Orașe care „beau” ploaia. Modelul chinezesc ajunge în Europa, iar Bucureștiul a început deja să-l copieze

Cum arată un oraș-burete

Conceptul a fost lansat la începutul anilor 2000 de arhitectul peisagist chinez Kongjian Yu, mort în septembrie 2025 într-un accident aviatic în Brazilia. Principiul e simplu: iazuri, zone umede și șanțuri cu vegetație rețin apa înainte să ajungă în canalizare. Ea poate fi apoi folosită la udarea parcurilor sau la refacerea pânzei freatice, iar vegetația ajută la răcorirea străzilor în caniculă.

››› Vezi galeria foto ‹‹‹

China a început să aplice ideea după inundațiile din 2012 de la Beijing, în care au murit 79 de oameni. A adoptat reguli naționale în 2014, a lansat un program-pilot în 16 orașe și vrea ca până în 2030 opt din zece zone urbane să funcționeze după acest model. Comisia Europeană a cerut mai multe astfel de orașe în Strategia pentru reziliența apei din 2025.

Exemple din Europa

Europa are astfel de soluții de zeci de ani. În Rotterdam, piața Benthemplein este teren de baschet și loc de joacă pe vreme bună, dar la ploi puternice cele trei bazine ale ei pot reține până la 1,7 milioane de litri de apă. La Malmö, cartierul Augustenborg, des inundat, a fost refăcut între 1998 și 2002 cu acoperișuri verzi, zone umede, iazuri de retenție și șase kilometri de canale. Rezultatul s-a văzut la furtunile din 2007 și 2014, când pagubele de aici au fost mult mai mici decât în restul orașului. La Copenhaga, piața Tåsinge Plads colectează din 2014 apa de pe acoperișurile din jur în rezervoare subterane și „grădini de ploaie”.

„Una dintre cele mai eficiente metode de adaptare este să renunțăm la un secol de urbanism care a tratat ploaia ca pe un deșeu”, spune Justin Abbott, specialist în apă la firma de inginerie Arup.

Nu e o soluție miraculoasă

În centrele istorice, clădirile protejate, străzile aglomerate și conductele îngropate îngreunează lucrările. Abbott recomandă acolo intervenții mai mici: scoaterea pavajului din curți, plantarea de copaci, acoperișuri verzi.

Mai mult, la furtuni extreme chiar și cel mai verde oraș are o limită, pentru că solul se saturează și rezervoarele se umplu. Așa s-a întâmplat la inundațiile catastrofale din jurul Valenciei, în 2024. Orașele au deci nevoie în continuare de canalizare clasică, rezervoare mai mari și trasee prin care apa să poată fi evacuată.

Ce se întâmplă în România

După ploaia torențială din 30 iunie 2026, Primăria Capitalei a anunțat că toate proiectele publice vor include elemente de tip „oraș-burete”. În Sectorul 3 este deja gata un bazin subteran de 2.000 de metri cubi, iar alte două sunt în lucru; apa reținută va iriga parcurile și copacii. În aprilie, în Parcul Tineretului a început amenajarea primei grădini de ploaie din București.

La Timișoara, compania de apă Aquatim a discutat cu primăria introducerea conceptului, pe fondul scăderii pânzei freatice.