„Statul își fură singur căciula”. 6,4 milioane de români nu plătesc CASS. Cine achită nota de plată

Sănătatea are milioane de persoane care nu contribuie la CASS

Studiul „Transparența banilor din sistemul medical românesc”, realizat de Academia de Studii Economice din București, readuce în discuție una dintre problemele structurale ale sistemului sanitar: diferența dintre numărul persoanelor care beneficiază de servicii medicale și cel al celor care contribuie efectiv la Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, potrivit RFI.

Potrivit datelor prezentate în cadrul analizei, în România există 23 de categorii de persoane exceptate de la plata CASS, în total aproximativ 6,4 milioane de persoane. În contrapondere, sistemul se bazează pe circa 9,6 milioane de contributori, majoritatea covârșitoare fiind salariați.

Pentru medicul Cosmin Alexandrescu, președintele Asociației Profesionale a Medicilor de Ambulator, problema nu este faptul că anumite categorii de populație beneficiază de protecție socială, ci modul în care este finanțat acest beneficiu.

„Evident că nu, pentru că e foarte simplu de explicat. Statul își fură din nou căciula singur.”

Explicația este că persoanele exceptate de la plata contribuției continuă să aibă nevoie de servicii medicale. Prin urmare, costul serviciilor nu dispare doar pentru că persoana nu plătește CASS.

În opinia medicului, soluția ar trebui să fie o finanțare explicită din bugetul statului pentru persoanele scutite de contribuție.

„Banii care lipsesc de la sistemul de sănătate, de la bugetul casei și de la programele de sănătate sunt completați în fiecare an prin alocări bugetare separate, prin rectificările bugetare.”

Citește și Nu trebuie să îți schimbi cardul de sănătate: ce document folosești la medic de la 1 septembrie

De ce ajunge Sănătatea să aștepte rectificările bugetare

Mecanismul descris de dr. Alexandrescu are o problemă de predictibilitate. Dacă statul decide că o categorie de persoane nu trebuie să plătească CASS, dar nu transferă concomitent în sistem o sumă corespunzătoare pentru acei beneficiari, bugetul inițial al sănătății nu reflectă în mod complet necesarul de finanțare.

„Pentru că atunci când se face bugetul la începutul anului, în loc să se aloce pentru fiecare asigurat care este scutit de plată, suma minimă pe care cineva trebuie s-o plătească, nu se alocă niciun ban.”

De aici apare mecanismul care pune presiune pe buget în cursul anului. Necesarul de bani este reevaluat, iar finanțarea poate fi suplimentată prin rectificări.

„Deci sunt 6 milioane de cetățeni care nu cotizează. Pentru ei ar trebui să cotizeze statul, dacă tot i-a scutit, de la bugetul Ministerului Muncii și Protecției Sociale sau direct de la Ministerul de Finanțe, aici trebuie văzut mecanismul, pentru ca în sistem să intre niște bani.”

Din perspectiva medicului, o astfel de finanțare ar schimba inclusiv modul în care sunt planificate cheltuielile din sănătate.

„Acest lucru ar duce la o predictibilitate a bugetului, pe de o parte, și probabil că nu ar mai fi nevoie de acele rectificări în a doua jumătate a anului.”

Peste jumătate din bani se duc pe personal

Problema finanțării nu se limitează însă la numărul contributorilor. Studiul ASE indică și modul în care sunt distribuiți banii în sistemul medical.

Potrivit dr. Cosmin Alexandrescu, o parte foarte mare din resurse este absorbită de cheltuielile cu personalul, în timp ce serviciile medicale din ambulatoriu primesc o finanțare mult mai mică.

„CNAS decontează aproape 60% din cheltuielile de personal din spitale, în loc să cumpere servicii medicale, în timp ce ambulatoriul primește sub 10% din bani și se blochează la jumătatea lunii.”

Declarația pune în evidență o altă problemă structurală: felul în care sunt împărțite resursele între spitale, ambulatoriu și celelalte componente ale sistemului.

Ambulatoriul are un rol important tocmai pentru că multe probleme medicale pot fi investigate și tratate fără internare. În lipsa finanțării suficiente, însă, presiunea se poate muta către spitale și, în special, către unitățile de primiri urgențe.

Citește și Ce faci dacă ai pierdut cardul de sănătate. Poți merge la medic până primești altul?

De ce ajung pacienții neasigurați la UPU

Un indicator relevant este costul pachetului minimal destinat persoanelor neasigurate. Potrivit datelor citate în analiză, acesta a costat aproximativ 4,2 milioane de lei în 2025.

Suma relativ redusă nu înseamnă însă automat că persoanele neasigurate nu au avut nevoie de servicii medicale. O parte dintre acestea pot ajunge în sistem prin urgență, unde accesul este garantat în anumite situații.

Dr. Cosmin Alexandrescu explică faptul că aglomerația din Unitățile de Primiri Urgențe este alimentată și de pacienți care, în lipsa altor opțiuni, folosesc această cale pentru a intra în contact cu sistemul medical.

„De cele mai multe ori, s-au dus în urgență. Dacă mergeți în UPU, oriunde în țara asta, veți vedea permanent aglomerație.”

Medicul subliniază însă că nu toate prezentările la UPU reprezintă urgențe medicale propriu-zise.

„Dar din acei pacienți care se prezintă la UPU, doar o mică parte sunt cazuri reale, de urgență, care ar trebui să fie acolo.”

Potrivit explicației sale, pentru o parte dintre persoanele neasigurate, UPU devine una dintre puținele căi prin care pot obține acces la servicii medicale.

„Restul sunt pacienți care ori sunt neasigurați și știu că dacă zici că ești o urgență, vii cu o acuză, chiar dacă e mimată, tot trebuie să îți facă ceva.”

Eliminarea coasiguraților a schimbat structura sistemului

O altă componentă importantă este situația foștilor coasigurați. Potrivit datelor prezentate de medic, dintre persoanele care au pierdut această formă de asigurare, doar 4,6% s-au asigurat ulterior prin contribuție proprie.

„În plus, prin eliminarea asiguraților s-a redus practic numărul de beneficiari, pentru că din totalul coasiguraților, doar 4,6% s-au asigurat. Restul de 95,4% nu sunt asigurați, nu au plătit asigurarea.”

Această schimbare are însă și o componentă medicală. O parte dintre persoanele care au rămas în afara sistemului sunt persoane care, din cauza vârstei sau a problemelor de sănătate, pot avea nevoie mai frecvent de servicii medicale.

„Deci ei în momentul de față sunt complet descoperiți și de cele mai multe ori, acești asigurați, care în general sunt persoane în vârstă sau persoane căsătorite cu un asigurat, de multe ori sunt persoanele care consumă servicii medicale.”

Medicul atrage atenția că, în cazul acestor categorii, prevenția poate fi mai eficientă și mai puțin costisitoare decât intervenția târzie.

„Pentru că asta este vârsta, înseamnă multe boli, multe boli degenerative, dintre care multe ar fi evitabile dacă s-ar face prevenție.”

Citește și Ce face şi ce nu face cardul de sănătate

Cine plătește atunci când pacientul nu contribuie?

Aici se află una dintre întrebările centrale ale problemei: faptul că o persoană este exceptată de la CASS nu înseamnă că ea nu mai generează costuri medicale.

Dacă banii nu intră în sistem prin contribuția individuală, costurile trebuie suportate printr-un alt mecanism. În absența unei finanțări directe și predictibile pentru fiecare categorie exceptată, diferența poate ajunge să fie acoperită ulterior din bugetul public.

„Și, practic, avem un grup mare de populație care nici nu plătește și uneori nu a plătit niciodată ceva la sistemul de sănătate, dar în același timp consumă.”

Dr. Alexandrescu precizează că accesul la servicii medicale trebuie să existe, inclusiv pentru persoanele care nu contribuie direct, dar consideră că finanțarea acestui acces trebuie organizată astfel încât sistemul să nu fie dezechilibrat.

„Este normal că, fiind cetățeni ai României, au dreptul și ei să beneficieze de servicii medicale, dar trebuie găsit un mecanism prin care să se plătească aceste servicii medicale.”

Un sistem în care finanțarea vine după apariția problemei

Din perspectiva acestei analize, problema nu este doar nivelul total al banilor alocați Sănătății, ci și arhitectura financiară a sistemului.

Pe de o parte, există milioane de persoane exceptate de la plata CASS. Pe de altă parte, există milioane de contribuabili care susțin fondul, iar spitalele și serviciile medicale trebuie să acopere nevoile întregii populații.

În plus, atunci când finanțarea inițială nu acoperă necesarul, sistemul ajunge să depindă de suplimentări ulterioare.

Dr. Cosmin Alexandrescu rezumă problema printr-o formulare critică la adresa mecanismului actual: „Dar, este mai simplu să zici că ai scutit și să nu plătești nimic. După aia dai din colț în colț să acoperi gaura. Asta se face în momentul de față.”

În esență, dezbaterea nu este doar despre CASS, ci despre cine finanțează efectiv serviciile medicale atunci când contribuția nu este plătită direct și despre cât de predictibil este bugetul sistemului de sănătate. Iar datele prezentate de studiul ASE și explicațiile medicului indică o problemă care depășește o simplă rectificare bugetară: modul în care statul își construiește, de la începutul anului, finanțarea reală a serviciilor medicale.