Colesterolul după 60 de ani: de ce valoarea ideală diferă de la un om la altul

Colesterolul este unul dintre indicatorii importanți ai sănătății cardiovasculare, însă interpretarea analizelor devine mai complexă odată cu înaintarea în vârstă. După 60 de ani, nu este suficient să compari rezultatul de pe buletinul de analize cu o valoare considerată normală. Contează dacă există deja plăci de ateroscleroză, dacă persoana a suferit un infarct sau un accident vascular cerebral și ce alte afecțiuni are, potrivit Tua Saude.

De aceea, două persoane de aceeași vârstă pot primi recomandări medicale foarte diferite, chiar dacă au valori apropiate ale colesterolului LDL. Pentru unii pacienți, reducerea agresivă a LDL-ului poate preveni noi evenimente cardiovasculare. Pentru alții, medicul poate considera suficiente măsurile legate de stilul de viață și monitorizarea periodică.

Citește și Statinele, puse la zid de conspiraționiști pe motiv că „stafidesc” creierul. Un studiu uriaș arată însă exact contrariul: scad riscul de demență

De ce se schimbă interpretarea colesterolului LDL după 60 de ani

Colesterolul LDL transportă colesterolul către țesuturi. Atunci când se acumulează în exces în sânge, acesta contribuie la formarea plăcilor de ateroscleroză pe pereții arterelor. În timp, vasele de sânge se pot îngusta, iar riscul de infarct miocardic și accident vascular cerebral crește.

După vârsta de 60 de ani, efectele expunerii îndelungate la factori de risc devin mai importante. Hipertensiunea arterială, fumatul, diabetul, sedentarismul și excesul de grăsime abdominală pot influența semnificativ riscul cardiovascular.

În plus, unele modificări hormonale și afecțiuni asociate îmbătrânirii pot schimba profilul lipidic. Menopauza, hipotiroidismul și anumite medicamente, inclusiv unele diuretice, pot contribui la creșterea colesterolului LDL.

La polul opus, un nivel scăzut al colesterolului nu înseamnă automat că o persoană este sănătoasă. Malnutriția, inflamația cronică și anumite boli grave pot reduce colesterolul. În asemenea situații, medicul trebuie să identifice cauza, fără să presupună că valoarea mică reprezintă neapărat un avantaj cardiovascular.

Colesterolul LDL foarte mic poate fi asociat cu un risc mai mare?

O cercetare realizată pe peste 217.000 de participanți cu vârsta de cel puțin 60 de ani din baza de date UK Biobank a analizat relația dintre nivelurile lipidelor din sânge și bolile cardiovasculare.

Potrivit rezultatelor prezentate în materialul-sursă, cercetătorii au identificat o asociere în formă de U între nivelul colesterolului LDL și riscul cardiovascular. Atât valorile ridicate, cât și cele foarte scăzute au fost asociate cu o frecvență mai mare a evenimentelor cardiovasculare și a deceselor de cauză cardiovasculară.

Riscul cel mai mic a fost observat într-un interval intermediar al colesterolului LDL. Totuși, acest rezultat trebuie interpretat cu prudență.

O asociere statistică nu demonstrează că un LDL foarte scăzut provoacă probleme cardiovasculare. Unele persoane cu valori mici pot avea afecțiuni care reduc colesterolul independent de tratament. De asemenea, rezultatele observaționale nu pot stabili singure care este valoarea optimă pentru fiecare pacient.

Aceste constatări nu reprezintă un motiv pentru întreruperea tratamentului prescris. La persoanele cu risc cardiovascular ridicat, reducerea LDL-ului rămâne o strategie importantă de prevenție. Orice modificare a terapiei trebuie discutată cu medicul.

Ce valoare a colesterolului LDL este recomandată după 60 de ani

Societatea Română de Cardiologie și ghidurile europene de prevenție cardiovasculară folosesc o abordare bazată pe riscul individual. Valorile-țintă ale colesterolului LDL diferă în funcție de istoricul medical și de probabilitatea apariției unui eveniment cardiovascular.

Cu cât riscul este mai mare, cu atât ținta LDL este, de regulă, mai scăzută.

În materialul-sursă, exemplele bazate pe clasificarea Societății Braziliene de Cardiologie indică un LDL sub 115 mg/dL pentru persoanele cu risc scăzut și sub 50 mg/dL pentru cele cu risc foarte ridicat, precum pacienții care au suferit un infarct. Aceste praguri trebuie însă interpretate în contextul ghidului respectiv, deoarece recomandările și categoriile de risc pot diferi între țări și versiuni ale ghidurilor.

În practica europeană, țintele uzuale din ghidurile de dislipidemie sunt mai stricte pentru pacienții cu risc foarte ridicat. De exemplu, pentru această categorie, obiectivul este, în general, un LDL sub 55 mg/dL și o reducere de cel puțin 50% față de valoarea inițială.

Evaluarea riscului ia în considerare mai mulți factori:

• vârsta, sexul și antecedentele familiale de boală cardiovasculară prematură;
• hipertensiunea arterială și fumatul;
• diabetul zaharat și boala cronică de rinichi;
• antecedentele de infarct, accident vascular cerebral, angioplastie sau bypass coronarian;
• existența plăcilor de ateroscleroză identificate prin investigații imagistice.

Prin urmare, două persoane de 68 de ani pot avea nevoie de strategii diferite. Un pacient care a suferit un infarct poate necesita tratament hipolipemiant intensiv, în timp ce o persoană fără boli cardiovasculare cunoscute poate avea o țintă diferită, stabilită după evaluarea completă a riscului.

Colesterolul HDL scăzut: ce trebuie să știe persoanele în vârstă

Colesterolul HDL este cunoscut drept colesterolul „bun”, deoarece participă la transportul colesterolului din țesuturi către ficat. Totuși, valoarea HDL nu trebuie interpretată separat de ceilalți indicatori ai profilului lipidic.

În general, un HDL sub 40 mg/dL la bărbați și sub 50 mg/dL la femei este considerat scăzut. Acesta apare frecvent împreună cu sedentarismul, obezitatea abdominală, trigliceridele crescute și rezistența la insulină.

După 60 de ani, un HDL scăzut poate semnala un profil metabolic nefavorabil și un risc cardiovascular mai mare. Cu toate acestea, creșterea artificială a HDL-ului nu s-a dovedit o strategie eficientă de reducere a infarctului sau a accidentului vascular cerebral.

În schimb, măsurile care îmbunătățesc sănătatea cardiovasculară includ activitatea fizică regulată, renunțarea la fumat, menținerea unei greutăți adecvate și controlul diabetului, al tensiunii arteriale și al trigliceridelor.

Un lipidogram complet, care include colesterolul total, LDL, HDL și trigliceridele, oferă medicului informații mai utile decât interpretarea unui singur rezultat.

Mai sunt eficiente statinele după vârsta de 75 de ani?

Statinele sunt printre cele mai studiate medicamente pentru reducerea colesterolului LDL. Acestea acționează prin diminuarea producției de colesterol la nivelul ficatului și contribuie la scăderea riscului de evenimente cardiovasculare.

Beneficiile lor nu dispar automat după împlinirea vârstei de 75 de ani. O analiză publicată în 2020, care a evaluat date privind persoanele de cel puțin 75 de ani, a arătat că reducerea LDL-ului cu 1 mmol/L, echivalentă cu aproximativ 39 mg/dL, a fost asociată cu o scădere de circa 26% a evenimentelor vasculare majore. Beneficiul raportat a fost comparabil cu cel observat la adulții mai tineri.

Rezultatele susțin utilitatea statinelor la mulți pacienți vârstnici, însă decizia de a începe sau de a continua tratamentul trebuie individualizată.

Medicul poate evalua:

• interacțiunile dintre statine și celelalte medicamente administrate;
• funcția hepatică și renală;
• eventualele dureri musculare, slăbiciunea sau alte reacții adverse;
• fragilitatea, autonomia și speranța de viață;
• riscul cardiovascular și beneficiul probabil al tratamentului;
• preferințele pacientului și obiectivele sale de îngrijire.

Vârsta, luată separat, nu reprezintă un motiv suficient pentru întreruperea unei statine. În același timp, tratamentul nu trebuie început sau modificat fără o evaluare medicală.

Cum poți reduce riscul cardiovascular după 60 de ani

Pe lângă tratamentul recomandat de medic, câteva măsuri pot contribui la menținerea sănătății inimii și a vaselor de sânge.

O alimentație echilibrată, bogată în legume, fructe, leguminoase, cereale integrale, nuci și surse adecvate de grăsimi nesaturate, poate ajuta la îmbunătățirea profilului lipidic. Reducerea grăsimilor saturate și evitarea grăsimilor trans sunt, de asemenea, importante.

Activitatea fizică adaptată capacității fiecărei persoane contribuie la controlul greutății, al tensiunii arteriale și al glicemiei. Renunțarea la fumat și limitarea consumului de alcool pot aduce beneficii suplimentare.

Este important ca persoanele în vârstă să nu își ajusteze singure dozele de medicamente pe baza unui singur rezultat al analizelor. Valorile colesterolului trebuie urmărite în timp și corelate cu tratamentul, afecțiunile existente și eventualele modificări ale stării generale.