Și-au vândut casa pentru un camping fantomă. Povestea cuplului care a renunțat la tot pentru o viață fără curent și apă caldă
Câți oameni ar risca totul pentru un camping-fantomă? În iunie 2022, Jon și Emilie James, atunci în vârstă de 36 și, respectiv, 37 de ani, au făcut exact asta: și-au vândut casa pentru 132.000 de lire sterline (aproximativ 155.000 de euro) și au cumpărat, cu o parte din bani, un fost parc de rulote din Llanelli, sudul Țării Galilor, abandonat din 1989 și ajuns, între timp, un adevărat depozit de gunoaie.
››› Vezi galeria foto ‹‹‹
Terenul, de aproximativ trei acri (circa 1,2 hectare), fusese folosit inițial de minerii din zonă, angajați ai industriei de cărbune locale. Din achiziția totală de 90.000 de lire sterline (puțin peste 100.000 de euro) pentru teren și camper, cuplul s-a mutat pe loc împreună cu cățelușa lor, Maggie, rămânând cu doar 500 de lire sterline (aproximativ 589 de euro) în cont. Fără niciun credit ipotecar pe cap, doar un teren și un pariu: să-l readucă la viață cu propriile mâini.
Trei vechi rulote pline de gunoi și vegetație sălbatică
Locul, închis de peste trei decenii, arăta la momentul achiziției mai degrabă a groapă de gunoi decât a proprietate: trei rulote vechi, pline ochi de deșeuri, vegetație invadatoare care acoperise tot terenul și structuri complet degradate.
Primii pași ai transformării au fost curățarea zonei și îndepărtarea materialelor voluminoase, o etapă dificilă și consumatoare de timp, desfășurată în lunile imediat următoare mutării. Fiecare euro economisit a fost reinvestit direct în proiect, iar investițiile inițiale s-au concentrat pe locuințe temporare și sisteme esențiale de bază.
O viață fără curent electric și apă caldă
Cei doi nu aveau nicio experiență anterioară în construcții sau renovări, dar au avut, în schimb, dorința fermă de schimbare. Timp de trei ani, au trăit printre sacrificii și frig, învățând meserii complet noi, de la zero, adesea din tutoriale de pe YouTube.
Condițiile de trai au fost, cea mai mare parte a acestei perioade, extrem de austere: fără energie electrică, cu un singur duș exterior care îngheța în fiecare iarnă și cu o toaletă pe care trebuiau să o golească manual. Iarna, conductele de apă înghețau constant, iar încălzirea a lipsit cu desăvârșire o bună perioadă de timp.
Ce au construit, pas cu pas
Pe măsură ce lucrările avansau, Jon și Emilie au recondiționat vehicule vechi, au construit o saună în formă de butoi și au ridicat un „tiny house” pentru oaspeți, o locuință minusculă, dar complet funcțională, autosuficientă din punct de vedere energetic.
Întreaga transformare a fost documentată pas cu pas pe rețelele sociale, prin canalele cuplului, urmărite de o comunitate online tot mai mare, fascinată de cronica unei tranziții complexe, autofinanțate și lipsite de confort, întinsă pe parcursul a peste 36 de luni.
Rezultatul, după trei ani de muncă
După trei ani de eforturi constante, rezultatele sunt vizibile: fostul teren abandonat a devenit un proiect funcțional de glamping off-grid, cu o tiny house autosuficientă deja operațională și cu o saună proprie, pregătit să primească oaspeți în regim sezonier.
Povestea celor doi a fost preluată de numeroase publicații internaționale, tocmai pentru contrastul izbitor dintre punctul de plecare, un depozit de gunoaie abandonat de peste trei decenii, și rezultatul actual: un spațiu de cazare alternativă, construit aproape în întregime cu mâinile proprii, fără a apela la un credit bancar.
O tendință mai amplă: fostele campinguri, transformate în destinații de glamping
Povestea lui Jon și Emilie nu este singulară. În ultimii ani, tot mai multe foste campinguri abandonate din Europa au fost readuse la viață prin proiecte similare de glamping, o formă de turism care combină confortul modern cu experiența de a sta aproape de natură, în corturi sau cabane special amenajate. Fenomenul reflectă un interes tot mai mare al călătorilor pentru experiențe autentice, departe de aglomerația stațiunilor clasice, dar fără a renunța complet la confort.
Citește pe Antena3.ro
Ce sunt „pietrele foametei” care au ieșit la suprafață din râurile secate și de ce scrie pe ele „dacă mă vezi, plângi”