Povestea incredibilă a marinarului care a trăit singur pe un atol din Pacific timp de 16 ani

Cum s-a retras Tom Neale pe o insulă pustie

Născut la Wellington, în Noua Zeelandă, în 1902, Tom Neale a intrat în Marina Regală Neozeelandeză în tinerețe. Ulterior, a renunțat la cariera militară și a călătorit prin Pacific, lucrând pe mai multe insule ca negustor și administrator al unor magazine.

Întâlnirea cu scriitorul american Robert Dean Frisbie avea să-i schimbe însă perspectiva asupra vieții. Poveștile lui Frisbie despre atolul Suwarrow l-au determinat pe Neale să viseze la o existență retrasă, departe de lumea modernă.

Neale a ajuns pentru prima dată pe atolul Suwarrow în 1945, când transporta provizii pentru observatorii de coastă din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. A rămas impresionat de izolarea și frumusețea locului și, în anii care au urmat, a făcut demersurile necesare pentru a putea reveni acolo definitiv.

În octombrie 1952, s-a instalat pe atolul nelocuit, având alături două pisici, un radio, unelte și provizii de bază.

16 ani de singurătate în Pacific

Neale a trăit pe insula Suwarrow în trei perioade distincte: între 1952 și 1954, între 1960 și 1963 și, în cele din urmă, între 1967 și 1977.

Viața sa era simplă și aproape complet autonomă. A reparat colibe abandonate, a cultivat legume, a crescut găini și și-a procurat hrana în principal din pescuit, fructe și cocos.

Experiența sa a fost relatată în autobiografia „An Island to Oneself”, publicată în 1966. Cartea avea să transforme povestea lui Neale într-un reper pentru persoanele fascinați de viața în izolare.

Acolo viața se desfășoară într-un ritm pe care Neale îl considera apropiat de ordinea naturală a lumii, explica acesta în carte.

Singurătatea pe care și-o alesese nu a fost însă lipsită de dificultăți. În timpul primei sale șederi, Neale a suferit o accidentare gravă la spate, iar în ultima perioadă petrecută pe atol a fost diagnosticat cu cancer la stomac.

În martie 1977, a părăsit definitiv Suwarrow. A murit în Rarotonga în același an, la vârsta de 75 de ani.

Ce a devenit astăzi atolul Suwarrow?

În mijlocul Pacificului de Sud, departe de marile centre urbane și de traseele turistice aglomerate, atolul Suwarrow a devenit un simbol al izolării, dar și al conservării naturii. Locul care l-a găzduit timp de ani de zile pe marinarul neozeelandez Tom Neale este astăzi primul parc național din Insulele Cook și unul dintre importantele sanctuare pentru păsările marine din regiune.

Situat la aproximativ 1.300 de kilometri nord de Rarotonga, Suwarrow este un atol de corali format din 30 de mici insulițe, cunoscute sub numele de motus, care înconjoară o lagună centrală. În 1978, întregul atol, reciful din jur și o zonă marină de șase kilometri au fost declarate parc național și sanctuar de păsări.

Decizia auorităților a venit la doar un an după plecarea definitivă a celui mai cunoscut locuitor al atolului, Tom Neale, care și-a petrecut aproximativ 16 ani din viață în singurătate pe Insula Anchorage.

De la insula unui pustnic, la parc național

După plecarea lui Neale, autoritățile din Insulele Cook au început să acorde o atenție sporită protejării ecosistemului fragil al atolului.

În 1978, Suwarrow și apele din jur au primit statut de parc național și sanctuar pentru păsări, devenind prima zonă de acest tip din țară.

Măsurile de protecție au limitat dezvoltarea comercială și exploatarea resurselor naturale. Accesul vizitatorilor este controlat, iar navele trebuie să obțină autorizații înainte de a ajunge în zonă.

Suwarrow a devenit astfel un exemplu de conservare, într-o regiune în care ecosistemele insulare sunt deosebit de vulnerabile la intervenția umană și la schimbările climatice.

Un paradis pentru păsările marine

Fauna sălbatică reprezintă astăzi principala valoare a atolului.

Cele 30 de motus care înconjoară laguna formează un important teritoriu de reproducere pentru păsările marine din Pacificul de Sud. Studiile de mediu indică faptul că Suwarrow găzduiește aproximativ 9% din populația mondială de fregate mici.

Atolul adăpostește, de asemenea, colonii importante de păsări tropicale cu coadă roșie și chire de funingine. Apele din jur sunt habitat pentru crabi de cocotier, țestoase marine verzi și mai multe specii de rechini.

Pentru a reduce impactul activităților umane, accesul și șederea pe atol sunt restricționate în anumite perioade ale anului. În sezonul cicloanelor din Pacific, între noiembrie și martie, oamenilor nu li se permite să rămână pe insulă, oferind faunei o perioadă cu perturbări minime.

Citește și Viața ultimului om din sat: „Când nu voi mai fi eu, totul va dispărea”

Urmele lăsate de Tom Neale pe atol

Deși au trecut mai bine de patru decenii de la plecarea lui Neale, amintirea sa continuă să facă parte din peisajul Insulei Anchorage.

Coliba din lemn în care a locuit a fost păstrată și este întreținută de personalul sezonier al parcului. O parte a construcției a fost transformată într-o mică bibliotecă pentru marinarii și navigatorii care ajung în atol.

În apropiere se află și un bust din beton al lui Neale, ridicat în memoria omului care a ales să transforme una dintre cele mai izolate insule din Pacific în propria sa casă.

În timpul sezonului uscat, doi îngrijitori rămân pe atol pentru a monitoriza populațiile de păsări, a supraveghea mediul și a gestiona vizitele.

Povestea lui Tom Neale a început ca o încercare personală de a scăpa de societatea modernă și de a trăi în singurătate. În mod paradoxal, viața sa izolată a atras atenția asupra Suwarrow și a contribuit la transformarea atolului într-o zonă protejată, notează indiatimes.com.

Astăzi, locul nu mai este doar refugiul unui om care a ales singurătatea, ci un sanctuar destinat conservării unei faune unice pentru generațiile viitoare.