Oamenii ar putea trăi până la 194 de ani. Descoperirea care schimbă totul despre longevitate

Cercetătorii avertizează însă că, înainte să visăm la nemurire, există un obstacol pe care nici cele mai avansate terapii anti-îmbătrânire nu îl pot evita.

De ce îmbătrânim?

De zeci de ani, oamenii de știință încearcă să răspundă la una dintre cele mai dificile întrebări din medicină: ce provoacă îmbătrânirea?

Există mai multe mecanisme implicate – inflamația, degradarea celulelor, scurtarea telomerilor, disfuncțiile mitocondriale sau acumularea proteinelor deteriorate. Unele dintre ele ar putea fi încetinite sau chiar inversate în viitor.

Însă există un proces care pare imposibil de oprit: mutațiile somatice.

„Greșelile” care se adună în ADN încă din prima zi de viață

De fiecare dată când o celulă se divide, pot apărea mici modificări în ADN. Acestea poartă numele de mutații somatice și încep să se acumuleze încă de la naștere.

Unele apar pur și simplu în mod natural, altele sunt favorizate de factori precum:

• fumatul;
• radiațiile ultraviolete;
• poluarea;
• anumite substanțe chimice.

De cele mai multe ori nu provoacă probleme imediate, însă, odată cu trecerea anilor, ele afectează funcționarea celulelor și cresc riscul de boli, inclusiv cancer.

Care este limita vieții umane?

Autorii studiului au creat un model matematic care estimează cât ar putea trăi oamenii dacă toate celelalte cauze ale îmbătrânirii ar fi eliminate, iar singurul proces rămas ar fi acumularea mutațiilor somatice.

Rezultatul este surprinzător.

Chiar și într-un scenariu aproape ideal, fără boli cronice și fără celelalte mecanisme ale îmbătrânirii, durata maximă de viață ar fi de aproximativ 146-194 de ani.

Cu alte cuvinte, mutațiile din ADN par să stabilească un plafon biologic peste care organismul nu mai poate funcționa.

De ce nu putem trăi 1.000 de ani?

Modelul cercetătorilor a inclus și un scenariu pur teoretic, în care nici măcar mutațiile somatice nu ar exista.

În această situație, durata medie de viață ar putea depăși 1.700 de ani, iar limita maximă ar ajunge la aproape 30.000 de ani.

Desigur, autorii subliniază că un asemenea scenariu este complet imposibil din punct de vedere biologic și servește doar pentru a evidenția cât de important este rolul acestor mutații.

Inima și creierul sunt cele mai vulnerabile

Nu toate organele îmbătrânesc în același ritm.

Modelul arată că unele celule, precum cele din ficat, se regenerează foarte bine și ar putea funcționa teoretic extrem de mult timp.

În schimb, cele mai vulnerabile sunt:

• neuronii din creier;
• celulele musculare ale inimii.

Acestea aproape că nu se mai divid după maturitate, iar odată deteriorate nu pot fi înlocuite eficient. Din acest motiv, cercetătorii consideră că inima și creierul reprezintă adevărata limită biologică a longevității umane.

Cel mai longeviv om din istorie avea 122 de ani

Până în prezent, recordul oficial îi aparține franțuzoaicei Jeanne Calment, care a trăit 122 de ani și 164 de zile.

Noua cercetare sugerează că organismul uman ar avea, teoretic, un potențial mult mai mare, însă nu există încă dovezi că oamenii pot ajunge în mod natural la 180 sau 190 de ani.

Mai mult, specialiști independenți atrag atenția că studiul reprezintă un model matematic, nu o demonstrație practică.

Există metode dovedite care prelungesc viața?

Da, dar nu spectaculos.

Experții spun că cele mai eficiente măsuri rămân cele cunoscute de ani buni:

• renunțarea la fumat;
• activitate fizică regulată;
• alimentație bazată pe alimente cât mai puțin procesate;
• somn suficient;
• controlul stresului;
• relații sociale puternice;
• prevenția și controalele medicale periodice.

Potrivit specialiștilor citați de publicația Medical News Today, aceste obiceiuri pot adăuga 10-20 de ani de viață sănătoasă, iar până în prezent nicio terapie anti-aging nu s-a dovedit mai eficientă.

Studiul nu spune că oamenii vor începe curând să trăiască aproape două secole. În schimb, oferă cercetătorilor o direcție nouă: dacă viitoarele tratamente vor reuși să limiteze efectele mutațiilor somatice, în special în creier și inimă, durata vieții sănătoase ar putea crește semnificativ.

Până atunci însă, concluzia rămâne una simplă: nemurirea este încă foarte departe, iar cele mai bune „tratamente anti-îmbătrânire” sunt încă somnul bun, mișcarea, alimentația echilibrată și prevenția.