți vin în minte driblinguri, pase filtrante și combinații imposibile, nu mingi aruncate la întâmplare în careu. Brazilia de astăzi pare să fi uitat că a inventat un stil de joc pe care restul lumii l-a admirat zeci de ani.  Pentru cine-și mai aduce aminte de celebrul meci Italia – Brazilia 3-2 de la Mondialul din 1982 din Spania, pe final, când Brazilia avea nevoie de egal pentru a juca semifinala cu Polonia,  vârful Serginho încerca să-i dea gol cu călcâiul printre picioare lui Zoff. 

Până și golul lui Casemiro a venit dintr-o centrare pe care fundașii japonezi au tratat-o cu indiferență. După zeci de centrări trimise aiurea, niponii au ajuns probabil la concluzia că și aceasta va ieși în aut sau va ateriza în brațele portarului. Exact atunci a venit singura centrare bună. În contextul meciului, mai degrabă o greșeală statistică decât o acțiune lucrată. Brazilia merge mai departe, dar samba încă n-a ajuns la acest Mondial. Neymar n-a jucat. Probabil este la un nivel minim cu pregătirea fizică, însă poate ar fi reușit un dribling de efect care ar mai fi bucurat tribunele.

Cine urmează?

Programul nopții promite din nou emoții și, mai ales, surprize.

Anglia pornește favorită în fața RD Congo, ora 19:00 pe Antena 1 și Antena Play. Belgia este creditată cu prima șansă împotriva Senegalului, ora 23:00 pe Antena 1 și Antena Play. Statele Unite par să aibă un culoar favorabil în fața Bosniei, ora 03:00 pe Antena 1 și Antena Play.

Pe hârtie, toate trei sunt victorii europene sau nord-americane aproape sigure. Numai că hârtia a fost deja mototolită de Paraguay, ruptă de Maroc și șifonată serios de Japonia. 

După ce Germania a plecat acasă, Olanda a dispărut fără urmă, iar Brazilia a tremurat până în ultimele minute, nimeni nu mai are curajul să vorbească despre favorite certe.

Acesta este, poate, cel mai frumos lucru pe care l-a oferit acest Campionat Mondial. Pentru prima dată după mulți ani, numele nu mai câștigă meciurile înaintea fluierului de start. Trebuie să le câștige pe teren. Iar pentru marile puteri ale fotbalului, vestea aceasta nu este deloc una bună.

Meciurile Norvegia – Coasta de Fildeș, Franța – Suedia și Mexic – Ecuador s-au disputat după închiderea ediției.

Pe Julian Nagelsmann, al doilea cel mai bine plătit selecționerului de la Mondial, după Ancelotti, îl așteaptă clipe grele la întoarcerea acasă. Presa germană a folosit deja cuvinte grele la adresa antrenorului Manschaft-ului și i-au sugerat lui Nagelsmann să dea înapoi toți banii primiți de la federație. „Trebuia să ne dăm seama că este un bou încă din calificări, după înfrângerea cu Slovacia”. 

››› Vezi galeria foto ‹‹‹