Testarea gratuită a vederii la preșcolari: copiii vor fi verificați de cel puțin două ori 

Un proiect de lege depus zilele trecute la Parlament propune testarea gratuită a preșcolarilor, în cadrul grădinițelor, pentru depistarea timpurie a ambliopiei, afecțiune cunoscută și ca „ochi leneș”, a viciilor de refracție – precum miopia, hipermetropia și astigmatismul – și a strabismului.

Inițiativa legislativă semnată de doi deputați PSD a fost pusă, luni, pe masa senatorilor și completează Legea învățământului preuniversitar (L. nr. 198/2023) cu reguli privind numărul testărilor, informarea părinților, trimiterea la medic și raportarea rezultatelor. Potrivit inițiatorilor, una dintre problemele pe care încearcă să le rezolve prin măsurile propuse este accesul inegal la servicii medicale, mai ales în zonele rurale, unde majoritatea grădinițelor nu au cabinet medical.

Prima testare, la vârsta de 5 ani

Concret, sunt introduse în Legea învățământului preuniversitar trei articole noi, care stabilesc organizarea unui program gratuit de screening al vederii pentru copiii din învățământul preșcolar. Screeningul urmărește să identifice ambliopia, cunoscută drept „ochi leneș”, viciile de refracție – precum miopia, hipermetropia și astigmatismul – și strabismul.

››› Vezi galeria foto ‹‹‹

„Toți copiii înscriși în învățământul preșcolar beneficiază, în mod gratuit, de screeningul vederii, în scopul depistării precoce a ambliopiei, a viciilor de refracție și a strabismului”, stipulează documentul pus în dezbatere parlamentară. 

Citește și: Protejează vederea copilului tău: Importanța controalelor oftalmologice regulate 

Fiecare copil ar urma să fie testat de cel puțin două ori în perioada preșcolară, „astfel încât depistarea să se realizeze în interiorul intervalului de vârstă în care tratamentul ambliopiei este eficient”. Una dintre testări trebuie să aibă loc la vârsta de 5 ani. 

„Cel puțin una dintre testări se efectuează în anul școlar în care copilul împlinește vârsta de 5 ani. Pentru copilul înscris în învățământul preșcolar pentru o perioadă care nu permite efectuarea a două testări, screeningul se efectuează cel puțin o dată, în primul an de înscriere”, conform documentului.

Vârsta pentru cealaltă testare și modul de efectuare a verificărilor vor fi stabilite prin normele de aplicare, însă proiectul legislativ precizează că acest screening se va desfășura la grădinița unde este înscris copilul, prin metode adaptate vârstei lui și după informarea prealabilă a părintelui.

Ambliopia este o tulburare a vederii caracterizată prin scăderea acuității vizuale la un ochi, fără ca structura fizică a ochiului să prezinte o leziune vizibilă. Tratamentul are o eficiență maximă înainte de vârsta de 7 ani, când creierul este încă extrem de plastic. 

De asemenea, se precizează că verificarea nu înlocuiește consultul oftalmologic de specialitate. Este un test de depistare, nu un diagnostic complet. Dacă rezultatul ridică suspiciuni, copilul trebuie îndrumat către un medic specialist.

România nu are un program național care să garanteze depistarea precoce a problemelor de vedere la copiii mici, se arată în expunerea de motive. Și, cu toate că examinarea acuității vizuale este deja prevăzută într-o metodologie privind asistența medicală din școli, inițiatorul consideră că actualele reguli nu asigură nici acoperirea tuturor copiilor, nici urmărirea celor la care apare o suspiciune că există o afecțiune oculară.

Verificarea vederii trebuie asigurată și în grădinițele fără cabinet medical

Autorii documentului susțin că o altă problemă pe care inițiativa legislativă încearcă să o rezolve este accesul inegal la medicina școlară. Practic, în localitățile unde serviciile de medicină școlară sunt insuficiente sau unde nu există personal medical disponibil în grădinițe, examinarea copiilor poate rămâne doar o obligație pe hârtie.

Prin urmare, proiectul obligă direcțiile de sănătate publică să organizeze testările și în unitățile fără cabinet. Acestea ar putea apela la echipe mobile sau la contracte și protocoale cu medicii de familie ori cu alți furnizori de servicii medicale.

DSP-urile vor trebui să întocmească anual, înainte de începerea anului școlar, un plan de organizare a screeningului și să informeze inspectoratele școlare.

Un screening organizat la nivel național nu poate depinde doar de existența unui cabinet medical în fiecare grădiniță, spun inițiatorii, iar lipsa cabinetului nu va însemna că un copil pierde accesul la testarea gratuită.  

În expunerea de motive sunt amintite date mai vechi ale Ministerului Sănătății (2019), care nu descriu neapărat situația din prezent, dar creionează problema pe care inițiatorii spun că încearcă să o rezolve: în România, existau atunci 3.348 de cabinete medicale școlare, dintre care numai 88 în mediul rural. Pentru o populație școlară rurală de peste 924.000 de elevi, documentul menționează 21 de medici școlari și 53 de asistenți medicali.

Autorii propunerii citează, de asemenea, un studiu din județul Cluj, realizat în cadrul proiectului EUSCREEN, care a identificat diferențe semnificative între mediul rural și cel urban în ceea ce privește accesul la testarea vederii și continuarea evaluării medicale.

Potrivit datelor prezentate, 14% dintre copiii testați au avut nevoie de trimitere la un specialist. Raportul de acoperire a fost de 0,49 în mediul rural, comparativ cu 1,62 în Cluj-Napoca și 1,64 în orașele mici. Doar 24 dintre cele 75 de comune din județ erau acoperite de programul analizat.

Documentul mai arată că, dintre copiii trimiși la specialist, exista dovada unei consultații pentru 19%. Proporția era de 11% în mediul rural și de 21% în Cluj-Napoca.

Părinții vor primi rezultatul în scris

După testare, părinții trebuie să primească rezultatul în scris, împreună cu explicații și indicații privind pașii următori.

În cazul în care screeningul indică o posibilă afecțiune a ochilor, copilul va fi îndrumat către un medic specialist, iar consultația la oftalmolog trebuie făcută în cel mult 60 de zile de la comunicarea rezultatului. 

Documentul prevede că vor fi înregistrate și situațiile în care copilul nu ajunge la consultația recomandată, însă scopul acestei evidențe este ca părintele să poată fi informat din nou, iar autoritățile să poată centraliza datele despre continuarea evaluării medicale. Dacă părintele nu înțelege ce înseamnă rezultatul sau copilul nu ajunge la specialist, afecțiunea poate rămâne netratată, explică inițiatorii.

Neprezentarea la consultație nu va atrage sancțiuni sau consecințe negative pentru copil ori familie, se subliniază în expunerea de motive. 

Rapoarte anuale: câți copii au fost testați și câți au ajuns la medic

Proiectul de lege obligă, totodată, Ministerul Sănătății și Ministerul Educației să publice anual, până la 31 decembrie, un raport pentru anul școlar încheiat.

Documentul va trebui să includă:

• numărul copiilor testați și gradul de acoperire a screeningului;

• rezultatele defalcate pe județe și pe mediul urban și rural;

• numărul copiilor îndrumați către consult oftalmologic;

• numărul celor care au efectuat consultul;

• numărul unităților de învățământ preșcolar cu cabinet de medicină școlară;

• numărul grădinițelor în care screeningul a fost asigurat prin echipe mobile sau prin furnizori desemnați.

Aceste date vor putea arăta dacă programul ajunge în toate zonele țării și dacă recomandările medicale sunt urmate.

Costurile estimate pentru aparatură: între 2,70 și 6,60 de milioane de lei 

Parlamentarii estimează un cost inițial de 2,74 – 6,63 de milioane de lei pentru achiziția a 84 – 126 de aparate de screening. Calculul detaliat în expunerea de motive pornește de la cele 42 de direcții de sănătate publică – 41 de județe și municipiul București – fiecare urmând să primească două sau trei dispozitive. 

Iar prețurile luate în calcul pentru un aparat sunt de 32.629-52.640 de lei pentru un aparat (ar fi necesare, potrivit inițiatorilor, aparate de screening visual și autorefractometre portabile). La cheltuielile inițiale se vor adăuga costurile pentru consumabile și pentru comunicarea rezultatelor. Finanțarea ar urma să fie asigurată din bugetul Ministerului Sănătății și din bugetele locale care susțin organizarea medicinei școlare. 

Documentul estimează că, la capacitate maximă, programul ar putea presupune aproximativ 340.000 de testări pe an. Inițiatorii susțin că programul poate folosi personalul medical existent, fără înființarea unor posturi noi.

Dacă legea va fi adoptată, Ministerele Sănătății și Educației vor avea la dispoziție 90 de zile pentru a emite ordinul comun care să stabilească vârstele exacte de testare, metodele folosite, termenele de trimitere la specialist, modul de informare a părinților și regulile de raportare.

Celelalte prevederi ar urma să intre în vigoare la 12 luni de la publicarea legii, interval destinat pregătirii programului, achiziției echipamentelor și instruirii personalului.