CFR Cluj, pe picior de desființare. Degeaba te lauzi cu 8 titluri, dacă ai zeci de milioane de euro datorii

Opt titluri de campioană, cupe, participări în grupele europene și seri în care CFR Cluj le dădea lecții unor echipe cu bugete de câteva ori mai mari. Acum, clubul care a dominat fotbalul românesc vreme de aproape două decenii se pregătește să intre în istorie și cu o performanță mai puțin plăcută: aceea de a-și pune lacătul pe ușă. După ce a adunat trofee, a început să adune datorii. Aproape 40 de milioane de euro, insolvență pentru a doua oară și un viitor care arată mai degrabă ca un proces-verbal de constatare decât ca un plan de redresare.

La CFR nu mai este vorba despre cine vine antrenor, cine pleacă din primul unsprezece sau câte puncte trebuie făcute pentru play-off. Acum, întrebarea e mult mai simplă: cine mai plătește factura? Iar răspunsul întârzie să apară.

„Au opt titluri și opt suporteri”

Prin Cluj, microbiștii nu par să se pregătească pentru priveghiul fostei campioane. Mai ales în tabăra U Cluj, satisfacția e greu de ascuns. Unii dau deja verdictul: „N-o să-i regrete nimeni în Cluj. O să-i uităm repede”.

Alții au găsit și statistica perfectă pentru moment: „Câte titluri au? Opt? Și câți suporteri au? Tot opt”.

E răutăcioasă, dar are și o parte de adevăr. CFR a câștigat enorm pentru un club care n-a reușit să transforme performanța sportivă într-o bază de susținere comparabilă cu aceea a rivalei din oraș. A avut trofee, jucători, bani și rezultate europene. N-a reușit însă să construiască o comunitate suficient de puternică încât să sară acum în ajutorul echipei.

Un microbist clujean o spune fără să-și bată prea mult capul cu nuanțele: „Nu poți face tradiție cu câteva trofee în România și cu o armată de mercenari portughezi”. Este o judecată aspră, dar tocmai aici se află problema CFR-ului. Trofeele au umplut vitrina, dar nu au umplut și tribunele cu oameni dispuși să simtă că echipa le aparține. Iar când banii dispar, diferența dintre un club și o afacere devine dureros de vizibilă.

Citește și: Meci nebun între U Cluj și Rapid. Ardelenii au marcat degeaba 3 goluri 

„Măcar Arpi era clujean de-al nostru. Salvatorii de azi au alte planuri”

În discuțiile despre CFR apare inevitabil și numele lui Arpad Paszkany. Unii clujeni își amintesc de el cu simpatie și susțin că ar fi vrut, la un moment dat, să investească la Universitatea, dar n-a găsit deschiderea conducerii de atunci. S-a orientat spre CFR, iar istoria a luat-o pe drumul pe care îl știm.

„Arpi era clujean de-al nostru, băiat de gașcă, nu fițos ca Varga. A adus pe Iron Maiden când au luat primul titlu”, spune unul dintre cei care deplâng, mai degrabă, felul în care a ajuns clubul decât dispariția lui iminentă.

Paszkany a înțeles că fotbalul poate aduce prestigiu, vizibilitate și influență. CFR a avut ani de glorie, iar succesul său nu poate fi șters cu buretele. 

Acum a apărut acest Hendrick Klein, consultantul financiar german stabilit în Elveția, prezentat drept omul care putea aduce oxigenul necesar. Numai că salvarea a început cu declarații contradictorii. Klein a vorbit despre preluarea a 50% din club, în schimbul unei investiții de 10 milioane de euro, în timp ce Nelu Varga a susținut public că nu a semnat nici măcar un proiect de contract. „Seamănă cu acel Cortacero de la Dinamo. Dar Dinamo avea DDB, avea suporteri. Ei au salvat clubul. Câți suporteri are CFR să salveze clubul?”.

În oraș circulă și o explicație mult mai cinică a intereselor din spatele acestei povești: „Pe investitorul ăsta îl interesează mai mult minele de aur ale lui Varga decât clubul”. Nu știm dacă aceasta este realitatea negocierilor, dar neîncrederea spune multe despre imaginea pe care a ajuns să o aibă proiectul CFR.

Bordeaux a ajuns în liga a șasea. La CFR se poate și mai rău?

Cine crede că un club cu opt titluri este imun la dispariție ar face bine să se uite în Franța. Bordeaux, de șase ori campioană a țării, a pierdut statutul profesionist și joacă în liga a șasea, după ce problemele financiare au împins-o într-o prăbușire greu de imaginat cu ani în urmă. Numele nu plătește salariile. Istoria nu achită facturile. Iar vitrina cu trofee nu ține loc de cont bancar.

CFR a intrat din nou în insolvență, cu datorii de aproape 40 de milioane de euro și cu perspective incerte de redresare. Poate că clubul va găsi o soluție. Dar, pentru moment, nimeni nu poate garanta că povestea se va termina cu o salvare. Înainte, CFR se bătea cu granzii Europei. Acum, se bate cu propriile datorii.

Șumudică vrea să plece înainte să se prăbușească totul

Nici pe teren lucrurile nu arată mai bine. CFR este departe de pretenții, iar Marius Șumudică a început să vorbească despre realitatea pe care conducerea ar prefera s-o ascundă. După înfrângerea cu UTA, antrenorul a descris fără menajamente situația echipei: „Arătăm a echipă baraj la retrogradare. Dacă așteptările lor sunt altele decât eu le consider în momentul de față, atunci n-are rost să continuăm”.

Șumudică ar fi decis să plece la finalul anului și le-ar fi transmis deja colaboratorilor că își caută o echipă pentru ianuarie, însă Varga nu vrea să audă de despărțire. 

Așadar, patronul promite că lucrurile se vor rezolva, antrenorul nu mai vede ieșirea, iar jucătorii trebuie să găsească motivația într-un campionat fără obiectiv și fără cupe europene, singura sursă de bani din ultimii ani. Șumi riscă să rămână cu misiunea de a salva o echipă fără să știe ce resurse va avea la dispoziție.

În mod normal, un antrenor pleacă atunci când nu mai are rezultate. La CFR, pare să vrea să plece pentru că nu mai are cu ce să le obțină.

Ultimul fluier nu se aude pe teren

În fotbal, retrogradarea poate fi reparată într-un sezon, un antrenor poate fi schimbat, iar o echipă poate renaște după o perioadă neagră. Cazurile Dinamo și U Cluj sunt elocvente. Un club care a câștigat opt titluri nu ajunge la marginea prăpastiei într-o singură zi. Ajunge acolo după ani în care banii au fost tratați ca o resursă nesfârșită, după promisiuni care n-au devenit soluții și după o construcție care nu a reușit să se facă indispensabilă pentru orașul în care joacă.

CFR încă poate fi salvată. Dar pentru asta sunt necesari bani, asumare și un plan adevărat, nu încă o conferință de presă în care cineva anunță că totul va fi bine. Până atunci, cele opt titluri rămân la locul lor, suporterii rivalei U Cluj își văd de echipa lor, iar CFR Cluj așteaptă să vadă dacă salvatorul este chiar salvator. În fotbal, campionatele se câștigă pe teren. Cluburile se salvează însă în afara lui. Iar la Gruia, tocmai acolo pare să nu mai fie nimeni la post.

Dinamo s-a salvat cu ajutorul suporterilor. Are CFR Cluj un DDB al lui cu zeci de mii de suporteri care să-și dea banii de pâine pentru club? Nu. Ei au câțiva suporteri de prin cartierul lor. CFR n-a fost niciodată echipa orașului. Pentru clujeni, CFR a fost doar «ăia din Gruia». Dacă ajung în Liga a 5-a se vor uni suporterii s-o reînvie, cum am făcut noi, Aradul sau Timișoara? Niciodată.

Suporter U Cluj