Meta a interzis reclama unei piese de Virginia Woolf. Cuvântul „feminism” a declanșat filtrul

Cazul nu reprezintă o interdicție aplicată piesei, ci efectul unei politici generale prin care compania nu mai acceptă în Uniunea Europeană reclame plătite despre subiecte politice, electorale sau sociale.

Teatre Raval din Barcelona acuză Meta de cenzură după ce compania a respins reclama plătită pentru spectacolul „O cameră proprie”, adaptare după celebrul eseu feminist al Virginiei Woolf.

Anunțul urma să fie difuzat pe Facebook și Instagram, însă sistemele automate ale companiei au considerat că textul promovează o „temă socială”.

Reprezentanții teatrului au cerut explicații, iar răspunsul primit a indicat că referirile la drepturi civile, feminism sau reformă socială sunt încadrate în mod obișnuit în această categorie și, prin urmare, filtrate.

Meta ar fi recomandat eliminarea anumitor cuvinte-cheie pentru ca reclama să nu mai pară un mesaj care încurajează activismul, potrivit relatărilor publicate de The Guardian și La Vanguardia.

Piesa nu a fost eliminată de pe Facebook și Instagram

Cazul trebuie însă nuanțat. Meta nu a interzis spectacolul și nici publicarea obișnuită a informațiilor despre acesta. Restricția privește promovarea contra cost a reclamei către utilizatorii din Uniunea Europeană.

Din 6 octombrie 2025, Meta nu mai acceptă în UE reclame plătite referitoare la politică, alegeri și „teme sociale”. Conținutul poate fi publicat în continuare organic, dar nu poate fi promovat prin instrumentele publicitare ale Facebook și Instagram.

În cazul teatrului din Barcelona, sistemul automat pare să fi interpretat feminismul și drepturile femeilor nu doar ca teme culturale ale unei opere clasice, ci și ca subiecte sociale aflate sub incidența interdicției generale.

Prin urmare, formularea potrivit căreia Meta a interzis piesa „pentru că încurajează feminismul” este incompletă. Compania a respins reclama plătită deoarece algoritmul a inclus conținutul în categoria amplă a problemelor sociale.

Teatrul denunță o formă de cenzură culturală

Teatre Raval, o sală cu aproximativ 193 de locuri, redeschisă recent după renovare, spune că decizia îi limitează posibilitatea de a-și face cunoscută activitatea.

„Ne simțim obligați să vorbim despre nedreptatea și încălcarea drepturilor noastre prin faptul că nu ni se permite să promovăm o operă feministă, mai ales una scrisă de Virginia Woolf, născută în 1882”, au transmis reprezentanții instituției.

Teatrul susține că promovarea pe rețelele sociale este esențială pentru ca publicul să afle despre spectacole, în special în cazul instituțiilor culturale de dimensiuni reduse.

Spectacolul figurează în continuare în programul oficial al Teatre Raval, unde este prezentat drept o producție „ironică și provocatoare”.

Actrița Clara Sanchis: „Nu știm ce a declanșat respingerea”

Producția este un spectacol solo interpretat de actrița Clara Sanchis și regizat de María Ruiz. Montarea a fost prezentată pentru prima dată în urmă cu aproximativ zece ani și a revenit acum pe scena teatrului din Barcelona.

Clara Sanchis afirmă că nu este clar dacă sistemul a reacționat la numele Virginiei Woolf, la cuvântul „feminism” sau la combinația dintre acestea.

Actrița consideră că blocarea promovării poate șterge din spațiul public progresele sociale obținute în urma unor lupte desfășurate de-a lungul mai multor generații.

„Am oferit rețelelor sociale o putere nelimitată și vedem în fiecare zi cât de periculos poate fi acest lucru. Este părtinire și manipulare”, a declarat Sanchis pentru La Vanguardia, citată de The Guardian.

De ce a renunțat Meta la reclamele politice și sociale în UE

Meta a decis să oprească publicitatea politică, electorală și socială în Uniunea Europeană înaintea intrării în vigoare a noilor reguli europene privind transparența reclamelor politice.

Regulamentul european impune ca asemenea reclame să fie etichetate clar și să conțină informații despre:

• persoana sau organizația care le-a plătit;
• costurile campaniei;
• scrutinul ori procesul politic vizat;
• publicul selectat;
• metodele folosite pentru targetare și distribuire.

Comisia Europeană spune că regulile urmăresc să crească transparența, să protejeze libertatea de exprimare și să reducă riscurile de manipulare și ingerință în alegeri.

Meta a calificat însă cerințele drept dificil de aplicat și generatoare de incertitudine juridică. În loc să adapteze sistemul publicitar, compania a ales să nu mai accepte în UE întreaga categorie de reclame politice, electorale și sociale.

Definiția foarte largă a „temelor sociale” poate afecta astfel nu doar partidele sau campaniile electorale, ci și teatre, edituri, organizații civice sau instituții culturale care promovează opere despre drepturi, egalitate și schimbări sociale.

Povestea din spatele volumului „O cameră proprie”

Spectacolul este inspirat de două conferințe susținute de Virginia Woolf în 1928 la Newnham College și Girton College, instituții ale Universității Cambridge create pentru educația femeilor.

Textele au fost dezvoltate și publicate în anul următor sub titlul „A Room of One’s Own” – „O cameră proprie”.

Eseul analizează obstacolele economice, sociale și educaționale care le împiedicau pe femei să scrie și să participe în mod egal la viața culturală. Ideea centrală este că o femeie are nevoie de independență financiară și de un spațiu al ei pentru a putea crea.

Femeile studiau la Cambridge încă din secolul al XIX-lea, dar universitatea le-a acordat drepturi depline de absolvire și diplome abia în 1948.

La aproape un secol de la publicarea eseului, reclama spectacolului inspirat de Woolf a fost blocată tocmai pentru că algoritmul a recunoscut în ea temele feminismului și drepturilor civile.

Cazul scoate în evidență o problemă mai amplă: un sistem construit pentru a elimina publicitatea politică poate ajunge să trateze o operă culturală ca pe o campanie de activism, fără să înțeleagă contextul în care sunt folosite cuvintele.