Românii pleacă masiv din Spania. Ce arată datele oficiale despre exodul care nu se mai oprește

Timp de aproape două decenii, Spania a fost, pentru sute de mii de români, sinonimă cu șansa unei vieți mai bune, salarii mai mari, un climat mai bun și o comunitate deja formată, care făcea tranziția mai ușoară pentru noii veniți. Datele oficiale publicate recent de Institutul Național de Statistică al Spaniei (INE) și analizate de presa economică spaniolă arată însă că acest capitol se apropie de final: comunitatea românească din Spania se micșorează constant, an de an, iar 2026 ar putea marca, pentru prima dată din 2006, coborârea sub pragul simbolic de 500.000 de persoane.

Cifrele care arată declinul

Evoluția este documentată clar în datele oficiale ale INE: în ianuarie 2022, în Spania locuiau 546.953 de români. Un an mai târziu, cifra scăzuse la 538.699. În ianuarie 2024, comunitatea ajunsese la 532.456 de persoane, iar la începutul lui 2025 rămăseseră 521.181 de români, o scădere de aproximativ 26.000 de persoane în doar trei ani. Potrivit presei economice spaniole, tendința s-ar putea accentua în acest an, ceea ce ar duce cifra sub pragul de jumătate de milion pentru prima dată din 2006, anul de dinainte de aderarea României la Uniunea Europeană, când numărul românilor din Spania era încă la începuturile marii creșteri.

Fenomenul nu este izolat. Potrivit acelorași surse, românii se numără printre cele zece naționalități cu cea mai mare migrație în afara Spaniei, alături de ucraineni, care au început și ei să părăsească țara treptat, în ultimele trimestre, scrie eleconomista.es.

Contrastul cu restul imigrației din Spania

Ceea ce face declinul comunității românești și mai vizibil este contrastul cu restul fluxurilor migratorii către Spania, care rămân puternice. În trimestrul al doilea din 2026, principala naționalitate sosită în Spania a fost cea columbiană, cu 34.000 de intrări, urmată de venezueleni (23.300) și marocani (21.100). Chiar și spaniolii reveniți din străinătate (18.000) sau peruvienii (16.800) au depășit, ca flux de sosire, orice mișcare comparabilă în rândul comunității românești. Practic, Spania continuă să atragă imigrație masivă, dar din ce în ce mai puțin din România.

De ce pleacă românii din Spania

Explicația oferită de presa economică spaniolă este, în esență, una economică: avantajul relativ care a transformat Spania într-un magnet pentru muncitorii din Europa de Est s-a redus semnificativ în ultimii ani. Spania de astăzi, spun analiștii citați, nu mai este aceeași cu Spania care a primit primul mare val de imigrație românească, la începutul anilor 2000.

Deși țara continuă să ofere oportunități de angajare, costul vieții a crescut considerabil, mai ales în marile poluri economice, orașele cu cele mai multe locuri de muncă disponibile sunt, în același timp, cele în care instalarea și întemeierea unei gospodării au devenit mult mai scumpe decât acum un deceniu sau două. Diferența de salariu real, ajustată la costul vieții, dintre România și Spania s-a redus considerabil față de perioada în care emigrarea era aproape o certitudine economică pentru orice familie română.

Cine se întoarce și cine rămâne, ce arată cercetarea academică

Studii de geografie și sociologie realizate în comunitatea românească din Spania (concentrată tradițional în Madrid, Castilla-La Mancha, Aragón și Comunitatea Valenciană) arată un tipar interesant privind decizia de întoarcere: persoanele cu șanse mai mari de a se întoarce în România sunt, de regulă, cele cu venituri mai ridicate (în jur de 1.000-1.200 de euro pe lună), sumă care reprezintă o situație materială solidă odată reintegrată în economia românească, combinată, paradoxal, cu un nivel de educație formal relativ redus, un profil de migrant care a reușit să acumuleze un capital suficient pentru a-și permite reîntoarcerea, fără a depinde de o carieră spaniolă de lungă durată.

Fenomenul „migrației circulare”, deplasarea repetată între România și Spania, în funcție de oportunitățile momentului, fără o decizie definitivă de stabilire permanentă în una dintre cele două țări, a fost documentat de cercetători încă din primii ani ai marelui val migrator și rămâne, potrivit studiilor mai recente, un tipar comportamental persistent în rândul comunității.

Un semnal suplimentar: pensiile spaniole, tot mai greu accesibile pentru cei cu carieră scurtă

Un detaliu relevant pentru mulți români stabiliți în Spania, evidențiat de aceeași presă economică, ține de sistemul de pensii. Pentru a obține pensia contributivă standard, este necesar un minimum de 15 ani cotizați la sistemul spaniol de asigurări sociale. Cei care nu reușesc să acumuleze acest minim, o situație frecventă printre imigranții cu perioade de muncă la negru sau cu cariere întrerupte de plecări și reveniri repetate, pot solicita, de la Institutul pentru Vârstnici și Servicii Sociale (IMSERSO), o pensie neconstributivă de până la 8.803,20 euro anual (aproximativ 628,80 euro/lună), cu condiția să fi locuit cel puțin 10 ani în Spania și să aibă venituri sub acest prag.

Deși utilă pentru cei aflați deja la vârsta pensionării, această plasă de siguranță redusă, mult sub o pensie contributivă completă, reflectă, indirect, exact tiparul multor cariere migratorii românești în Spania: perioade de muncă întrerupte, uneori nedeclarate, care nu ajung să acumuleze anii necesari pentru o pensie spaniolă completă, motiv suplimentar pentru care mulți preferă, la vârsta senectuții, revenirea în România, unde eventualele drepturi de pensie acumulate anterior emigrării pot fi valorificate mai avantajos.

Un capitol care se închide treptat

Comunitatea românească rămâne, chiar și în scădere, una dintre cele mai numeroase comunități de imigranți din Spania, a doua ca mărime, după cea marocană, și una dintre cele mai mari comunități românești din întreaga lume, în afara granițelor țării. Însă tendința ultimilor ani este clară și constantă: an de an, tot mai puțini români aleg Spania ca destinație, iar o parte semnificativă dintre cei deja stabiliți acolo iau, treptat, drumul întors spre casă sau spre alte destinații europene care oferă, în prezent, un raport mai avantajos între salarii și costul vieții.

Citește și: Pensiile din România, comparație cu cele din Germania, Austria și Franța