De ce au ieșit tinerii în stradă în toată Europa. Generația Z s-a săturat de chirii uriașe, salarii mici și promisiuni

Europa se confruntă cu un val de nemulțumire în rândul tinerilor, iar problemele care alimentează protestele sunt tot mai greu de ignorat. De la Paris și Milano până la Tirana, Madrid și Lisabona, revendicările diferă de la o țară la alta, însă nemulțumirea are un numitor comun: accesul tot mai dificil la educație, locuințe inaccesibile, salarii insuficiente și teama că nivelul de trai al noilor generații va fi mai scăzut decât cel al părinților.

În spatele manifestațiilor se află o generație care a crescut într-o succesiune de crize și care nu mai are încredere că lucrurile se vor îmbunătăți de la sine. Pentru mulți tineri, obținerea unei diplome nu mai garantează un loc de muncă stabil, iar independența financiară și cumpărarea unei locuințe par obiective tot mai îndepărtate, explică Le Point.

De ce se revoltă Generația Z în Europa

Scene de confruntări cu forțele de ordine, gaze lacrimogene, vitrine sparte și magazine jefuite au marcat protestele din mai multe orașe europene în jurul weekendului de 17 octombrie, potrivit relatării care stă la baza acestei analize. În spatele manifestațiilor se regăsesc nemulțumiri sociale acumulate în timp, iar rețelele sociale contribuie la răspândirea rapidă a mesajelor și a exemplelor de mobilizare.

Fenomenul nu este nou. De la revoluțiile europene din 1848 până la Primăvara Arabă, mișcările de protest au fost influențate de evenimente petrecute în alte țări. Diferența este că, în prezent, imaginile și mesajele circulă aproape instantaneu, iar tinerii pot transforma nemulțumirile locale într-un val de solidaritate transfrontalieră.

În Franța, manifestațiile au devenit un reper pentru alte mișcări sociale, însă tensiunile din fiecare țară au propriile cauze. În Albania, de exemplu, protestele împotriva unui proiect imobiliar controversat, asociat cu familia Trump și amplasat într-o zonă naturală protejată, s-au suprapus peste nemulțumirile legate de corupție și de activitatea guvernului.

Sursa Hepta –  Proteste Tirana Albania

La Tirana, manifestațiile au căpătat o amploare tot mai mare, iar o parte importantă a protestatarilor a cerut demisia premierului Edi Rama și alocarea unor resurse mai mari pentru universități.

Citește și Macron dă vina pe extrema stângă pentru haos și anunță interzicerea protestelor „ilegitime”

Educația și locuințele, problemele care unesc tinerii europeni

În Belgia, schimbările anunțate în sistemul educațional au alimentat nemulțumirile studenților și profesorilor. Majorarea taxelor de înscriere și creșterea volumului de muncă al cadrelor didactice, fără o îmbunătățire corespunzătoare a condițiilor, au contribuit la mobilizarea protestatarilor.

La Bruxelles și Liège au avut loc manifestații în care nemulțumirile privind educația s-au combinat cu o frustrare socială mai largă. Pentru mulți tineri, accesul la studii de calitate devine tot mai dificil tocmai în momentul în care competiția pentru diplome și locuri de muncă este mai intensă.

Politologul Jean-François Bayart consideră că izbucnirea unor asemenea mișcări poate părea neașteptată, deși cauzele lor se acumulează în timp.

„Mișcările sociale apar întotdeauna în momente neașteptate, când, în realitate, ele sunt întotdeauna previzibile”, explică acesta, apreciind că „criza educației mocnește de ani de zile în Franța”.

Potrivit analizei sale, problemele structurale au ajuns într-un punct critic: tot mai mulți tineri depind de distribuțiile de alimente, întâmpină dificultăți în găsirea unei locuințe și studiază în clădiri degradate. În astfel de condiții, un eveniment aparent izolat poate declanșa o explozie de nemulțumire.

Același specialist atrage atenția asupra reducerilor cheltuielilor publice din ultimele decenii.

„Toate țările europene plătesc prețul reducerilor drastice ale cheltuielilor publice din ultimele decenii”, explică Jean-François Bayart, profesor la Institutul de Înalte Studii Internaționale și de Dezvoltare (IHEID) din Geneva.

Criza locuințelor împinge Generația Z spre proteste

În Spania și Portugalia, problema centrală este accesul la o locuință. Chiriile ridicate, scumpirea proprietăților și presiunea exercitată de turism asupra pieței imobiliare îi împiedică pe numeroși tineri să se desprindă de familia de origine.

În Spania, protestatarii au instalat corturi în piața Puerta del Sol din Madrid, un loc asociat deja cu mobilizarea socială din 2011. Atunci, mișcarea Indignaților a criticat efectele crizei financiare din 2008 și politicile de austeritate. Astăzi, nemulțumirea se concentrează din nou asupra costului vieții și a perspectivelor economice ale generațiilor tinere.

Manifestațiile pentru dreptul la locuire arată că problema nu mai este limitată la persoanele cu venituri foarte mici. Chiar și tinerii care au studii și un loc de muncă pot întâmpina dificultăți în a-și permite chiria, în a economisi pentru un avans sau în a obține un credit ipotecar.

Mariam Martinez-Bascuñan, politolog la Universitatea Autonomă din Madrid și editorialistă la cotidianul El País, consideră că sincronizarea protestelor reflectă existența unor probleme comune în societățile europene.

„Există un teren fertil”, afirmă aceasta.

„Indiferent ce ar face, tinerii au impresia că nu au un loc stabil în această lume. Pentru că școala lor se prăbușește sau pentru că nu-și pot plăti chiria”, adaugă politologul.

Mesajul surprinde una dintre cele mai importante contradicții ale prezentului: societatea le cere tinerilor să studieze, să se specializeze și să muncească, dar nu le oferă întotdeauna condițiile necesare pentru a transforma aceste eforturi într-o viață independentă.

Citește și Polițiștii francezi dau statul în judecată! Sindicatul Alliance acuză „ordine contradictorii” în timpul revoltelor, care au rănit peste 900 de agenți

Portugalia, un nou punct fierbinte al nemulțumirii sociale

În Portugalia, prețurile locuințelor au crescut puternic în ultimul deceniu, iar presiunea asupra pieței imobiliare a devenit o sursă majoră de tensiune. La Lisabona, tinerii au instalat corturi în apropierea coloanei lui Petru al IV-lea, din piața Rossio, în timp ce mii de oameni au participat la manifestații pentru salarii mai mari și împotriva scumpirilor.

Protestele au continuat, iar încercările poliției de a desființa unele tabere au provocat confruntări și rețineri. O parte dintre activiști încearcă să coordoneze acțiunile cu mișcările din Spania, unde se pregătesc noi forme de mobilizare sindicală.

În ambele țări, criza locuirii este amplificată de diferența dintre venituri și costurile reale ale vieții. Pentru tinerii aflați la începutul carierei, plata chiriei poate consuma o parte atât de mare din salariu încât economisirea devine aproape imposibilă.

Această situație are efecte care depășesc piața imobiliară. Plecarea din casa părinților este amânată, întemeierea unei familii devine mai dificilă, iar planurile pe termen lung sunt înlocuite de soluții temporare.

O generație crescută între crize și nesiguranță

Nemulțumirea actuală nu poate fi explicată doar prin prețul locuințelor sau prin problemele sistemului de învățământ. Generația Z, formată în general din persoanele născute între 1997 și 2010, a ajuns la maturitate într-o perioadă marcată de șocuri economice și sociale succesive.

Criza financiară din 2008, urgența climatică, pandemia de COVID-19 și războaiele au contribuit la instalarea unui sentiment de instabilitate. În același timp, creșterea economică modestă și stagnarea veniturilor reale au alimentat impresia că efortul personal nu mai garantează progresul.

Mariam Martinez-Bascuñan descrie această stare de spirit printr-o concluzie îngrijorătoare: „Viitorul este perceput ca o amenințare”.

Tinerii au sentimentul că trăiesc într-o societate îmbătrânită, în care o parte importantă a resurselor publice este orientată către pensionari și alte categorii dependente de sprijinul statului, în timp ce problemele noilor generații rămân insuficient rezolvate.

Pandemia a accentuat această ruptură. Restricțiile au limitat interacțiunile sociale într-o etapă esențială pentru dezvoltarea personală, iar revenirea la normalitate nu a eliminat dificultățile economice.

„În timpul pandemiei de COVID-19, statul le-a cerut un mare sacrificiu: să renunțe la viața socială pentru a-i proteja pe cei mai în vârstă. Ei au impresia că societatea nu le oferă nimic în schimb”, explică politoloaga.

Jean-François Bayart subliniază, la rândul său, efectele izolării asupra tinerilor: „Carantinele, uneori foarte autoritare, au produs ravagii asupra unei generații aflate în plin proces de formare psihologică. Când ai între 15 și 25 de ani, relațiile sociale și camaraderia sunt extrem de importante”.

În aceste condiții, revolta nu este doar o reacție la facturi și chirii. Ea exprimă și nevoia de apartenență, de recunoaștere și de încredere într-un viitor care să merite efortul depus.

Citește și Serbia, în pragul revoltei. Generația Z, gata să răstoarne regimul autocrat al lui Vučić și să zguduie Europa

Va ajunge furia tinerilor și la urnele de vot?

Protestele ridică o întrebare esențială pentru viitorul politic al Europei: se va transforma mobilizarea din stradă într-o schimbare electorală?

Alegerile pot reprezenta o oportunitate pentru tineri de a impune teme precum accesul la locuințe, finanțarea educației și costul vieții în centrul dezbaterii publice.

„Alegerile deschid o fereastră. Tinerii își plasează preocupările în centrul dezbaterii și arată că nu se pot desfășura campanii electorale fără ei”, susține Mariam Martinez-Bascuñan.

Există însă și un risc: nemulțumirea poate rămâne fără o reprezentare politică stabilă. Jean-François Bayart avertizează că mobilizările spontane pot pune presiune asupra puterii, dar nu reușesc întotdeauna să construiască alternative politice coerente.

„În întreaga lume, Generația Z arată că este capabilă să zdruncine puterea, eventual chiar să o răstoarne. Dar aceste mișcări fără o structură clară sunt incapabile să asigure o schimbare politică, să-și organizeze revendicările politice și culturale”, avertizează politologul.

În Franța și Spania, nemulțumirea tinerilor ar putea influența inclusiv sprijinul pentru partidele radicale. Potrivit unui sondaj OpinionWay din 15 octombrie, realizat pentru Les Échos, jumătate dintre respondenții cu vârste între 18 și 24 de ani ar fi intenționat să voteze cu Jean-Luc Mélenchon, iar peste un sfert cu Marine Le Pen. În Spania, partidul de extremă dreapta Vox ar fi ocupat primul loc în preferințele electorale ale aceleiași categorii de vârstă.

Aceste date trebuie interpretate în contextul sondajelor respective și nu reprezintă automat rezultatul unor alegeri.

Pentru Generația Z, întrebarea nu mai este doar cum va arăta viitorul, ci dacă va avea posibilitatea reală de a și-l construi.