Când exact începem să visăm?

Chiar dacă un adult, în general, probabil că a visat de mii de ori în viața sa, puțini oameni își aduc aminte când au visat pentru prima oară. „Încercați să vă amintiți primul vostru vis. Aproape sigur s‑a întâmplat după vârsta de trei ani, când erați în pragul utilizării gramaticii și sintaxei. Dacă au existat vise și mai înainte, rareori ni le amintim. Cel mai vechi vis de care‑mi aduc aminte – remarca profesorul de neuroștiințe Sidarta Ribeiro, autorul lucrării Oracolul nopții. Istoria și știința viselor (Humanitas, 2025) – datează de când aveam patru ani, și este un vis clasic de îndeplinire a unei dorințe. În viața reală voiam un anumit tip de tricicletă, iar în vis exact asta am primit cadou de la părinți. Visul a fost încântător, dar până în ziua de azi îmi amintesc uriașa dezamăgire pe care am simțit‑o când m‑am trezit și mi‑am dat seama că fusese o iluzie. Scenariile viselor se dezvoltă odată cu trecerea timpului, în paralel cu maturizarea percepției, motricității, limbajului și socializării. Dar când exact începem să visăm?”

››› Vezi galeria foto ‹‹‹

Neuroni și conexiuni sinaptice

„Întrebarea aceasta aparent simplă – sesiza în continuare specialistul – se dovedește mai complicată când luăm în considerare faptul că creierul trece prin schimbări substanțiale de‑a lungul vieții. Deși creierul fetusului e practic format în a treizecea săptămână de sarcină, modificări majore continuă să se producă și după naștere. În acest stadiu timpuriu al dezvoltării se formează mai mulți neuroni și mai multe conexiuni sinaptice decât se găsesc în general în creierul adult. Aceasta se întâmplă fiindcă maturizarea creierului corespunde unui proces extins și complex de moarte neuronală și recepare sinaptică, creșterea fiind urmată de o reducere a grosimii corticale între naștere și sfârșitul adolescenței. Excesiva abundență de sinapse ce caracterizează începutul vieții extrauterine e considerabil diminuată pe măsură ce copilul crește și învață despre lume prin simțuri, mișcare și rațiune. Această capacitate se dezvoltă la fel ca o sculptură, începând cu un bloc inform de piatră – echivalentul unei cantități enorme de neuroni – și sfârșind cu o formă particulară, cu mult mai puțină piatră și, din acest motiv, mult mai multă informație: un grup mai mic de neuroni cu conexiuni specifice modelate de experiență.”

De ce dormim mai mult când suntem copii

Mai departe: „Eliminarea conexiunilor sinaptice continuă până la maturitate, în paralel cu formarea unui mic număr de sinapse noi cu fiecare zi de experiență și fiecare noapte de somn. Pentru a duce mai departe acest raționament, e important să examinăm mai în detaliu ce sunt sinapsele. Deși anumite conexiuni între neuroni apar prin contactul direct al membranelor lor, permițând fluxul de ioni între celule adiacente prin intermediul sinapselor electrice, majoritatea conexiunilor se realizează prin sinapse chimice, apropieri incomplete între membranele a doi neuroni care nu se ating efectiv niciodată. În spațiul minuscul al fantei care separă tipul acesta de sinapsă, eliberarea unor molecule de neurotransmițători creează conexiuni între neuroni, transferând semnale de la o celulă la alta prin înlocuirea de scurtă durată a impulsului electric cu substanțe chimice precum glutamatul sau dopamina. În general, sinapsele implicate în îndeplinirea unor comportamente de succes sunt întărite, pe când cele activate de comportamente eșuate sunt slăbite. O bună parte a acestui proces decurge în somn, fiind unul din motivele pentru care copiii dorm mult mai mult decât persoanele în vârstă. Bebelușii tind să‑și petreacă cea mai mare parte a timpului dormind, dedicând mai mult timp somnului REM decât o vor face în oricare altă perioadă a vieții lor”.

Deducții materne

În final: „Observând cu atenție expresiile faciale și mișcările corpului unui prunc adormit, putem ști nu doar când visează, ci deseori și tipul de afect care‑i domină activitatea mintală. Zâmbete, exclamații și grimase sunt apariții frecvente, sugerând prezența emoțiilor. Femeile gravide pot uneori deduce când fetușii din pântecul lor visează, în perioadele de agitație motrice.”

Sidarta Ribeiro a fondat Brain Institute, de la Universidade Federal do Rio Grande do Norte în Brazilia, unde în prezent este profesor de neuroștiințe și director.

Nu există relatări verbale ale unor vise înaintea vârstei de trei ani, dar aceasta nu înseamnă că bebelușii nu visează. – Sidarta Ribeiro, profesor de neuroștiințe