Unde merită să te muți în Europa: țările cu taxe mici și calitate a vieții ridicată

Emiratele Arabe Unite conduc topul, iar Malta și Cipru sunt singurele țări europene din primele zece, deși ambele au impozite pe venit de 35%. Studiul arată că, pentru cei care se relochează, contează mai mult cum sunt impozitate veniturile din străinătate decât cota de impozitare.

Germania are cel mai puțin favorabil sistem fiscal pentru persoanele care se mută în altă țară, dintre cele 48 de state și teritorii analizate într-un nou clasament internațional. La polul opus se află Emiratele Arabe Unite, care nu au impozit pe venitul persoanelor fizice, urmate de Antigua și Barbuda, Paraguay, Hong Kong și Bahamas.

Europa are doar două țări în primele zece: Malta, pe locul 6, și Cipru, pe locul 10. Niciuna nu are impozite mici. Ambele percep o cotă maximă de 35% pe venit, dar oferă tratamente fiscale favorabile celor care se stabilesc acolo, mai ales pentru veniturile obținute în străinătate.

Autorii raportului spun că cele două țări au urcat în top prin regimuri preferențiale, nu prin cote reduse de impozitare.

De ce Malta și Cipru sunt în top 10

Malta impozitează veniturile din străinătate doar atunci când sunt aduse în țară și are o cotă redusă pentru cei care se califică. Ciprul impozitează veniturile obținute oriunde în lume, dar scutește de taxe dividendele și dobânzile din străinătate pentru noii rezidenți care nu au domiciliul acolo.

Ambele țări au obținut 82 de puncte din 100 la povara fiscală și 63 la structura sistemului fiscal. La accesul prin programe de rezidență sau cetățenie pe bază de investiții, Malta a primit 83 de puncte, iar Ciprul 78.

Autorii avertizează însă că acesta este cel mai accesibil drum pentru un european, dar și cel mai puțin stabil. Avantajele depind de regimuri speciale, pentru care trebuie depusă o cerere și care pot fi modificate oricând de guvern.

Dintre țările europene, după Malta și Cipru urmează Monaco (68,6 puncte), Georgia (68,3) și Bulgaria (62,8). Toate celelalte state europene au sub 60 de puncte și se află în afara primelor 20 de poziții la nivel global.

De ce este Germania pe ultimul loc

Germania a obținut doar 17 puncte din 100 la structura sistemului fiscal, capitolul care măsoară cum sunt tratate veniturile din străinătate și persoanele care părăsesc țara. Raportul indică trei cauze: rezidenții sunt impozitați pe veniturile obținute oriunde în lume, taxa pe moștenire ajunge la 50%, iar cei care pleacă din țară plătesc un „impozit de ieșire” pe câștigurile nerealizate din active.

Aproape de coada clasamentului se mai află Danemarca (30,4 puncte), Spania (36,9), Franța (37,7) și Norvegia (38,4). Dintre marile economii ale Europei, Italia stă cel mai bine, cu 56,9 puncte, pe locul 26 la nivel global.

Ce au în comun statele de la coada clasamentului nu sunt doar cotele mari, ci prezența simultană a tuturor tipurilor de impozite: pe veniturile din toată lumea, pe câștigurile de capital, pe moștenire și la plecarea din țară.

Moștenirile fac cea mai mare diferență. Franța percepe impozit pe moștenire de până la 60%, Japonia de până la 55%, iar Germania de până la 50%. Niciuna dintre primele 13 jurisdicții din clasament nu are un astfel de impozit.

Statele Unite ocupă locul 46, iar Japonia locul 45. Doar Danemarca și Germania stau mai rău.

Taxa mică nu înseamnă o viață mai bună

Raportul a comparat rezultatele și cu un clasament al calității vieții, iar concluzia este că cele două merg, în general, în direcții opuse. Suedia este a doua din lume la calitatea vieții, dar a 32-a la fiscalitate. Germania este a treia la calitatea vieții și ultima la taxe, Danemarca a patra și penultima, iar Norvegia a cincea și a 40-a. Invers, Emiratele Arabe Unite, lider la fiscalitate, sunt abia pe locul 124 la calitatea vieții.

Există însă șapte excepții, state care au atât un sistem fiscal favorabil, cât și o calitate a vieții în primele 50 din lume: Malta, Cipru, Portugalia, Elveția, Uruguay, Costa Rica și Mauritius. Portugalia este a 23-a la taxe și a 11-a la calitatea vieții, iar Malta a 6-a, respectiv a 28-a.

Niciuna dintre cele șapte nu are impozit zero pe venit. Toate atrag noi rezidenți prin felul în care tratează veniturile din străinătate: scutiri, regimuri speciale sau impozitare doar la aducerea banilor în țară. În același timp, colectează suficiente taxe cât să finanțeze serviciile publice.

Cel mai clar exemplu este Uruguay. Deși are o cotă de 36%, apropiată de cele din Europa de Vest, ocupă locul 12, pentru că veniturile din străinătate nu sunt impozitate deloc. La polul opus, Ungaria are o cotă de doar 15%, dar este abia pe locul 31, pentru că impozitează veniturile din toată lumea și nu oferă avantaje noilor rezidenți.

Cum a fost realizat clasamentul

Clasamentul a fost realizat de Global Citizen Solutions, o firmă de consultanță în domeniul rezidenței și cetățeniei prin investiții, cu sediul la Lisabona. Au fost evaluate 48 de jurisdicții, dintre care 20 din Europa, alese pentru relevanța lor în relocare și planificare fiscală, nu după mărimea economiei.

Analiza folosește 11 indicatori grupați în trei categorii. Povara fiscală (impozitul pe venit, câștigurile de capital, impozitul pe avere și pe moștenire) și structura sistemului fiscal (modul de impozitare a veniturilor din străinătate, regimurile speciale, taxa de ieșire și TVA-ul) cântăresc fiecare 42,5%. Programele de migrație prin investiții contează 15%. Contribuțiile sociale, tratatele de evitare a dublei impuneri și stabilitatea regimurilor fiscale nu au fost incluse.

România nu se numără printre jurisdicțiile analizate.