Potențialul de creștere economică a României rămâne sub cel din perioada prepandemie COVID

Economiștii ING estimează o redresare a ritmului de creștere la aproximativ 2,2% în perioada 2027–2028, față de nivelul de 3,5%-3,75% înregistrat înainte de pandemie. Următoarea provocare va depinde mai puțin de volumul investițiilor în infrastructură și active noi și mai mult de eficiența cu care acestea sunt utilizate, arată o analiză ING.

Procesul de convergență continuă, dar nu mai are loc pe „banda rapidă”

În ultimele două decenii, România a recuperat decalajul față de Europa de Vest cu o viteză remarcabilă. PIB-ul pe cap de locuitor (exprimat în standarde ale puterii de cumpărare) a crescut de la aproximativ 44% din media UE la momentul aderării din 2007, la 78% în 2025. Productivitatea muncii a crescut rapid, capitalul străin a adus tehnologie și know-how, forța de muncă s-a orientat către activități mai productive, iar integrarea în UE a generat un câștig investițional substanțial. „Considerăm că procesul de convergență nu s-a încheiat, însă beneficiile ușor de obținut au fost deja epuizate”, scriu realizatorii analizei.

„Opinia noastră principală este că actuala încetinire a activității economice tinde probabil să exagereze amploarea deteriorării structurale. Pe măsură ce ciclul investițional continuă și factorii ciclici adverși se diminuează, creșterea potențială ar putea reveni la un nivel cuprins între 2,4% și 2,7% în perioada 2027-2029. Revenirea sustenabilă peste pragul de 3,0% (conform proiecțiilor FMI pentru 2029-2030) ar necesita o utilizare mai intensă a forței de muncă și o eficiență mult mai ridicată a investițiilor în ceea ce privește productivitatea”.

analiza ING

Creșterea potențială este o estimare, nu un fapt observabil direct

În cazul României, diferențele dintre diversele estimări sunt destul de mari. FMI anticipează un minim temporar, urmat de o redresare puternică a capacității de ofertă a economiei. Planul fiscal pe termen mediu al României pentru perioada 2026-2028 reflectă o perspectivă mult mai pesimistă. Prognozele publicate de Comisia Europeană privind creșterea economică și decalajul produsului (output gap) indică, de asemenea, o evoluție mai slabă pe termen scurt. Evaluarea realizată de agenția Fitch în august 2026 oferă un punct de reper util și actual: aceasta anticipează o redresare a creșterii economice până la o rată potențială estimată de aproximativ 2,3% în perioada 2027-2028.

Citește și România, în fața unei policrize. Dumitru Chisăliță: Energia, gazele, motorina, mâncarea și taxele se pot scumpi în lanț

România mai are un spațiu considerabil pentru recuperarea decalajelor

Datele Comisiei Europene referitor la cheltuielile pentru cercetare și dezvoltare au fost de aproximativ 0,5% din PIB în 2025, față de 2,2% în UE. Cheltuielile de cercetare și dezvoltare ale companiilor au fost de 0,3% din PIB; doar 8,8% dintre firme au introdus o inovație de produs sau proces în perioada 2020-2022, iar ponderea persoanelor cu studii terțiare în rândul celor cu vârste între 25 și 34 de ani era de 23,2%, abia jumătate din media UE. Partea încurajatoare este că România găzduiește deja companii și sectoare foarte productive, multe dintre ele integrate în lanțuri internaționale de aprovizionare. Provocarea este difuzarea: răspândirea tehnologiei, a practicilor manageriale și a competențelor dincolo de un grup relativ restrâns de companii și centre urbane foarte productive. Acest lucru este important deoarece încetinirea creșterii potențiale nu poate fi explicată în principal prin acumularea mai slabă de capital sau prin oferta de forță de muncă.

Cea mai mare parte a declinului apare atunci când se măsoară cât de eficient sunt utilizate forța de muncă și capitalul în economie. În practică, acest lucru indică o adoptare mai lentă a tehnologiei, o inovare mai slabă și o răspândire mai lentă a practicilor care cresc productivitatea de la companiile aflate în prima linie către restul sectorului de business.

Productivitatea este domeniul în care s-a pierdut cea mai mare parte a creșterii

Productivitatea este domeniul în care s-a pierdut cea mai mare parte a creșterii economice anterioare. Comisia Europeană estimează că productivitatea reală a muncii pe oră a crescut cu aproximativ 4,5% pe an în perioada 2015-2019, dar cu doar circa 2,0% în intervalul 2020-2025. O anumită încetinire a fost inevitabilă pe măsură ce economia s-a dezvoltat, iar câștigurile cele mai facile rezultate din realocarea resurselor, tehnologia importată și integrarea în lanțurile de aprovizionare europene au fost deja valorificate.

Forța de muncă: demografia contează, dar nu este totul

Populația României a scăzut de la 23,2 milioane în 1990 la 19,0 milioane în 2025. Segmentul populației cu vârste cuprinse între 20 și 64 de ani s-a redus de la 13,4 milioane la 11,0 milioane, iar OCDE estimează că acesta va ajunge la doar 8,5 milioane până în 2050. „Dacă analizăm situația strict matematic, această evoluție ar reduce, în cele din urmă, creșterea potențială cu aproximativ 0,6-0,7 puncte procentuale pe an, conform ponderilor utilizate în funcția de producție a UE. Totuși, potențialul forței de muncă nu este determinat exclusiv de demografie. Acesta depinde și de ratele de participare, de gradul de ocupare, de competențe și de numărul de ore lucrate. În 2025, doar 69,0% dintre românii cu vârste cuprinse între 20 și 64 de ani erau angajați, comparativ cu 76,1% la nivelul UE; rata de ocupare în rândul femeilor a fost de 59,5%. Aceste decalaje sunt semnificative. FMI estimează că reducerea decalajului de participare față de media UE ar putea spori forța de muncă cu 14,5% și nivelul PIB-ului potențial cu aproximativ 6,5%. Este vorba despre un efect asupra nivelului, nu despre o rată anuală de creștere, însă impactul economic este considerabil. Prin urmare, pentru anul 2027 și ulterior, evoluția pieței muncii depinde de capacitatea României de a angaja mai multe femei, tineri și lucrători vârstnici, de a reduce munca la negru, de a îmbunătăți serviciile de sănătate și de îngrijire a copiilor și de a gestiona migrația într-o manieră mai sistematică. Îmbătrânirea populației este, în mare măsură, un fenomen predeterminat, însă gradul de utilizare a forței de muncă nu este, mai arată analiza.

Citește și Campionul dezastrului: cine este cel mai mare profitor al crizelor suprapuse din România. Ce firme o duc bine când clienții o duc rău

Capitalul: tranziția din 2027, un test decisiv

Aspectul optimist al situației îl reprezintă fluxul de investiții planificate și în curs de derulare. Noile drumuri, căi ferate, proiecte de infrastructură energetică și rețele digitale sporesc direct stocul de capital. Acestea pot, de asemenea, să stimuleze productivitatea prin reducerea costurilor de transport, extinderea piețelor muncii, îmbunătățirea accesului la energie și diminuarea barierelor administrative. Beneficiile apar cu o anumită întârziere, motiv pentru care creșterea potențială s-ar putea îmbunătăți chiar și în condițiile în care economia întâmpină dificultăți pe termen scurt.

2027, anul fără PNRR

Provocarea constă în faptul că anul 2027 marchează un moment de tranziție. Mecanismul de Redresare și Reziliență s-a încheiat în august 2026, în timp ce proiectele finanțate prin fondurile de coeziune continuă. Fluxurile de fonduri UE ar trebui să rămână substanțiale, deși mai reduse comparativ cu anii de vârf. Prin urmare, este probabil ca investițiile publice să se tempereze, ceea ce conferă o importanță tot mai mare tranziției de la investițiile publice la cele private. Dacă infrastructura îmbunătățită stimulează dezvoltarea fabricilor, a capacităților logistice, a proiectelor energetice și a investițiilor digitale, capitalul poate continua să contribuie cu aproape un punct procentual la creștere, iar productivitatea totală a factorilor (PTF) ar trebui să crească pe măsură ce noile active sunt utilizate. În cazul în care investițiile private nu reacționează, România va fi parcurs un ciclu investițional de amploare fără a înregistra o creștere corespunzătoare a ratei sale de creștere pe termen lung. Diferența ar putea însemna câteva zecimi de punct procentual în ceea ce privește creșterea potențială.